14,398 matches
-
în vremea lui Caragiale, influența decisivă a vodevilului - toate așezate într-o bună schiță de sociologie literară. În privința ierarhiei interne a operei, exegetul ezită, situând "ceva mai sus în comparație cu celelalte comedii" când O noapte furtunoasă (p. 167), când O scrisoare pierdută (p. 169), optând în final pentru aceasta din urmă, nu fără a-i reproșa "tehnica de vodevil" (p. 224). Destul de superficial pentru nivelul de astăzi al criticii, Horia Petra-Petrescu analizează comicul de situație, comicul de limbaj, satira socială, originalitatea personajelor
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
vor păli cu timpul. Aluziile nu mai sunt înțelese corect, pentru că situația se schimbă. Dacă ar vorbi Conu Leonida despre Revoluție după 50 sau 60 de ani, în România nu s-ar mai înțelege ce vrea să spună. O scrisoare pierdută ar trebui prevăzută cu un comentariu, ca, în Paris, la piesele vechi de teatru, ca studiu premergător" (p.224). Ceea ce, din fericire pentru Caragiale, nu s-a adeverit. Prima monografie despre I. L. Caragiale, datând din 1911, îngropată într-un anuar
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
foarte ștearsă, lumea spunea că asta din cauza Marthei, cu personalitatea ei a zdrobit personalitatea fiicei sale. Și soțul ei, Ghika-Comănești, era un om de o delicatețe extraordinară, atât de fin, atât de amabil cu toată lumea ... însă amândoi erau în fața Marthei... pierduți... pentru că ea avea personalitatea ei... asta spunea și lumea. R.: Dumneavoastră ce impresie v-a făcut când ați cunoscut-o personal? M.D. Cu noi a fost foarte apropiată și n-avea deloc aere. O simțeam absolut ca pe una dintre
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
de Sărbătoare. Ei bine, după intonarea Imnului Regal, trecea fanfara militară și defilau regimentele orașului. Iar toată lumea aceea, chemată nu de damful cazanului cu fasole, ci de sentimentul Sărbătorii, arunca flori peste soldați și ofițerii lor în mare ținută. Obicei pierdut și acesta. Și totul nu dura mai mult de un ceas. După care toată omenirea aceea radioasă flana pe Corso și umplea terasele, cafenelele, cofetăriile, parcurile, Pădurea Verde, stadioanele. Pentru ca, după înserare, să se adune iar "în centru" spre a
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
atipice nu sînt la fel de ușor de adaptat flexiunii comune: accepta mai usor desinențe numele în e (Zoe), apoi cele în i (Lili) și chiar în consoana (Carmen); cel mai greu numele în o (Calipso). Pentru numele Zoe, putem relua Scrisoarea pierdută, unde observăm că de obicei flexiunea se rezolvă prin recursul la altă formă a numelui - (coanii) Joițichii; Tipătescu folosește însă curent numele Zoe, inclusiv la genitiv, într-o formă normală pentru limba vorbită: "ești candidatul Zoii" (ÎI, 10). Flexiunea numelui
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
ce au fost pe aici, fotografii alb-negru, sepia sau colorate manual, cu rame nostime sau sofisticate. Portrete nobile și sentimentale, Vremea inocenței, Frumosul paște de altădată""Reducere de 10% pentru prunci și bebete, cavaleri și domnișoare." Nu mă încadrez. Surîd pierdută. S-a înserat. Și s-a răcorit puțin. Stau în pragul FotoCabinetului, fardată a la epoque, îmbrăcată, însă, cu hainele mele. Un hibrid. Și îi privesc pe concetățenii mei. Cu înțelegere. Ei, cu uimire. O pală de vînt îmi duce
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
scotea în cale la colțul străzii) și modele morale și intelectuale (Constantin Noica, Nicolae Manolescu, Andrei Pleșu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mihai Botez, Paul Goma, Radu Filipescu), a căror simplă prezență în spațiul public oferea certitudinea că nu este totul pierdut. Au apărut în ultima vreme cărți splendide dedicate Bucureștiului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (amintesc doar de volumul lui Dan C. Mihăilescu, București.Carte de bucăți) sau interbelic (Ioana Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
