540 matches
-
renunțare mă bântuie cu nevolnicia ei, un gol încropit din nesiguranță și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de prisos..." (p. 116). Ultima frază a acestui text se întinde pe nu mai puțin de 10 pagini este o combinație de incantație, poem în proză și dicteu automat
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
sintagma ironică a lui Nicolae Manolescu, ,,inamicul public numărul unu". E o împotrivire numai uneori servită de un aparat doctrinar, precum la dl Adrian Marino, alte dăți difuză, transpusă într-o mentalitate ce se vădește mai mult în reacțiile sale piezișe decît în formule ale conștientizării, ce și-ar asuma un risc polemic. Pe de o parte, această ,,ostilitate implacabilă", această ,,teamă față de artă și literatură", pe care le înregistrează și Virgil Nemoianu ( Iubirea și ura față de formalismul estetic: cîteva argumente
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
două imobile vecine de a nu deschide ferestre de vedere, balcoane etc. la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege. Distanța legală minimă este de 1,90 m și 0,60 m, după cum vederea este directă, perpendiculară sau piezișă, oblică asupra fondului învecinat l Un alt caz de servitute reglementat de lege este cel de trecere sau al locului înfundat. Proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul
Agenda2003-50-03-imobiliar () [Corola-journal/Journalistic/281829_a_283158]
-
un matein. Unul de speță intelectuală, diferit atât de rafinamentul barbar al unui Fănuș Neagu, cât și de livrescul nostalgic al unui Radu Albala. Genul său este conflictul psihologic, ușor jucat - a la Woody Allen -, rezolvat adesea printr-o vorbă piezișă. Cea de-a doua revelație pe care ne-o procură, separat, „delicatesa" Cinci ani cu Belphegor, dar și Opere IIIîn întregul său, este că Radu Cosașu a fost, ani de zile, unul dintre cei mai bine structurați postmoderni ai noștri
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
a vorbelor, prelungiri și devieri de forme și înțelesuri, într-un loc dereticat de vorbe care își ajung. Și Jehan Calvus, din Baumgartes al IIlea, mizează pe suspendare extraceptivă, adevărata zestre a „scriitorului închipuit”. La Diana Adamek și privirea ei piezișă asupra lumii, virtuozitatea se închide în sine, toate valențele sunt auto-saturate, frumusețea e de melc răsucit. Povestea e un splendid murmur melodic care-și uită izvorul și, prin urmare, își poate rata vărsarea în omenesc. Inceptivii speră să insinueze dimensiuni
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
cu Bacovia/ cel ieșit din cavou,/ scârbit că i s-au realizat profețiilor politice/ într-un timp indecent și fără ecou./ încât ce rost mai are acum/ să-ți sapi trupul într-al meu?/ Crezi că-l vor proteja lentilele piezișe?/ Nu vezi că din el a mai rămas doar învelișul/ ce la păsările migratoare ai aminte/ cum părăsesc ele cerul spre sudul fierbinte?/ Mai sunt câțiva pași până la criză,/ mică Evă. Iar când păsările pleacă,/ tu știi că tata mă
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
aproape brusc/ vîntul tîrî norul circular încrețind oglinda apei,/ primii stropi împroșcară ca flegme ale unui lung cer căscat,/ tunetul zgîlțîind din temelii heleșteul, împrejurimile/ viața la țară se electrizează, se destabilizează/ pe scurt se întunecă în plină zi, cad piezișe/ lanțuri din cer pe fața apei, pe frunzișe". (La patru ani mi-am mîntuit deja). Sau cu un, totuși, supliment vizionar: ,în anul maimuței în fine eu cu exilații și cu morții/ lîngă un foc mic de vreascuri/ ca fiecare
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
ale sfinților din icoane. Acasă, la București, mama își schimba felul de a vorbi, o dădea pe orășenește, dar un ușor damf din vechiul grai rămânea ” (Ochiul căprui al dragostei noastre, pp. 79 - 80). Odată cu acest paragraf, Levantul, o epopee piezișă, se încarcă deodată de lirism. Îndepărtarea de canonul genului nu stă numai în atitudinea parodică, deci. Ci în însăși esența acestei epopei, scrisă, iată, așa cum au fost scrise toate poemele lui Mircea Cărtărescu. (Dintre care o parte chiar au fost
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
vremii și chiar cu înțelesul consacrat al democrației. S-au despărțit de congenerii "spiritualizați", activiști ai totalitarismului și colectivismului, dar înregistrând mari rezerve față de efectele spiritului și politicii "burgheze". Structural, ei, francofili, intră în categoria inteligențelor raționalist-afective... Trec peste interpretările piezișe, făcute de dragul zarvei, atât cât îl privește pe "ucenicul" Sebastian al "diavolului" Nae Ionescu (împinse până la suspectarea de... homosexualitate!), cât îl privește și pe "excentricul", "frivolul" autor al "demonicului" eseu Nu și, mai târziu, al Rinocerilor. Dezbaterile sunt dorite și
