428 matches
-
cu neguțătorii sacrilegi: „Iisus ia și astăzi un bici/ împletit din șapte șuvițe pocnind/ din el tot de șapte ori” (purificarea templului - II - ). Deocamdată „eretic” pe tărîmul poeziei, putea-va oare Remus Valeriu Giorgioni să dea glas unui extaz al pioșeniei monocord ori va rămîne (poate nu în paguba creației literare, ci dimpotrivă) între „credință și tăgadă”? Remus Valeriu Giorgioni, Pe aleea cu incunabule, Timișoara, Ed. Marineasa, 2005, 92 p.
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
aur, mort în scaun." Și oborul pestriț se sfiește, o clipă, doar, de-așa arătare: "Toate coardele vocale au rămas făr'de sacîz.../ Hei! Sofa pentru cadîne și cadavre, nu mai rîzi?" (Înmormîntarea Patriarhului). Atmosfera orientală, de curiozitate învelită în pioșenie, de mahala care dă buzna în cele sfinte e, încă, foarte ușor de recunoscut. Același București ducîndu-și zilele agale, fremătînd de neorînduială și privind modernizarea ca pe-un vis din altă lume, în Tramvaiul: "Pe claia cît o casă în
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
-l citisem, l-am făcut din iubirea pentru un mare scenograf, Toni Gheorghiu. Într-un dulap i-am găsit niște schițe și, pornind de la ele, m-am decis să pun în scenă piesa asta minunată. Nu era un act de pioșenie, ci de respect și dragoste pentru un artist. Apoi pentru Tango, dincolo de calitatea extraordinară a textului - a trecut greu de cenzură! - am încercat o imprevizibilă „împerechere” a actorilor care niciodată nu mai jucaseră împreună: reușita provenea și de acolo. În
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
în "internaționalizarea proiectului", în "realizarea unui Memorial internațional total străin aspirațiilor, intențiilor și intereselor românești". "Am dorit un Memorial pe care rudele celor morți la Sighet și generațiile care vin după noi să-l poată vizita în liniște și cu pioșenia cuvenită acestui loc al unui imens sacrificiu exclusiv românesc." Într-un moment în care oficialii români începuseră să curteze Europa, încă mai tolerau sau chiar încurajau lansarea unor acuze, la modă în 1990, dar care ne îndepărtaseră de Europa. Ana
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
motanul" Mîțu, s-a ajuns la ultima găselniță: bannerele electorale printre crucile răposaților în cimitir. Candidații ARD din Prahova se pare că încearcă toate mijloacele pentru a câștiga câteva voturi. Dacă fostul președinte al Camerei Deputaților, Roberta Anastase, încearcă metoda pioșeniei pe la biserici, doi colegi de partid ai domniei sale au găsit alt mod de a face propaganda electorală pentru colegiile unde candidează: afișarea bennerului în cimitir, printre crucile răposaților. Jurnalul Național scrie că echipa de campanie a candidaților ARD pentru colegiul
Candidații ARD printre morminte în campania electorală () [Corola-journal/Journalistic/40954_a_42279]
-
Așteptând fripturile de gâscă sau de curcan, Și previzibila sfială la apariția lor pe masă, - Astfel încât venerația și bucuria pură Să nu fie uitate mai târziu, În rutina zilnică, în oboseală și-n plictiseală, În conștiința morții, gustul eșecului Sau pioșenia novicelui, Ce poate fi pătată, prefăcută de-o vanitate neplăcută În ochii Domnului, iar pentru Copii necuviincioasă (Și, recunoscător, mi-aduc aminte,-acum, de Sfânta Lucia, de colindu-i și diadema ei de foc): Astfel încât, ’nainte de sfârșit, Crăciunul, al 80
T.S. ELIOT - Pomul de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/5029_a_6354]
-
romantic. Am credințele mele, care sunt multe, complicate și, de multe ori, contradictorii. Despre Credința cu majusculă, eu nu mă pronunț și nu fac niciodată publice convingerile mele, pentru că prea se face caz de ea, cu vorbărie multă și fără pioșenie. “Eu am murit de mai multe ori !” - Cum vă simțiți în lumea literară de astăzi ? - Privindu-i pe contemporanii mei, mă îngrijorez. Să mă explic: nu mă aflu în concurență cu nimeni și pot gândi liber. Sunt multe orgolii. Există
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
viață paralelă a viscerelor, a unei sexualități debordante care transpare cu o cruzime naturalistă de sub pletora de eufemisme. O parte din chipurile din film, cum sunt cele ale bocitoarelor trimise de către preot în ajutorul văduvei. Cele trei momâi afișând o pioșenie de carnaval, care se încheie la ultima dintre ele cu un scâncet-sughiț amintesc parcă de figurile din Capriciile lui Goya sau de personajele funambulești ale lui Federicco Fellini. O parte din personaje sunt împinse spre caricatură ca în De ce trag
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