avut și ghinion, de a rămas să se uite la televizor, dar să nu ne facem că uităm că ai noștri și-au risipit șansele pierzînd meciuri pe care ar fi trebuit să le cîștige fluierînd. Ne amintim de calificarea pierdută, chipurile, în meciul cu Danemarca, la Copenhaga, cînd am fost egalați în prelungiri. Dar meciul de București cu aceeași echipă a Danemarcei, pierdut cu doi la cinci de echipa lui Iordănescu, tot ghinion a fost? Sau meciul cu Norvegia, în
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni dintr-un alt registru decît acela
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
Bine, tinere, te binecuvântez. Te dau de exemplu tuturor membrilor Delegației Permanente că pe un element de nădejde al Țării. Te felicit pentru că, În calitate de basarabean, când mulți au Înclinat capul, sau au dat bir cu fugiții, Dumneata ne susții cauza pierdută cu fidelitate și curaj. Vei putea spune ce dorești cu drept de vot consultativ. Mâine te vei Întâlni cu Domnul Ion Mihalache. În privat. Îți mulțumesc !” Pe la cinci apăru un preot din Râmnicul Vâlcea. Preotul Marină, porecla primită după ce lucrase
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
se îmbolnăvește și își pierde vlaga" (pp. 130-131). În Sumbria nu există destine fericite. Singurătatea, eșecul, deziluzia, nefericirea sînt înscrise în gena locuitorilor acestui ținut. Drama lor este cu atît mai mare cu cît fiecare poartă în suflet amintirea paradisului pierdut: anii copilăriei, în care soarele lumina bolta, totul părea posibil, iar mama era întotdeuna acolo pentru a alunga primejdiile știute și neștiute. Amintirea solară a anilor copilăriei face și mai apăsătoare realitatea de azi. Între paradisul promis de visele și
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
a momentului (este greu să nu descoperi în Sumbria datele societății românești de azi, cu toate contorsiunile perioadei de tranziție) sau degradarea biologică a omului pe măsura înaintării în vîrstă. Probabil și una și alta. Oricum recursul la memoria copilăriei pierdute este devastator pentru maturii de azi și el poate produce o stare de inconfort fiecăruia dintre noi. În descrierea paradisului copilăriei se simte din plin mîna poetei Mariana Codruț. Atmosfera idilică seamănă izbitor cu cea din celebrul poem eminescian Sara
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
Graal sau a țării preotului Ioan, și nici de o intrigă polițistă, ci de acea quęte, nu mai puțin pasionantă care l-a acaparat și pe Proust. Și pentru că eroul amnezic este anticar, cum altfel ar putea scotoci după timpul pierdut, decât plonjând într-o lume de hârtie, sau mai concret în podul colbuit al casei bunicilor? (Nu întâmplător partea a doua - cea mai interesantă, poate - a romanului, se intitulează chiar Memoria de hârtie.) La Solara (a se remarca similitudinile fonice
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
Dar eu, eu cum trăiam această Italie schizoidă?") își găsește răspunsul abia în partea a treia (intitulată, nu întâmplător, OI NOSTOI, Întoarcerile), unde sub forma unui episod trăit în anii Rezistenței și a unei povești de dragoste din adolescență, timpul pierdut este în sfârșit regăsit, iar ceața care acoperea trecutul lui Yambo începe treptat să se risipească. Resuscitarea memoriei autobiografice, survine însă ca urmare a unui nou atac cerebral, nu cu mult timp înainte de finalul ad encefalogramma piatto. În cadențe de
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
nu și-ar fi putut reedita fără a o rescrie din temelii monografia despre Franz Kafka. Era una din sursele secrete ale marii tristeți de care suferea eseistul de la "Familia" în ultimii săi ani, cu un ideal de filosofie definitiv pierdut. La zece ani de la moartea lui Radu Enescu îmi amintesc cu strângere de inimă această dramă intelectuală, de esență camilpetresciană.
