1,679 matches
-
albă ca un Împărat îmbrăcat Păream în povești; inima mi-a stat Îmbălsămată de ale lui cuvinte: „Copilul acesta este deosebit: țineți minte!” II. Minunea în viața mea a apărut Arsenie Boca din șirul anilor nu a dispărut O traducătoare pioasă care-l urmează În engleză mi-a tradus o carte frumoasă Doar că i-am spus că l-am cunoscut Pe idolul credinței ei iubit La Premiul Nobel am fost nominalizată Întreaga mea ființă e numai artă Mă minunez de
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
cuvinte Și încrezătoare, credincioasă merg înainte. CÂNTEC MAGIC DE ZIUA ROMÂNIEI Soarele pe vârf de tricolor strălucește Câmpii verzi, munți maiestuoși înveselește Mare-nvolburată și Dunărea bătrână În Europa dragă se țin de mână Sfântul Andrei ne-a adus ortodoxia Pios, credioncios îl slăvește România Pe Zalmoxis îl căuta în Transilvania Dar Zeul, înainte cu 2000 de ani era slava. Dorul, sentiment unic, acerb, înalt S-a născut în Carpați de la ciobanul în voalt Cântecele duioase el le-a petrecut Pornind
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
plin intens de prinos. Iile, aripi de fluturi neimaivăzute În lumea întreagă de pictori cunoscute Poartă scrierea de la Tărtăria Cu horoscopul nemurindu-ne glia Zalmoxis se sărbătorește de moși Suntem vechiul popor din strămoși În era lui Hristos ne-nchinăm pios Spiritele ne ajută să visăm glorios DIAMANTUL ȘLEFUIT - LIMBA ROMÂNĂ Tezaur în inima generoasă de țară Piatră de hotar a limbilor dară Vine pe fir prin iarbă argintiu Din pământul giuvaier nicicând pustiu Înflorește amplu cu flori diafane Ca să șoptești
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Și-apoi cresc un Univers Plămădit din emisfere Și ascuns în conifere. Tot ce-aud preschimb în cânt Și-apoi cresc un alt pământ Peste care calcă moșii Din strămoși, apoi pioșii. Tot ce văd preschimb în grâi Și-apoi cresc un nai din plai, Care duce mai departe Semnul semnului de carte. Tot ce văd preschimb în tus Și-apoi cresc din rumeguș Șevaletul nou, lumesc, După care-nnebunesc. Tot ce
ADEVĂRATUL LEVANT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382834_a_384163]
-
Constantă (poetului #Catching #Hands - #Eszter#Anna #Vörös #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Tot ce-aud preschimb în versși-apoi cresc un UniversPlămădit din emisfereși ascuns în conifere. Tot ce-aud preschimb în cântși-apoi cresc un alt pământPeste care calcă moșiiDin strămoși, apoi pioșii.Tot ce văd preschimb în graiși-apoi cresc un nai din plai,Care duce mai departeSemnul semnului de carte.Tot ce văd preschimb în tușși-apoi cresc din rumeguș șevaletul nou, lumesc,După care-nnebunesc.Tot ce știu preschimb în omși-mi trag
ADEVĂRATUL LEVANT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382834_a_384163]
-
07 decembrie 2016. Tot ce-aud preschimb în vers Și-apoi cresc un Univers Plămădit din emisfere Și ascuns în conifere. Tot ce-aud preschimb în cânt Și-apoi cresc un alt pământ Peste care calcă moșii Din strămoși, apoi pioșii. Tot ce văd preschimb în grai Și-apoi cresc un nai din plai, Care duce mai departe Semnul semnului de carte. Tot ce văd preschimb în tuș Și-apoi cresc din rumeguș Șevaletul nou, lumesc, După care-nnebunesc. Tot ce
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
cui Și-n mormântul nimănui, În ecou, se ... Citește mai mult Tot ce-aud preschimb în versși-apoi cresc un UniversPlămădit din emisfereși ascuns în conifere. Tot ce-aud preschimb în cântși-apoi cresc un alt pământPeste care calcă moșiiDin strămoși, apoi pioșii.Tot ce văd preschimb în graiși-apoi cresc un nai din plai,Care duce mai departeSemnul semnului de carte.Tot ce văd preschimb în tușși-apoi cresc din rumeguș șevaletul nou, lumesc,După care-nnebunesc.Tot ce știu preschimb în omși-mi trag
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
al României la Cernăuți, gazdă a 3 expoziții pascale. Mai bine zis, ne-a adunat la altarul spiritualității la un eveniment emoționat, dedicat sărbătorilor pascale, Excelența sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuți. Evident, dincolo de gestul solemn și pios, Sărbătoarea Luminată de la misiunea diplomatică română, inaugurată de dna Consul General, a început cu o rugă către Atotputernicul, „Tatăl nostru”, înălțată de preotul Ion Gorda, protopopul raionului Hliboca, dezvăluind taina simbolurilor cu conotație pascală a expozițiilor vernisate, prezente în tradițiile din