de conștiință în biserică. Acest simbol coboară momentul, îl lipsesc de acea sacralitate specială pe care i-o transmite compozitorul. În același timp, ne pare nefiresc gestul Toscăi care cu florile destinate Madonei îl lovește cu furie pe Mario, bagatelizând pioșenia momentului. În acest fel, se produce o distorsiune nefericită în raport cu caracterul personajului. Actul al II-lea, având o dominantă generală negrul, motivată aici de atmosfera sumbră a cabinetului lui Scarpia, în care se vor petrece orori, torturi și interogatorii fioroase
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
fructe și tablete de ciocolată, l-a sărutat pe nepotul ei, Marele Voievod de Alba Iulia”, își amintește el de acele clipe care-i reapar mereu în memorie în Ajun de Crăciun... Tânărul prinț moștenitor adora frumusețile patriei, admira cu pioșenie vestigiile culturii noastre, bunăoară opera brâncușiană de la complexul din Târgu Jiu, trecutul istoric al neamului la Sarmisegetuza, locuri vizitate cu ocazia excursiilor de sinteză. Răsfoiesc alte file din jurnalul păstrat de distinsul meu interlocutor, în care a reținut un moment
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
Cristian Teodorescu Nu mai știe lumea să reacționeze normal?! Mi-am tot pus întrebarea asta în zilele dinaintea înmormântării Patriarhului Teoctist. Regrete strunjite în limbaj de lemn, pioșenie de porunceală, omagii căznite, cuvinte alese învățate pe de rost și turuite ca lectura de pe prompter, lecturi pe prompter, printre care se mai rătăceau și regrete cinstite, cum au fost cele ale unei octogenare de la o casă de bătrîni, unde
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
întreg seminarul mai mult de jumătate dintre elevi erau foști normaliști. În cei doi ani petrecuți ca elev la seminar am trăit numeroase momente cu oameni de care și acum, după zeci de ani, îmi aduc aminte cu dragoste și pioșenie. În fiecare duminică, așezați "în rând câte patru", eram conduși la biserica Catedralei episcopale "Sfinții Împărați Constantin și Elena", unde ne închinam și ne rugam, de obicei între orele nouă și douăsprezece. Noi, elevii, eram înșiruiți de o parte și
Curierul „Ginta latină” by Mihai Baltaru () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2258]
-
oferă o schemă detaliată pentru aceasta, ordinea și conținutul său corespunzând simbolului roman din veacul IV, În fapt fiind schema Învățăturii ce li se dădea catecumenilor. Aceasta este denumită În diferite feluri: regulă a adevărului, regulă a credinței, regulă a pioșeniei etc. Prin urmare avem două tipuri de profesiune de credință: unul structurat pe Întrebări și răspunsuri care se folosea În momentul botezului și un altul care avea forma unei declarații. Formula doctrinară, cu toate că se deosebește la nivel de amănunte de la
STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
imaginației porțile de acces spre adevăr. Nimic nu are importanță în sine, nimic nu-l atrage dacă nu iradiază o undă de mister. Sentimentele, gata să sfâșie carnea vie a amintirii, sunt cele ale dandy-ului, eleganța unui pas, galanteria, pioșenia, senzațiile amestecate, grotesc și tragic, prost-gust și plăcere aristocratică, șoapta și insinuarea, solemnitatea și derizoriul, calmul și voluptatea, dorința și răsfățul, mizeria și încrâncenarea, spaima și reveria". Figura oximoronului pare, astfel, emblematică pentru jurnalul lui Baudelaire, un jurnal al trăirilor
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
în stoluri și iau cu asalt șirul de fațade în spatele cărora voi fi reușit să ajung fațadele plutesc în aer și greutatea fiecărui lucru va fi cît de curînd o poveste uitată asta să fi fost doar o zdreanță a pioșeniei în care înfășurasem ges- turi și obiecte pierdute de cei ce, în zilele lor bune, reușieră să treacă strada ...nimic însă din toate astea, păi altfel cum, poți să mori în mii de feluri plimbîndu-te pe strada care nu oprește
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
ceteciste metafiziciene și dame de ghindă să schieze pe valuri se punea mare speranță și în așa de subtilul sentimentalism venit prin travestiți deși preoțimea își împietrea inima înspre a judeca iubirea încă neprinsă în stânca literei vai cu câtă pioșenie își plecau ochii când treceau pe lângă statuia venus-adonis ca apoi în sacristie să caute în prin pantalonașii copiilor izvorul domnului sau preoteasa la care făceam curățenie ce mi-e dat să văd pe noptieră sub O biografie despre pater pio
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
FĂRĂ SCRIS!!! Am intrat într-o serie de episoade (trei!) depresive grave. M-am internat la balamuc și am fost vizitat cu veselie de mulți, de multe... Chiar și acum sînt într-un tratament antidepresiv, pe care-l respect cu pioșenie, și am început să tînjesc în taină după pavilionul Crizis: Drogați, Dependenți, Depresivi, Sinucigași... și după paradisiaca livadă de cireși, prin care mă lăfăiam (cărările erau dungate de șopîrle) pe la 5-6 dimineața, ascultînd la tranzistorul cumpărat de la chioșcul interior al