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
rigiditatea patriotard colectivistă a primelor formule. Hazul trebuie să fi fost deplin în epocă. Cenzura era păcălită cu numai două trei artificii retorice. Ceea ce nici nu-i mult, în definitiv. Să părăsim, totuși, anecdotica aceasta ready made. Pentru că, dincolo de vâna piezișă, polemică, arțăgoasă, irascibilă și subversivă, există la Eugen Negrici o enormă energie pozitivă. El nu-i numai un constrictor, ci în primul rând un constructor. Critica lui literară rezultă prin interferarea impulsurilor teoretice cu acelea amplu narative. Autorul Imanenței literaturii
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
Vara 1917 *Oraș italian din provincia Lațium. Definiția sufletului Ca un prăsad în futună să se desfrunzească, Otova - o singură frunză, nefragmentată. Ce devotată este ea - se despărți de tulpină! Zăpăcita - de uscăciune va fi sufocată! Ca prăsada coaptă, mai piezișă ca vântul. Ce fidelă e - "Pe mine nu mă v-a terfeli!". Privește, i s-a dus ireversibil frumusețea, Pâlpâi, se scutură, apoi se scrumui. Patria noastră a pârjolit-o furtuna. Puiuțule, îți recunoști cuibul ce ți-a fost casă
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
România literară că mi se întămplă să scriu ceva împotriva unui coleg de redacție. N-aș fi făcut asta dacă Cronicarul de serviciu m-ar fi abordat frontal, deși tot mi s-ar fi părut o lovitură mai mult decît piezișă. Dar îmi vine greu să mă las luat pe sus, cu tot cu echipa redacțională de la Cultura, doar fiindcă cineva și-a închipuit, poate, că nu voi reacționa după un asemenea atac. (idem)
O părere strict personală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12391_a_13716]
-
personalității mele. Își propune să curețe această personalitate care-l fascinează, pe de altă parte, de fiecare dată când îi ofer ocazia. A scos un întreg arsenal de foarfeci, scalpele și bisturie pentru a ataca, cu priviri înfierbântate și lingușirea piezișă care îl caracterizează, starea mea de grație. Această stare de grație îmi alterează, după el, judecata și viziunea asupra lucrurilor, făcându-mă să le văd și să mi le imaginez mai frumoase și altfel decât sunt. Capacitatea mea fericită de
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
luminos pe care-l fac farurile mașinii în noapte pe ghizdul fântânii din sat are loc un fel de reglare a relației dintre tată și fiu, spunerea celor pe care le-a ținut adânc în el acest Moromete taciturn și pieziș. Cel de-al doilea fapt remarcabil al filmului lui Jurgiu sunt câteva grosplanuri, iar cea mai reușită secvență ne înfățișează un Moromete pe cale de a fi ras în tinda casei sale, moment important pe care-l marchează și șervetul alb
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
de dialog se schimbă (de la Al. Piru sau Valeriu Cristea la Alex. Ștefănescu); polemica rămâne. În al doilea rând, vocația polemică, plăcerea de a fi mereu în răspăr îl conduce pe critic (malgré lui) la ceea ce el însuși numea "lectura piezișă". Nu e vorba numai de judecățile valorice, de comentarea malițioasă a "miturilor" lui A. E. Baconsky sau Al. Ivasiuc, ci și de cele hermeneutice: în contrast cu majoritatea comentatorilor, care exaltă gravitatea și tragismul schițelor lui N. Velea, Cornel Regman îl consideră
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
că am pus degetul pe rană. Logică unei asemenea ăntămpinări sugerează intruziunea neavenita a Ungariei an treburile interne ale românilor: daca statuia e a lor, să și-o țină acasă, s-o ridice acolo. Ceea ce nu include o asemenea argumentație piezișa este că statuia cu pricina nu face parte din patrimoniul statal al Ungariei, ci din acela spiritual și sufletesc al ăntregii maghiarimi, dintre care peste un milion și jumătate trăiesc pe teritoriul României. an acest fel, amplasarea pe teritoriul României
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
mi se părea că, dintre toate lumile, Asia, cu misterele ei, ar fi fost incapabilă să plângă. Până când am văzut la t.v. o mulțime de kirghizi plângând la reînhumarea câtorva mii de victime kirghize ale terorii staliniste... Având ochii pieziși, mecanica scurgerii lacrimilor la ei e oarecum deosebită de a noastră; cu toate că lacrimile, ca și cauzele ce le pricinuiesc, sunt comune tuturor neamurilor... Mă obișnuisem de mult cu durerea, până la rutină. Durerea kirghiză, însă, amplificată de craniul lătăreț al kirghizului
