530 matches
-
Erina! Alexandru! Rămâneți lângă voievod! Nici un pas mai departe! - Oană! strigă Ștefan. Semnalele! Căpitanul se Întoarse și văzu cele două săgeți galbene despărțindu-se deasupra podului. Cavaleria moldoveană intra În retragere. Soliman câștiga teren. Galopul Cuceritorilor fu oprit de atacul pieziș al celor cinci sute de Apărători conduși de Pietro. Lăncierii moldoveni reușiră o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de piele, o linie orizontală sus, capul comandantului spahiilor zburând pe iarbă, răsucire, salt, altă răsucire, două linii verticale, una orizontală... era un cuvânt... dar la chinezi o ideogramă nu era un cuvânt, ci o poveste... trei orizontale... două lovituri piezișe... da... se contura forma unei ideograme simple, cea mai simplă care putea exista, cea cu care Începea Învățarea limbii chineze... era o casă... era Casa... trebuia un verb... două linii verticale... da... și o subliniere dedesubt... da... picioarele tăiate... semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la plimbare, iar Bridgeman duce deliberat un picior în fața celuilalt. Doi puști englezi îndrăzneți ieșiți la plimbare. Pentru femei adevărate îl poate duce doar la Goa House. Maria Francesca este uimită să-i vadă și-i aruncă nervoasă o privire piezișă lui Bobby, când Bridgeman urcă cu greutate pe scară și intră pe ușă. Nu sunt alți clienți, așa că toate femeile sunt în salon, beau ceai și ronțăie dulciuri cu nucă de cocos. Un rând de fețe zâmbitoare care ronțăie. Bridgeman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea îndepărtată. Din curtea capelei închinate lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, în razele piezișe ale soarelui la apus. Mitsuhide își trecu în revistă trupele care, laolaltă, arătau ca un zid de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui Mitsuhide, ostașii de toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
elementele decorative ale sculpturilor în piatră (soclurile, elementele la uși și ferestre), pietrele de mormânt și chivotele sau baldachinele, forma acoperișurilor turlelor și clopotnițelor. La bisericile din Moldova s-a constatat și o influență armenească, cum ar fi sistemul arcurilor piezișe și în elemente de decor extern menite să strâmteze și să înalțe turlele. Stilul romanic îl întâlnim la planul bazilical cu trei nave longitudinale și cu galerie continuă deasupra celor laterale. Stilul gotic îl recunoaștem la contraforții de sprijin și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-și privirea. Cunosc o grămadă. — Cum funcționează chestia asta? am insistat eu lăsându-mă aproape pe vine în încercarea de a-i urmări privirea. O parte din autori tratează numai cu tine? — Da, a zis el aruncându-mi o privire piezișă, care mi-a înghețat sângele în vene. Așa merge treaba. Și cine sunt autorii tăi? l-am întrebat disperată că nu reușeam să-l fac să se uite în ochii mei. Care era problema lui? Care au fost cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a încălzit sufletul. Mi-au plăcut cuvintele lui și felul în care le rostise. M-am simțit ocrotită. —Asta dacă nu vrei să mergem întâi la mine, să bem o cafea, mi-a propus el aruncându-mi o privire piezișă pe care nu știam prea bine cum s-o interpretez. —Ăăăă... OK, m-am bâlbâit eu. Bine. Unde ai parcat? —La Stephen’s Green. Așa că am luat-o înapoi către Stephen’s Green. Pentru prima dată în seara aia, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Minunat, m-am gândit eu. Unul dintre acești tineri splendizi o să mă ajute să mă vindec de Chris. Nici măcar să nu-ți treacă prin cap, mi-a zis Nola zâmbindu-mi cu căldură atunci când m-a surprins aruncând o privire piezișă unuia dintre tipi. După întâlnire, Nola m-a interogat în cafeneaua de alături. — Ce era în capul tău de te uitai așa la toți bărbații? Așa că, vrând să-mi descarc sufletul, i-am mărturisit Nolei prin ce experiență îngrozitoare trecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Czesßaw