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
de soi, de ce-aș fi adoptat subterfugiile pe care le presupui tocmai în cazul unei persoane cu o prestație intelectuală - iartă-mi judecata de gust - modestă?! Chiar nu văd vreun motiv pentru care ar trebui să adopt poziția unei pioșenii smerite în fața a ceea ce tu denumești ,impetuozitatea Mihaelei", ,autoritatea sa spontană" și ,simțul leadership-ului". Când acești termeni - care trădează, desigur, predestinate calități democratice - își vor dovedi și valențele intelectuale, s-ar putea să-mi schimb și eu opinia. Până atunci
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
și pe verticala sensibilității. Totul prin concursul unor factori estetici, psihologici, istorici, care, conjugîndu-se creează orizontul observațiilor parțiale și acordă un suport faptic celor generale. Astfel, omologînd revizuirea lui Tudor Vianu împotriva celor înclinați a-l elogia necritic în numele unei ,pioșenii absolute", al unei ,provinciale aroganțe care adoarme bunul-simț și spiritul critic", pledează astfel: Dacă - de pildă - vom admite că un spirit înalt și o conștiință ca Tudor Vianu a cedat într-un anumit moment în fața politicului, și nu în forme
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
prieteni sau mai puțin prieteni, Hristos a înviat! Urmează înconjurarea bisericii de trei ori. Preotul și corul bisericii sunt în fruntea mulțimii, cântând „Hristos a înviat din morți / Cu moartea pre moarte călcând“, iar mulțimea îi urmează cu respect și pioșenie... V. R. Frica de Dumnezeu În inima oamenilor s-a cuibărit o anumită temere, la unii mai apăsătoare, la alții abia simțită, legată de întrebarea: „Dacă mă bate Dumnezeu? De unde apare acest sentiment de frică, simțit încă în anii copilăriei
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
întru totul previzibil în desfășurarea lui. Despre morți, numai de bine. Indiferent dacă decedatul a fost o somitate sau o mediocritate, un om excepțional ori o canalie, textul îndoliat va face vorbire despre marile lui merite și calități, trecând cu pioșenie sub tăcere altele. O lectură atentă și un comentariu critic sunt mai de preț decât o înșiruire de cuvinte și imagini convenționale, intrate, cu timpul, în rutina omagială. Ceea ce m-a impresionat încă de la debutul editorial în scrisul lui Sorin
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
s-a aplecat de la astfel de personaje numai descriindu-le. Tot respectul pentru actele lor de eroism, dar, milă, nu-i lăsați pe "performatorii lor" să se mai atingă de vreun scenariu! Nu că i-aș spăla blamul lui Stone. Pioșenia nu e o virtute în regie, iar marele ecran nu e vreun sanctuar dedicat eroilor neamului. Aici e loc de un paradox: pe de o parte, Stone preferă să-și filmeze eroii în plan - in extremis - apropiat. Pe de alta
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
-și filmeze eroii în plan - in extremis - apropiat. Pe de alta, îi tratează cu mănuși, atît de cu mănuși încît îi lasă să își asume niște personalități demne de pana hagiografilor - ceea ce firește că frizează limitele credibilității. Tocmai din atîta pioșenie, eroii lui n-au - se impune o expresie colocvială - "viață în ei". Efectul este, cînd mizezi totul pe astfel de personaje, o absență completă a tensiunii și a dramatismului. 11 septembrie degenerează pur și simplu în plictis, și chiar într-
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
în viziunea autorilor, Oedipe este un simbol al luptei cu propriul destin, un simbol al suferințelor îndurate spre binele unei colectivități ingrate, manipulate, schimbătoare... Trecerea lui din această lume se petrece în lumina celestă a unei cvasisanctificări la care cu pioșenie asistă Teseu, întregul sfat al înțelepților Atenei. în mod cu totul surprinzător Joël îl trimite pe Oedipe în infernul în care, cu câteva scene mai înainte, dispăruse Sfinxul! Momentele dramatice, scena orbirii, scena finală a Iocastei, nu au relief regizoral-scenic
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
atunci solzii de pe ochi." Aceste texte, pe care le-am numit povestiri, acum, au fost, la vremea lor, scrise în cu totul alt scop. După moartea lui Țuțea și a lui Dumitru Stăniloae. La prima lectură mi s-a părut pioșenii de cimitir, cam zburdalnice pentru rostul lor imediat și de un egocentrism de-a dreptul deplasat. Țin minte că am și ricanat, odată, la moartea unei vechi celebrități culturale: ,Conu Alecu și-a găsit vocația: îmbălsămează morții cu umor." O
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]