430 matches
-
și ironic. Da’ ce bătaie! Aoleu! Bătaie... N-am luat în anchetă bătaie d-asta. Țărani proști... tata, că mă lecuiește, că mă vindecă așa. De unde? O fost tocma’ invers. Dacă m-apuca dincolo de gard, m-apucam s-arunc cu pietroaiele. I-am spart geamurile la casă, am vrut să-i dau foc. Și nu am fost rău numa’ cu unu’ sau cu altu’. La pușcărie, știți, se-ntâmplă, hoțul, dacă vede că un milițian, pe hol, e mai moale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
izbeliște. „Mă uit la desene. La Tom și Geri“ - Constantin Valentin Capul lui mare cu mustață a vrut 2 cartușe Viceroy, 2 plicuri par avion, adidași 42, pantaloni xl. A ucis un copil de 14 ani. Felix. I-a dat pietroaie în cap și i-a dat foc. A pus frunze de porumb deasupra. În urma lui Felix a rămas palatul din Jilava, chiar la intrare: trei case de două etaje legate între ele și deasupra firma: „Felix“. Stând de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a scos și m-a dus la locul faptei, acolo-șa, unde s-a găsit mortul. Acolo se strânsese peste cinzeci și ceva de inși. M-a legat de mâini cu sârme și-a-nceput să-mi dea în cap cu pietroaie, ca să mă omoare și pe mine. Norocul meu c-a venit poliția cu ARO, călare. A venit toți acolo, m-a scos de-acolo și, de-acolo, mă duce direct la circă. Acuma, pe stradă, când mergeam la circă, venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sfatul. VII Mai mult ca sigur că cineva ne-a pârât lui Faroald în legătură cu drumul și cu ținta noastră sordidă. Două zile mai târziu, după cină, m-a luat deoparte și, pe-ntuneric, m-a poftit să stau pe un pietroi sub un smochin. După ce a ascultat o vreme strigătul unei cucuvele, a intrat direct în subiect. - L-ai dus pe nepotu-meu la curva aia numită Muzia? N-am spus că fusese ideea lui Rotari; m-am limitat să-i relatez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
între Iuda și Zabulon - care erau ca doi tauri puternici printre ceilalți frați - dar lupta lor era una pozitivă, ei se întreceau ca să vadă cine e mai puternic și se complimentau reciproc atunci când unul sau altul reușea să ridice un pietroi sau să care în spate un berbec matur de-a lungul pajiștii. Iosif și cu mine vedeam cum fiii Zilpei erau încet, încet adoptați de mama, pentru că Gad și Asher se rușinau de ciudățeniile Zilpei și, cum ea nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Încălzea pe o piatră. Solul din jurul casei, plin cu pietre, era foarte alb, de un alb violent. Motanul m-a privit de câteva ori În timp ce mă masturbam, dar a Închis ochii Înainte să ejaculez. M-am aplecat, am apucat un pietroi. Țeasta motanului s-a făcut țăndări, bucăți de creier s-au Împrăștiat În jur. Am acoperit cadavrul cu pietre, am intrat iarăși În casă; nimeni nu se trezise Încă. În aceeași dimineață, mama m-a dus la taică-meu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ferit, dar eu n-aveam nevoie decât două-trei clipe ca să ajung lângă el. I-am repezit capul În burtă, numai că era mai neclintit decât copacii bătrâni. - Enkim! am strigat, iar prietenul meu azvârli cu un bolovan În uriaș. Zdruf! - pietroiul Îl plesni În gură și-i zdrobi câțiva dinți, dar uriașul mai trecuse el prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puternică Însă, iar șopârla dădu un fel de cârâit și, dintr-o dată, se răsuci spre mine. Coada groasă Îl izbi pe Enkim cu putere, azvârlindu-l cât colo, dar el se ridică Într-o clipită și, luând de jos un pietroi, i-l repezi șopârlei peste coadă. Șopârla rămase cu botul căscat și prinse a se târî de-a-ndaratelea. Îl plesni pe Enkim cu coada fără să-și dea seama și-l trânti din nou. Nu știu cum, dar, văzând botul ăla Într-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am ieșit dintre sulițe, trântindu-le, și am dat să strig la Logon cu glasul cel greu când, de sus de pe culme, am auzit un fluierat ascuțit. Am privit spre culme, Încordat din creștet până În tălpi, căutând din ochi un pietroi, după cum face orice om