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
complex al gândirii despre teatru al unuia dintre cei mai interesanți teoreticieni ai săi. într-o lume unde cunoașterea și recunoașterea multiculturalismului servește relativizării moralei și conceptelor, demersul multicultural al lui Artaud se îndreaptă în direcția contrarie, a regăsirii unității pierdute, "revendicarea de la acea gândire mitică și magică a cărei logică refuză să separe reprezentarea de eficacitate". Cercetând societățile primitive Artaud caută modalitățile de comunicare capabile să treacă dincolo de diferențele culturale și refuză "progresul" care a despărțit cuvântul de acțiune, cuvântul
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
care din timp în timp lumea trebuie să vină să le asculte". În geografia reală ca și în cea inventată, în istoria știută, ca și în cea presupusă, Artaud încearcă să sistematizeze o știință a originilor, un alfabet al secretelor pierdute. Așa cum scrie Monique Borie, nu de puține ori intuiția poetică se întâlnește cu adevărul antropologic. "Să regăsești originile nu înseamnă doar să răscolești pământul vechilor culturi, ci să răscolești adâncurile din om" și intensitatea cu care Artaud s-a dedicat
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
a cîștiga. Cercetătorii francezi sînt convinși de altfel că romanul francez valoros de astăzi nu e roman - e "de fapt dincolo de roman: ș...ț Singura literatură care are valoare astăzi nu poate fi scrisă decît împotriva romanului. În căutarea persoanei pierdute." 1) Autorul citatului adaugă că această literatură - despre proză fiind vorba - este poetică. Despre poezia romanelor lui Chevillard sau Echenoz vorbesc și alți cunoscători ai literaturii franceze contemporane. Așadar, putem conchide provizoriu și simplist, singura literatură care are valoare astăzi
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
revelația absolută a prozatorilor cu o autentică și cutremurătoare "operă de sertar", P. Georgescu scrie mult și, așa-zicînd, la lumină, dar își condamnă eroii (alter-ego-uri multiplicate) la o veșnică "stare de criză", la calvaruri emoționale în căutarea unui anume "timp pierdut", singurul în măsură a le descifra "drama eșecului" existențial. Nu știu dacă I.D. Sîrbu și P. Georgescu s-au întîlnit vreodată, dar pot fi imaginați la fel de bine în amiciție ca și în sfadă: verva lor orală este deja de domeniul
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
nostru a crezut că totul vine de la sine, de la bâlbâirea a două-trei poezele, în condițiile în care pe Pământ "geniile" erau stabilite și în funcție de culoarea politică... Pe teritoriul inculturii, da, în literatura de valoare, nu! Da, și? Nu era totul pierdut: se organizau concursuri, se dădeau premii de către jurii conduse de președinți de notorietate de care nu auzise nimeni, dar bărboși, netunși, cu geci slinoase, blugi decolorați în genunchi și în fund, cu o grămadă de fermoare și flenduriți în zona
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
circulație în Europa! în 1835 a urmat ediția egipteană interzisă și azi în numeroase state arabe din cauza unor scene "licențioase". Claudia Ott, traducătoarea germană a unui manuscris arab din secolul XV al ilustrelor povestiri (doar 282 de nopți - restul fiind... pierdute) a lansat la Frankfurt, într-o ambianță fastuos-orientală, nu numai noua variantă a povestirilor Șeherezadei, ci și ipoteza potrivit căreia originea basmelor ar fi una indiană, pătrunsă în spațiul arab prin filieră persană. Ideea l-a iritat la culme pe
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
semnatarii le cereau proprietarilor să nu aducă pe cine știe cine la conducerea ziarului. Mă îndoiesc că protestul lor va avea vreun efect, dar ei și-au făcut datoria ca ziariști și față de propria lor conștiință, redactând acest protest pentru o cauză pierdută. Evenimentul zilei e un ziar care a prins la cititori. Probabil că plecarea lui Nistorescu îi va nemulțumi pe unii dintre ei, câți oare?, care au înțeles că în varianta lui C.N., în afară de atitudine, acest ziar și-a tratat cu
Bulina Roșie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12438_a_13763]
-
și a lăsat malurile umede în urmă. Din vîrful lui se vede o întreagă lume care și-a pierdut pofta de viață, dar se văd, mai ales, insemnele morții. Se vede mica necropolă a umanității, Europa de sub pămînt, Paradisul istoriei pierdute, ecumenismul desăvîrșit și concordia ultimă. Se vede moartea ca parabolă a vieții. Se văd, laolaltă, cimitirile multiconfesionale, o metaforă marginală a solidarității celor trei monoteisme. Cimitirul ortodox, catolic, anglican, rusesc, musulman și evreiesc, acoperind fizic același sit, sfidează, prin continuitatea
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
în domeniul imaginarului, și să îi așteptăm cu interes continuarea, în volumele pe care cel de față le deschide și le anunță. Este o carte de o erudiție extraordinară, care reface legătura (pentru mulți așa-zis ,specialiști" ai domeniului, astăzi, pierdută) între cercetările de imagologie și vechea filologie, buna tradiție a lecțiunii comentate a textelor vechi, de care Corin Braga se apropie implicit, în căutarea unor garanții de științificitate ale demersului. Faptul că - pentru cititorul de astăzi, specialist sau nu - contextualizarea
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
adunată din margini, să cadă bine: Nici o urmă a ochilor noștri nu rămîne pe nimic din ce vedem, iar umbra noastră trece peste lucruri fără să le schimbe, iar lumea este plină de veștedul ecou al mult prea multor încercări pierdute, peste țărîna unor istovite veșnicii". Sau: ,Mărturisește, suflet îndărătnic, că între sfintele culori îți plac vreo două trei îndeosebi, crezînd că a rămas în ele pentru totdeauna, mai mult ascuns, ceva din întunericul atîtor nopți și-o amintire stinsă din
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]