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
precum și primul volum intitulat, biblic, Tăgăduința lui Petru (1918) rămîn fără ecou, Fundoianu continuă să facă risipă (și paradă) de idei literare și teme diverse în reviste ca : Rampa, Adevărul literar și artistic, Contimporanul, Sburătorul literar etc.. Negativist cu hrană piezișă din spiritul de frondă personal și din ebuliția polemică a epocii în căutare disperată de „diferențieri”, Fundoianu publică în 1922 Imagini și cărți din Franța. În stilul său agresiv, juvenil arogant, pe care E. Lovinescu îl ironizează cu eleganță, observînd
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
și Esop Sub o aparență blajină și greoaie, de erou pozitiv dintr-un epos la care se lucrează, după scenariile asiatice, vreme de nenumărate generații, Vladimir Șetran dezvăluie (Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia) un temperament de stihie romantică și o concizie piezișă de moralist esopic. Privind lumea aproape insesizabil, cu ochiul pe jumătate închis în spatele unor sprîncene crescute în sălbăticie, el vede mai degrabă energii decît forme și citește, în structurile constituite, momentul primordial al marilor combustii. Cu gesturi ample, inocente și
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
pe care și-ar fi dorit-o mulți. La Contemporanul, unde l-am cunoscut, își cîștigase un teritoriu al lui, de care nu se mai atingea nimeni. Toată lumea din redacție știa că e contra, ceea ce nu-l scutea de atacuri piezișe, pe care le para, încercînd să le micșoreze importanța. Nu știu cum se descurca atunci cînd aceste atacuri ajungeau sus. Ori de cîte ori l-am întrebat despre asta, îmi răspundea cu un "Nu contează!" aparent nepăsător, care ascundea o dîrzenie aproape
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
literarității, important era ca literatura (partea ei salvată) să nu intre în sistem, să nu se adapteze la sistemul comunist, să nu se conformeze limbajului ideologic oficial. Nu putea și nu trebuia să răspundă cu o altă ideologie (contrarie sau piezișe), ci să deruteze prin lipsa oricărei ideologii. Exista totuși o idee sau o credință în altarul căreia oficia literatura evazionistă, mai mult sau mai puțin vizibil, mai mult sau mai puțin acceptabil oficial: religia literaturii. Când nu a mai cerut
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
analitică de Gh. Ghibănescu. Revoluția, în ale cărei focuri și ecouri și-a conceput paharnicul darea de seamă, după ordinea alfabetului chirilic simplificat, înăbușise vocea sîngelui albastru. O recuperare, fie și pîndită, la tot pasul, de umori și de retezări piezișe de prestigiu, se cerea, pesemne, făcută. Și bine spune Ghibănescu, editorul, să zicem, acestei opere postume (Sion murise prin 1858), pentru oamenii vremii, romantici împătimiți de vechi ceasloave, istoria era domnul, unsul pe tronul țării. Și, alături de el, toți ca
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
poate. Nu zic. Altceva însă mă preocupă pe mine. Pe mine mă bate un gând mult mai grav, mult mai primejdios decât faptul de a fi prea trufaș. Trufia, totuși, până la un punct, nici nu prea strică. Asupra mea cade, piezișă, umbra unei idei de-a dreptul îngrijorătoare... Se spune că firea unui astfel de ins moale, în fond, ca o șină de cale ferată la 42 grade C plus, dar care se crede un posibil Cezar, măreț, dur, inflexibil, fără
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
Simona Vasilache E cunoscut - tot mai cunoscut, în epoca discursurilor alternative și a căutării perspectivelor piezișe, romanul lui Maitreyi Devi, Dragostea nu moare. Mult mai devreme, însă, în 1887, apare, la Ig. Haimann, în București, cartea de poezii a Veronicăi Micle. Nu e, de bună seamă, un discurs care să răscumpere ceva, să facă dreptate sau
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
care vorbeam, Zilda Clair, într-un capitol cu aer de nuvelă. După cîteva pagini ce par ficțiune literară cititorul află că pe fiul acestei țărănci venite la Paris, îl chema Maurice. E evidentă distanța dintre devoțiunea față de scriitori și tonul pieziș, sec, cu care trasează portretul mamei. Un tu, altfel rareori pronunțat, e imediat semn al autorului disociat de narator, nuanță în plus, vorbind despre cel care se așează acum pe scenă, în chip de peronaj privilegiat. I s-a reproșat
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]