72,364 matches
-
Florica Madritsch-Marin Născut 1944 în Austria (St. Margarethen - Carinthia), Peter Turrini este unul dintre cei mai mari dramaturgi austrieci, piesele lui de teatru fiind traduse și jucate în toată lumea. Volumul de versuri Ein paar Schritte zurück (Câțiva pași înapoi), a stârnit curiozitatea cititorilor încă de la prima sa apariție în 1980. Republicarea lui de curând (Editura Suhrkamp - Frankfurt am Main) într-
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
a lecturii critice îl apropie pe Ionesco de noțiunea dialogică a lecturii pe care o va dezvolta în hermeneutica sa Hans-Georg-Gadamer, dar și de scepticismul hermeneuticii filosofice contemporane a lui Stanley Cavell. În concepția lui Cavell, a înțelege hermeneutic o piesă shakespeareană înseamnă nu atît a-ți propune să cunoști și să explici un impersonal obiect de cercetare, cît a te confrunta cu un Celălalt al ficțiunii reale, cu o altă persoană autonomă". Însă punctul de plecare al ideii e mult
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
droguri este soluția pentru a scăpa de părinți abuzivi, de sărăcie și de lipsă de șansă." Semilegalitate despre care scrie editorialista ține de o decizie a Consiliului Național al Audivizualului de a le interzice formațiilor citate să mai cînte anumite piese la posturile de televiziune și de radio. E adevărat, CNA-ul nu le-a interzis hip-hopiștilor să apară pe post, ci i-a somat pe cei care-i difuzează să-i scoată de pe listă. Ca probă că Ioana Lupea are
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
Roxana Racaru Tinerii furioși și planul de producție la hectar Volumul de teatru al lui Constantin Munteanu, A fluierat în timpul Evangheliei, este o editare tîrzie a pieselor sale, scrise de prin anii '70. "Date în lume" la 20-30 de ani de la scriere, textele aduc ceva din atmosfera epocii cu tineri furioși ratîndu-și posibilitatea de dezvoltare profesională în terne camere de bloc și ascultînd pînă la obsesie o
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
epocii cu tineri furioși ratîndu-și posibilitatea de dezvoltare profesională în terne camere de bloc și ascultînd pînă la obsesie o singură melodie - The House of the Rising Sun, de exemplu - înregistrată de mai multe ori pe acceași bandă de magnetofon. Piesele pornesc din teatrul "tinerilor furioși" englezi și sînt marcate, chiar și parțial, de gustul anilor '60-'70 de la noi pentru dramele provocate în conștiință de sistemul comunist (obsedantul deceniu, dar, voalat, și restul deceniilor). În prim-plan este cuplul, ambiguu
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
fie că e vorba de nerecunoașterea meritelor profesionale și apoi marginalizarea unor oameni, evident, de valoare; furtul intelectual, defavorizarea fățișă a rudelor celor emigrați ilegal; corupția sistemului judiciar sau colectivizarea, Canalul, pușcăria). Astfel furia personajelor devine un fenomen anticomunist și piesele sînt, esențializat, politice. Eroii recurg la gesturi disperate (se amenință cu o armă de vînătoare în Serifii, în Casa soarelui răsare eroina se gîndește la sinucidere) și piesele conțin povești de senzație - tocmai aceste inserții care salvează textele de la obișnuitele
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
sau colectivizarea, Canalul, pușcăria). Astfel furia personajelor devine un fenomen anticomunist și piesele sînt, esențializat, politice. Eroii recurg la gesturi disperate (se amenință cu o armă de vînătoare în Serifii, în Casa soarelui răsare eroina se gîndește la sinucidere) și piesele conțin povești de senzație - tocmai aceste inserții care salvează textele de la obișnuitele dezbateri terne ale teatrului politic pot înclina ușor balanța spre neverosimil. Mai ales combinate cu moda simbolurilor și a ecourilor parabolice din epocă: steaua de șerif a idealurilor
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
directoarei de fermă (în plus o frumusețe fără vîrstă și fără relief, coborîtă direct din textele de propagandă); la fel imaginea revoltatului ca cel care a "fluierat în timpul Evangheliei" (fără legatură cu textul), ș.a. Această încercare de a întoarce sensul piesei prin simbol nu reușește de altfel nici să salveze textul de la cenzură. Frăgezind mecanic Veronica Teodorescu reușește, trecînd de la volumul Peisaje, din 1999, la Nesfîrșiri, apărut în 2003, să aprofundeze instrumentele poeziei sale, dar, în ciuda unor reușite parțiale, poemele nu
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