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
înălțător și crucial în viața Bisericii noastre!... Drept urmare, în acele zile, am constatat cu bucurie și cu mult optimism că poporul nostru dreptcredincios, dimpreună cu slujitorii sfintelor altare din toată țara și din străinătate, în dangătul clopotelor și în rostirea pioasă a sfintelor slujbe de pomenire, au știut în urmă cu nouă ani, să-și conducă și să-și cinstească Păstorul lor spiritual, care le-a purtat grija celor sufletești, în toate ținuturile țării (și în diaspora românească) - în diferitele ascultări
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
de așezat în pridvodul Bisericii, pentru ca, omul care pășește în lăcașul de cult, să simtă miresma cuvântului sfânt și ziditor de suflet. Toate acestea au menirea de a ne face să înțelegem Bunătatea și Milostivirea Divină, care adesea, ridică oameni pioși, demni de a-L cinsti și lăuda, de a-I aduce slavă prin toate mijloacele. Dar, mai ales, a ne sensibiliza în fața unor dovezi reale de credință și iubire. Pietatea populară nu cunoaște bariere. Ea se manifestă prin cântec, prin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
adus și ei ofranda lui Dumnezeu în această Antologie. Astfel sunt: Galina Furdui din Soroca, prezentă cu cinci poeme remarcabile, Mihai Prepeliță, Radmila Popovici, dar și teleormăneanul Florian Saioc - cu un grupaj consistent de 11 poezii care-i oglindesc simțămintele pioase. La fel de consistent este și grupajul liric al profesoarei Elena Trifan, recunoscută pentru râvna cu care scrie versuri cu tematică religioasă. Și acest ciclu de 11 poeme este edificator în acest sens. Aurel Anghel - reputat scriitor, dar și autorul cărții: „Copile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi depășită numai prin asumarea ei conștientă și responsabilă, și aceasta l-a făcut, până la urmă, victorios” - potrivit aprecierii cuprinsă în „Predoslovia” cărții, semnată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit, de pioasă și vrednică amintire, Bartolomeu Valeriu Anania. Scopul și motivul apariției acestei lucrări este foarte bine reflectat în „Lămurire asupra ediției” unde se arată adevărul „că nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici o făclie aprinsă
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
adevărului Mântuitorului, este mai mare. O astfel de inedită întâlnire, pe câmpia plină de maci roșii cutremurați doar de vânt, aproape de cerurile deschise să primească ofranda gândului curat, este și poezia Feliciei Nistor. O lirică blândă, scrisă în momente de pioasă reculegere, cu porțile inimii larg deschise, exprimând dorința de astral, nevoia de iluminare prin întâlnirea cu „Iluminătorul“, Creatorul a toți și a toate. Fiecare catren al său poate fi tratat ca o rugă în sine, prin care poeta exprimă sincere
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
Împarte atâta milostenie e un izvor de speranță pentru noi toți. Aceasta Întărește credința umililor păcătoși cum sunt și eu. Dar inspectarea rămășițelor pământești face parte din riturile de rămas bun? Credeam că domniilor voastre vă e rezervată Îngrijirea spiritului și pioaselor femei aceea a trupurilor, răspunse ironic poetul. Dominicanul rămase impasibil. Dante se apropie și mai mult. Era nerăbdător să a priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
peripețiile pline de neprevăzut ale vioilor călugări Metodiu și Iovănuț pe drumul lor spre Cetatea de Scaun a Moldovei, ci, așezați undeva la umbră pe dealul Copoului, îi vom aștepta să intre în urbe, aruncându-ne asupra orașului o blândă, pioasă privire. Vă leato șapte mii și ceva, Iașul, poreclit de tătari „Târgul de foc” din cauza deselor incendii, de cazaci „Târgul celor o mie de cărări” din cauza excelentului vin alb, de turci „Târgul suspinelor”, din cauza deselor maziliri, și de moldovenii înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Noah o anunță pe draga lui soție, Judit, următoarele: - Datoria unui bărbat este aceea de a scrie! De aceea m-am hotărât să scriu un sul cu cele cinci cărți ale lui Moise. Asta se va considera ca un act pios, de credință din partea mea. Vreau să fac acest lucru în amintirea părinților mei, mărturie a unei recunoștințe pioase. Se făcuse liniște în bucătărie. Judit închisese radioul, părea furioasă, după cum ea însăși mi-a destăinuit mai târziu, la telefon. - Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