Întreg la minte când e luat prin surprindere. Acolo sus Însă, erau Kikil, Tek și Încă cineva - era un om cu piele albă pe care nu-l mai văzusem niciodată și care, cu toate astea, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strigă el, Încercând să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-am smuls sulița din mână și m-am repezit În vâltoare. În trecere, l-am izbit cu genunchiul În gură, fărâmându-i dinții. Încă horcăia când, un pietroi colțuros mă plesni În frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-o parte. M-am șters pe față, dar sângele tot Îmi năpădea ochii, Împiedicându-mă să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva sulițe sau topoare, sau măcar pietroaie când, deodată am zărit-o pe Runa: era undeva În spatele lui Scept și Își ațintea arcul spre el. Trase de coardă, gata-gata să slobozească săgeata: - Nu! Nuuuu! - i-am strigat. Nu cu arcul ăla blestemat! Cum să mă asculte? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
curgea pe sub stânci, am văzut locul În care mă duceam la scaldă În copilărie, am zărit stânca ce se asemăna cu Tatăl, am recunoscut locul de unde pândeam urșii, și am recunoscut și valea adâncă unde hăituiam mamuții Înainte să prăvălim pietroaie peste ei. M-am rătăcit și m-am Întors pe urmele mele? - m-am Întrebat, așezându-mă alene pe un bolovan. Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem? Ce mai conta? Am răsuflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trebuie revoluția?! Am fi ieșit noi să murim cu jertfa noastră care să apărăm revoluția să triumfe? Să fim serioși, părinte! Doar suntem oameni cu scaun la cap, așezați, la casele noastre... O broscuță, cât o nucă, ieși de sub un pietroi. Cu capul ridicat privea bulbucat, când spre preot, când spre celălalt. Țongu o atinse ușurel cu crenguța de vișin pe spatele-i verzuliu. - Cunoști, părinte, istoria revoluțiilor. Poți să-mi spui una fără sânge, morți și tremurat de dositor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
până dimineața. În zori, a plecat acasă și i-a lăsat acolo. Ține mine și acum cum, traversând parcul, se oprise chiar la intrarea dinspre Bulevard și privise lungile alei ducând până sus, spre capătul parcului, la mormanul ăla de pietroaie de le zice cetate. Era o iarnă seacă, nu ninsese. Plouase mai toată noaptea și acum, în zori, copacii, cu poleiala de ghiață, cu țurțuri sticloși, aleile înghețate, cu chiciura cenușie, straturile goale, doar cu tufe sticloase și ele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se retrăgeau speriați. Schelălăiau întărâtați, speriați. - Nu cred că mă gândeam la istorie. Dar singură, fără timp, fără lumini din vreo parte, fără vreun chip care să se aplece spre mine. Simțeam cum totul, amintire, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă conving parcă de adevărul tău. Nu-i răspunse la scrisoare. Nu știa ce să-i răspundă. Nu avea ce să-i răspundă. O asculta și parcă tot ce răzbătea până la el nu era decât clipocitul apei lovindu-se de pietroaiele acelea pe care cei doi cățelandri încă se hârjoneau. - Omul acela cu pistoalele a fost adevărat, surâse ea. Am văzut la televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în țigănie, uciseseră un activist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poate să fie... - Nu vrei să ne-ntoarcem? Întinse mâna și o prinse pe după umeri. O trase spre el. - Vine negura aia de ploaie. Nu simți? Își sprijini capul de umărul lui. Întinse, lenevos, răsfățându-se, piciorul spre cățelandrii de pe pietroaie. - Ce prostuți sunt. O mângâie pe braț, lăsându-și mâna spre șoldul ei. - N-am vrut să-ți răspund. Ai văzut că și la telefon n-aveam ce să-ți spun. Trebuia să vin neaparat aici, altfel... - Cetățean de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oamenii nu aveau nici cea mai vagă idee ce însemna să transformi un hambar și câte cheltuieli, eforturi și stres implica. Chiar și atunci când era vorba de un hambar care era chiar