Mißosz. Una dintre piesele cele mai puternice din On Clowns este The Censor’s Report (Referatul cenzurii), ce istorisește cu foarte vii detalii autobiografice cum a fost publicat până la urmă Plicul negru. S-a spus că autorul unor texte piezișe este întotdeauna mult mai isteț decât cel mai sofisticat dintre cenzori. Cazul lui Manea o confirmă. Biruința i-a lăsat însă un gust amar, pentru că, în cele din urmă, el a devenit conștient de „efectul deformant pe care îl are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un om cu o inteligență sprintenă și provocatoare. Era, în felul în care te ataca în mod repetat, ceva care stârnea, o istețime care săgeta și împungea, făcându-te să dorești să răspunzi bine când începea să își formuleze întrebările piezișe și mult prea personale. Cu Harry, nu era niciodată suficient să îi răspunzi. Ceea ce spuneai trebuia să aibă scânteie, ceva efervescent care să demonstreze că ești mai mult decât un mototol care înaintează poticnit pe drumul vieții. Dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ruj palid. Sala continuă să aplaude, reîncepe să aplaude și el, Împins de entuziasmul Christei, care repetă entuziasmul sălii. Ea s-a ridicat și aplaudă În picioare. El a rămas așezat. Bate din palme, lent, În contratimp, și aruncă priviri piezișe spre ceasul de la mână. —...A ținut prea mult? șuieră Christa. Se uită la el de sus În jos, aplaudând mai departe. —...Mă gândesc la tine, care mai ai atât de condus, șoptește el, a scuză. Chipul nemișcat al Christei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
urcă pe calidor și povestește: Cân’ m-o văzut, o vinit la mine cu mânurile-ntinse, de parcă la tătâne-său venea... Asta mi-i crucea, de nu venea cu mânurile-ntinse și cu lacrămi pe obraz... - Acolo, -n stuh?, Întreabă Mătușa Domnica, piezișă. - D-apăi un’e, alt’? - Asta nu mi-ai spus-o... - Când, fimeia lui Dumnezeu? Ț’ spun amu: Vrasăzâcă, aflu că Morcov a prins o fată trimeasă de Ruș’ - Îmi zic: Să vezi c-o țâne la el, pintru el... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de necesară la acel ceas, și se ghemui dedesubtul ei. După un minut dormea și nimeni n-ar fi putut să-l descopere de la o distanță mai mare de două sute de metri. L-a trezit soarele, izbindu-l în față pieziș, aproape culcat la orizont, și, iscodind printre stânci, zări o mică coloană de praf ce se înălța în spatele unui vehicul care înainta, foarte încet, la marginea pustiului de parcă s-ar fi temut să nu piardă protecția dunelor și să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum că-i sătulă. Cât de pornită, dragostea mea, câtă ură, ea, una, nu așteaptă chiar nimic de la bărbați. Aha, asta e, dă-i dracului de bărbați, dacă tu nu... Nu ți-i bagă nimeni pe gât, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de obicei, pieptul Îi e În flăcări, măruntaiele parcă i-ar fi strânse de mâna unui căpcăun invizibil. Se străduiește să se țină drept. Malik Șah stă alături, Înghițind cu lăcomie tot ce-i aleg vecinii. Uneori strecoară o privire piezișă către vizirul său, pesemne crede că acestuia Îi e teamă. Pe neașteptate, Întinde mâna spre un platou cu smochine negre, o alege pe cea mai dulce, i-o oferă lui Nizam, care o ia politicos, Începe să muște din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cealaltă lovind nervos cu degetele marmura umedă. Voia să se Încredințeze că acest bărbat tânăr, aparent valid, avea motive Întemeiate să nu se găsească pe front, ca să-și apere patria. Tonul era politicos, deși foarte suspicios și Însoțit de priviri piezișe În direcția blocnotesului În care mă văzuse mâzgălind grăbit. N-am avut nevoie să aduc argumente, accentul mi-era apărarea cea mai elocventă. Bărbatul se scuză fără ezitare, mă invită la masa lui, Îi evocă pe La Fayette, Benjamin Franklin, Tocqueville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