aceea m-am hotărât să scriu un sul cu cele cinci cărți ale lui Moise. Asta se va considera ca un act pios, de credință din partea mea. Vreau să fac acest lucru în amintirea părinților mei, mărturie a unei recunoștințe pioase. Se făcuse liniște în bucătărie. Judit închisese radioul, părea furioasă, după cum ea însăși mi-a destăinuit mai târziu, la telefon. - Dar acum ești pensionar, i-a strigat ea intrigată. Atâta vreme am așteptat să avem și noi timp să călătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
El, binecuvântat să fie numele Lui, vrea să lupte cu mine prin soția mea! Ea vrea să mă împingă la moarte, cât mai repede! - Stă scris în sfânta Cabala că o coborâre grabnică în moarte e necesară pentru un om pios. Altfel cum ar putea fi acel om încercat? - E ușor să cazi în hăul morții, dar mai greu e să te ridici de acolo. Omul e îndrăgostit în mod curios de viață. - Vino la sinagogă, n-ai mai dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un mare „signore di Milano“ care pusese prima cărămidă când se construise domul. De aceea spera să fie iertat și eliberat de multe păcate care-i îngreunau conștiința. În fiecare dimineață, Beppo urca scările tipografiei, acordând acestui „signore“ un gând pios. În acest fel se întărea în spirit, pentru că se simțea mereu obosit, vrând mai degrabă să se arunce pe sofaua albastră decât să muncească. Nu-l mai țineau puterile. La începutul activității sale avusese cinci angajați. Acum era numai el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
odihnă al lui Rudi. Se născuse sărac și murise în aceeași stare. Natanael plânsese dezolat, apoi se hotărâse să facă dreptate - cumpărase o piatră de granit și pusese să se graveze pe ea aceste cuvinte: „Primului Rudi de la celălalt Rudi, pioasă aducere-aminte“. În după-amiaza aceleiași zile se dusese la sinagogă și-l întâlnise pe rabin cu câțiva cunoscuți. Ar fi vrut să-i strângă în brațe, să le povestească despre tot ce i se întâmplase. Dar în loc de asta începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Rudi, pe care o putea adăuga armonios la viața lui tânără, fără multe experiențe. Predica rabinului începuse cu câteva cuvinte despre importanța Sabatului și se sfârșise, ca de obicei, cu o pildă. De data asta era vorba de un evreu pios și de boul lui care-i ara ogorul. Într-o zi acel om devenise atât de sărac, încât fusese nevoit să-și vândă boul unui țăran, vecinul lui, un om fără credință. Evreul îl asigurase pe țăran că boul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
boul arase ogorul țăranului și acesta fusese mulțumit de el. Dar când venise Sabatul, boul refuzase să se miște și țăranul îl bătuse crunt. Degeaba, boul nu se clintise din locul de odihnă. Până la urmă, țăranul se dusese la evreul pios ca să se plângă de boul care refuza să muncească. Evreul înțelesese imediat ce s-a întâmplat cu boul și ceruse să-i vorbească în ureche, mângâindu-l întâi, apoi ridicându-se pe vârful picioarelor până la urechea lui ca să-i spună: - Dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să fie numele Domnului! Prietenul nostru era foarte mirat. - Semeni cu o logodnică evreică, Matilda! - Când îmi spui numele se face și mai frumos, puțini oameni îmi spun pe nume aici. - Dar nu știai că bunicul Matildei era un evreu pios? a spus soțul meu. - Nu mi-ați povestit niciodată! - Matilda mi-a interzis să vorbesc despre asta. A fi român și evreu în același timp e ca și cum ai avea ciumă și holeră în același timp. Prietenul meu a surâs, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
jos, se afundă în smârcul de pe fund. Încercând să își scoată piciorul din mâl, acesta scoase un sunet înfundat care răsună ca o pocnitură în noapte. Îi pomeni în gând pe toți sfinții din calendar și nu cu gânduri tocmai pioase. Reuși să iasă cu bine și porni voinicește la deal în partea cealaltă. Era de acum dincolo și deja se simțea pe teren propriu. De aici nu mai avea mult de mers. Ravena era paralelă cu pârâiașul pe malul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]