hambar, nu cum era ăsta - un morman de pietroaie inutile așezate pe un câmp în pantă, unde vântul de nord te pocnea direct în față. Nu era imposibil ca procesul de descoperire a ceea ce însemna o astfel de întreprindere să-i facă să se despartă. Hugo a simțit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau am fi mers amândoi la curve. Ne-am mulțumit să cutreierăm nopți de-a rândul Bucureștiul cu o mașină Încărcată cu bolovani pe care-i Înfigeam În locurile cele mai sinistre ale orașului, ca un fel de acupunctură cu pietroaie. Printre nenumărații ciudați care mișunau prin București era și unul, Hari Krișna, nu știu care era numele lui real, că pe frate-su, coleg cu noi de redac- ție, Îl chema Dumitrescu. Hari Krișna fusese plecat În America să facă bani și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sau am fi mers amândoi la curve. Ne-am mulțumit să cutreierăm nopți de-a rândul Bucureștiul cu o mașină încărcată cu bolovani pe care-i înfigeam în locurile cele mai sinistre ale orașului, ca un fel de acupunctură cu pietroaie. Printre nenumărații ciudați care mișunau prin București era și unul, Hari Krișna, nu știu care era numele lui real, că pe frate-su, coleg cu noi de redacție, îl chema Dumitrescu. Hari Krișna fusese plecat în America să facă bani și se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
importanta hotărâre, adoptată de cei și de cele despre care este vorba aici: Încă, noi, de la marșul și de la defilarea din București, din anul ăsta, am scăpat ușor: cu bătaia cu roșii și cu ouă, de la balcoanele blocurilor, și cu pietroaiele, cu care ne-au Întâmpinat, copiii, jos, În stradă, nu departe de centrul Capitalei. De asemenea, Încă și-au făcut milă de noi, autoritățile, și ne-au asigurat, o cât de câtă protecție, prin jandarmii care ne-au Însoțit de-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a ivit, asemeni unui rar obelisc, pe muchia trambulinei, soarele i-a strălucit atât de puternic, În ochi, Încât, Închizându-și-i, pentru o clipă, a pășit În gol. Și a căzut. Și s-a prăvălit, rostogolindu-se, ca un pietroi, Într-un hău. Și s-a tot rostogolit. Și se tot rostogolește, și În prezent, dacă nu cumva mă Înșel, după cum, Îmi povestesc bătrânii, că ar fi sucombat, bătutul de Dmnezeu Să Trăiți Bine, care ar fi Împărățit, pe aceste
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și, văzând că nu suflă, a crezut că e mort și a alergat călare spre sat să cheme oameni cu o căruță să-l ia. Când au venit cu căruța să-l ia l-au găsit sănătos, stând pe un pietroi și uitîndu-se cu ochiul în țeava puștii, cine știe ce i s-o fi părut. Tropotul calului l-a speriat, a făcut o mișcare greșită se vede cu mâna și glontele, pac. Așa că a murit împușcat. Tata, Dumnezeu să-l ierte, mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ro ISBN 973-569-485-9 Capitolul 1 SOSIREA LA BUCUREȘTI Într-una dintre fioroasele, dar și tandrele zile ale lunii aprilie 1988, asupra unui București cuprins între dulcile spasme ale siestei de după-amiază, se aruncă Diavolul. Pogorîndu-se din înălțimile cerului ca un pietroi, întrecînd linia fortărețelor nevăzute din care, conform Cărții proorocului Daniel, capitolul 10 cu versetele 13 și 20, căpeteniile duhurilor necurate își exercită stăpânirea temporară asupra Pământului, Diavolul frână brusc la un kilometru și jumătate deasupra Capitalei și, mușcat de o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Respirară adânc și icniră). Iar pe noi, cei în toată firea (din delicatețe evită să pronunțe "bețivanii cartierului") ne trimite, dimineața, să-i culegem verzitură, scaiete și pipirig dintre dărâmături... Iar după-masa ne pune să scărpinăm lespezile și să ridicăm pietroaiele... ca să-i găsim gândăcei... Cei doi răpănoși se opriră pe o plesnitură de zid și bășiră. Lui Chiose i se năzări atunci că vede deasupra lui, la un metru, ghemuită pe zid, o mogâldeață cu coarne, care-i făcea semne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]