timpul liber, cel lenevos, celălalt mers îl folosea dimineața. Era mersul la cârciumă. Atunci nimeni nu se mișca mai repede ca el. Tata l-a poftit să guste o bere proaspătă din America. Mătușa l-a săgetat cu o privire piezișă. „Una singură, femeie, dintr-atâta nu i se învârte capul unui bețiv”, a spus el când ea i-a aruncat cuvântul bețiv, rostit cu jumătate de glas. Mama a împărțit tuturor ciocolată americană cu lapte, arahide și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
buză la ureche și, cum purta niște mustăți Înguste și lungi, negre, à la Adolphe Menjou, mustața stângă Îi era imperceptibil Întreruptă acolo unde, pe mai puțin de un milimetru, pielea se deschisese și apoi se reînchisese. Mensur sau atingere piezișă de glonte? Se prezentă: colonel Ardenti, Îi Întinse mâna lui Belbo, mie Îmi făcu un simplu semn din cap când Belbo mă dădu drept colaboratorul său. Se așeză, puse picior peste picior, Își trase pantalonii pe genunchi, descoperind două șosete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
secretă a Templului, căreia de-acum toți Îi recunosc existența...” „Toți?” „Desigur. Nu-i de crezut că un ordin atât de puternic ar fi putut supraviețui Îndelung fără existența unei reguli secrete”. „Argumentu-i neștirbit”, zise Belbo, aruncându-mi o privire piezișă. „De aici”, zise colonelul, „și concluziile, tot așa de evidente. Marele maestru, desigur, face parte din consiliul director secret, dar el trebuie să fie doar acoperirea exterioară a acestuia. Gauthier Walther, În La chevalerie et les aspects secrets de l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înfășurat într-un mare prosop alb cu romburi roz. Ieșim din cameră amândoi: el spre duș, eu spre zona de nord a capitalei. La poartă, madam Grosu ascultă știrile. O privesc cu coada ochiului. Îmi aruncă și ea o căutătură piezișă, aproape ironică, apoi se concentrează la vocea gravă care iese din radio. Mai apuc să aud că treizeci și trei de țigani din România au cerut condiții mai bune de cerșit la Paris, apoi ies în noapte. C VII Faptul că Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
centimetri, mai sus de sol. Insuficient de înalt, însă, pentru a fi la adăpost de Momocilă. Dintr-un salt, felina ucigașă doboară pasărea cea mare, colorată și neajutorată, de pe cornișa ei, aproape frângându-i vertebrele gâtului flexibil, cu o lovitură piezișă de labă! Bossul intervine tardiv, în mai puțin de cinci-șase secunde prețioase și smulge ghemul pulsatil de pene și de fulgi, care fusese odată un ara superb, din ghearele motanului. Cu Horus la sub-braț, inert ca un rucsac, Vierme contină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
alde Trifon! Ei, măi creștini, mi-e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat prin minte că și-a pierdut cumpătul, dar nu se mai putea opri, întocmai ca alergătorul, care din greșeală și-a luat vânt pe o coastă piezișă și e dus la vale irezistibil, deși știe că se apropie de o prăpastie. Efectul dojanei de altminteri îl încuraja să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se construiește caracterul său uneori neisprăvit. În acest cuvînt se ascunde secretul ființei sale greu de pătruns. Dar ce este această „ispravă”, la ce se referă ea, de fapt ? Păi, dacă stăm se ne gîndim puțintel, isprava este o așezare piezișă a faptei în timp și spațiu. Adică ispravnicul, ca să spun așa, își face isprava sa cînd îi vine și unde îi vine. Ea nu este rodul unei planificări în timp și/sau al unei ordonări în spațiu, nu face parte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tavan pe care îl urmărea în cele mai mici neregularități ale lui -, cu buzele strânse peste dinții albi, mici și ascuțiți, și pe urmă, clipind des și mărunt, lăsând să-i scape printre pleoapele întredeschise sclipiri de răutate ; o privire piezișă, mulțumită de nereușita lui pe care putea s-o contemple. — Nu te mai tot zgârma atât, uite cum ai ajuns s-arăți... îi zise Vica și-i arătă cu degetul îngroșat și zbârcit petele vineții de pe brațul pe care, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]