de Tîrgoviște, stau în teatru de dimineața pînă seara, disciplinați, ca într-un fel de cantonament, își antrenează vocile, corpurile, rostirea. Toate acestea se văd pe scenă. În construcția spectacolului, Laurian Oniga a accentuat un element nu foarte vizibil în piesă - misterul - care modifică starea personajelor, raporturile dintre ele, tipul de adresare chiar. Obișnuitul gesturilor cotidiene - bărbații pe mare, iar femeile cos și îi așteaptă - mentalul condus de rutina muncii și a gîndurilor nu poate aduce mari modificări. Chiar și bîrfele
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
iar cei doi să nici nu se cunoască. Vutcariov vine cu un soi de luxurianță autentică, neobișnuită, mimată pînă acum în teatrul pentru copii. Vine cu materiale consistente, bogate ca textură și ca mesaj. Vine cu recuzită elaborată, cu mici piese minuțios lucrate și firesc introduse în imaginea spectacolului. Fiecare personaj este gîndit cu atenție, costumat și încălțat coerent, ajutîndu-i pe cei mici să înțeleagă mai bine și să memoreze după impactul vizual. Asocierea replicilor cu marca pe care o aduce
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
despre Noua lume amoroasă și planșe care ilustrează Exercițiile spirituale. Numeroase alte faze sau momente ale activității intelectuale și creatoare a lui Barthes sunt prezentate într-o manieră inventivă, cum ar fi vocația sa muzicală, redată în expoziție de o piesă a compozitorului italian Andrea Cera, care a conceput un spațiu obscur organizat în opt mici camere a căror traversare însoțește transformarea unui sunet complex într-un sunet simplu, din care rămân până la urmă doar câteva note de Schumann cântate la
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
la un moment dat, să regretați și, mai dezamăgită de comunicare și mediocritate, să trăiți o stranie nostalgie, pentru regăsirea de sine în singurătate. Să zicem că din ce se adună în răstimp de o jumătate de an, să alegeți piesele cele mai reușite și să ni le arătați. Nu vă lipsește inteligența și nici gustul pentru lucrul binișor făcut din prima, dar vă rămâne de muncit, la rece, cu detașare, la eliminarea balastului. Luând cele mai bune două versuri din
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
mai ales copiii de suflet ai național-comunismului. Hrăniți de mentalitatea Elenei Ceaușescu, cea care a exclamat văzând o coadă la care supușii stăteau cu orele pentru o bucată de pâine: "Șobolanii ăștia nu se mai satură!", ei te-ar dori piesă de muzeu, bun doar la recensăminte și la umflat statisticile. Asemeni peștișorilor japonezi care simt cutremurele înainte de a se produce, aceste răpitoare au un organ special pentru a anticipa dorințele șefilor. Or, de vreun an încoace, șefii țării n-au
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
operele lui Shakespeare. Când am ajuns în București serile trecute, organizatorii festivalului m-au întrebat ce vreau să fac. Mi s-a propus să mergem la un restaurant... Dar eu văzusem deja că la teatrul din apropiere se joacă o piesă de Cehov. Bine, mi-au spus ei, dar ai nevoie de un translator, așa că vom merge cu tine. Nu, nu, le-am răspuns, traducătorul ar strica totul. Și apoi, eu cunosc piesa. Credeți-mă pe cuvânt. - Aveți vreo preferință printre
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
că la teatrul din apropiere se joacă o piesă de Cehov. Bine, mi-au spus ei, dar ai nevoie de un translator, așa că vom merge cu tine. Nu, nu, le-am răspuns, traducătorul ar strica totul. Și apoi, eu cunosc piesa. Credeți-mă pe cuvânt. - Aveți vreo preferință printre regizorii sau filmele românești? - Da. Mă gândesc la Pintilie. Mai cunosc filmele lui Ciulei, Dan Pița, Mircea Daneliuc... Și Trenul vieții, de Mihăileanu, e un film foarte interesant, dar e în limba
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
comedie de succes imediat și absolut. Îi urmează în aceeași descendență răspicat caragialiană ...Escu, iar din noianul celorlalte compoziții se detașează, prin contururile fragile ale comediei lirice, Visul unei nopți de iarnă. Și chiar dacă Teatru la domiciliu cu zecile de piese într-un act, amuzantele epistole din Doresc ca micile mele rîndulețe ori "mușatismele" din Fiecare cu părerea lui vor îmbogăți și vor înfrumuseța efemeroteca literaturii române, faptul că exact la această dată mai țin afișul, vii și proaspete, Titanic vals
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
mai mult decît oriunde, această mentalitate e menită să aibă rezultate funeste.ș...ț Un intelectual aservit este un intelectual steril. Spiritul refuză asemenea dominații brutale." Am să vă vorbesc astăzi despre un spectacol elitist: Anatomie. Titus. Căderea Romei după piesa lui Heiner Müller, piesă tradusă și pusă, cred, în premieră la noi. Un spectacol ce-l conduce pe regizorul Alexandru Darie, realizatorul lui, cu toate imperfecțiunile, într-o altă fază a creației. Un spectacol în care muzica lui Adrian Enescu
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
această mentalitate e menită să aibă rezultate funeste.ș...ț Un intelectual aservit este un intelectual steril. Spiritul refuză asemenea dominații brutale." Am să vă vorbesc astăzi despre un spectacol elitist: Anatomie. Titus. Căderea Romei după piesa lui Heiner Müller, piesă tradusă și pusă, cred, în premieră la noi. Un spectacol ce-l conduce pe regizorul Alexandru Darie, realizatorul lui, cu toate imperfecțiunile, într-o altă fază a creației. Un spectacol în care muzica lui Adrian Enescu este un protagonist, joacă
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
vindea cărți dar, din păcate, multe erau chiar ale lui, încât și-a desfăcut colecțiile. De pildă, doamna Caragiale îi făcuse cadou tatei arhiva Caragiale pe care tata a vândut-o bucată cu bucată Bibliotecii Academiei Române. A primit pe manuscrisul piesei O noapte furtunoasă 1000 de lei, ceea ce reprezenta atunci o leafă bună, iar pentru noi - două luni de existență. Primise cadou de la George Nenișor o icoană rusească din Școala Stroganoff de pe la 1600, un triptic care se desfăcea, magnific pe care
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
noi - două luni de existență. Primise cadou de la George Nenișor o icoană rusească din Școala Stroganoff de pe la 1600, un triptic care se desfăcea, magnific pe care-l primise cadou Titulescu de la ambasadorul sovietic în clipa semnării celebrului tratat. Era o piesă rarisimă. Tata a vândut-o Muzeului Național. Am văzut-o expusă o dată. Avea două tablouri de Grigorescu, din perioada lui ultimă, când picta în culori stinse. Tata nu era prea sigur de originalitatea lor (deși, mă gândesc, pe vremea aceea
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Chicoș Rostogan, ea îl plasează între clienții "beției de cuvinte" și-ai "patologiei literare" descrise de Maiorescu. Dacă dl. Tănase delirează la nivel de sintagmă, cum s-o fi comportând pe spații... mai ample?! Ca de pildă, în regizarea unei piese de Ionesco... Gâgă își are, de-acum, un nesperat tovarăș de aberații lingvistice pe malurile Senei. Dar cum ar putea fi Centrul Cultural Român de la Paris o lumină când directorul acestuia se visează simbriaș al lui Dinu Săraru, binecunoscutul țucălar
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
un nesperat tovarăș de aberații lingvistice pe malurile Senei. Dar cum ar putea fi Centrul Cultural Român de la Paris o lumină când directorul acestuia se visează simbriaș al lui Dinu Săraru, binecunoscutul țucălar al analfabetului Ceaușescu? Ce să caute o piesă a lui Ionescu la "Naționalul" devenit sub conducerea lui Săraru un teatru de mâna a doua? Repertoriul "fumat", scleroza instalată la nivel de viziune, aranjamentele penibile, readucerea în forță a vechilor trepăduși uzați de șușe la televiziunea comunistă or fi
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
mărturisit asta prin cuvinte, pe care le prețuia foarte tare, ca și mine de altfel. Am simțit. O privire, un gest. Cît de minunat este cînd acestea sosesc la vreme. Răsfoiesc odată cu amintirile și volumele de teatru, recitesc frînturi din piese, mi se amestecă toate în cap ca și stările mele legate de vreo întîmplare sau alta. "N-am vrut să scriu teatru. Interferența teatrului cu orbita mea de filolog, un filolog liniștit, calm, fără ambiții, a fost un accident." Un
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
N-am vrut să scriu teatru. Interferența teatrului cu orbita mea de filolog, un filolog liniștit, calm, fără ambiții, a fost un accident." Un accident care s-a transformat în destin. În ani în care a scris cronică dramatică, apoi piese, altfel de piese, cum mărturisea că și-a dorit să facă în cuvîntul înainte la volumul Antologii, publicat în 1997 la Editura Unitext. Parcurg acum din nou această pagină intitulată " Un sfat către mine". Mi se pare că însuși conținutul
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
să scriu teatru. Interferența teatrului cu orbita mea de filolog, un filolog liniștit, calm, fără ambiții, a fost un accident." Un accident care s-a transformat în destin. În ani în care a scris cronică dramatică, apoi piese, altfel de piese, cum mărturisea că și-a dorit să facă în cuvîntul înainte la volumul Antologii, publicat în 1997 la Editura Unitext. Parcurg acum din nou această pagină intitulată " Un sfat către mine". Mi se pare că însuși conținutul ei are ceva
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]