1,729 matches
-
Oferta cuprinde o diversitate de brichete Zippo și Ronson sub forme diferite, de exemplu, puști și pistoale (care se pot achiziționa la bucată sau la set și mai poate conține breloc, lupă sau tabachere), frapiere, cupe, instrumente de scris, scrumiere, pipe, pahare, portcărți de vizită, obiecte ce pot fi gravate gratuit la fața locului. Mai sunt expuse produse marca „Kost” ochelari de soare, gablonțuri, (cercei, inele, brățări, lănțișoare), portofele, precum și tricouri, șepci, banderole, baticuri, eșarfe, șlapi de plajă, amulete, ceasuri de
Agenda2005-23-05-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/283785_a_285114]
-
Ne regrupăm precum agenții-n țări străine, Precum poemele în mari antologii, Vom înfrunta armate iadoline, de pluriavoli, ăștia ce-or mai fi? Mi-e dor de ochii tăi adânci, Bați câmpii, Robinson, spune iubita, Omul din Sâciuian își pierde pipa, Iar noi vom luneca spre Cinecita. Eu spun că te iubesc, tu spui, te cred, În fiecare e-un Da Vinci al iubirii, Zâmbetul Mona Lisei peste tot Ajunge afirmare-a nemuririi. Duminică ies sconcșii pe alei, Ei sunt vizibili
NE REGRUPĂM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383828_a_385157]
-
lui Constantin Noica ” Istoria a făcut pipi pe mine” mi-a spus filosoful Era toamnă târzie și cabana de lemn urca muntele L-am întrebat de căderea frunzelor despre teză și ani-teză Filosoful avea privirea de ceață și ochii fumau pipă din cel mai bun tutun de Jamaica ” Istoria nu îmi va da dreptate” mi-a șoptit filosoful Și afară se auzeau speriate câteva oi pierdute de turmă În depărtare izvorul se chinuia să urce pietrele ” Istoria m-a părăsit la
FILOZOFUL, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384023_a_385352]
-
de oră i-am predat formularul. - Mai există vreun test? m-am interesat. - Proba eliminatorie! mi-a comunicat cu severitate. Am sosit la timp. De data aceasta, mă aștepta o comisie: domnul din zilele precedente, încă un bărbat, fumător de pipă și o doamnă cu aparență de magistrat. Domnul cel energic, vechea mea cunoștință, a dictat: - Patru ori patru cât fac? - Învățasem că nu e bine să mă mir de nimic, așa că am notat textul și m-am făcut că meditez
SCHIŢE UMORISTICE (62) – PROBA CU TESTE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384017_a_385346]
-
să mă mir de nimic, așa că am notat textul și m-am făcut că meditez. După aproximativ o oră, le+am pus pe masă rezultatul: șasesprezece! Comisia și-a aplecat capetele în direcția foii cu rezultatul, după care fumătorul de pipă mi-a sugerat: - Mai gândiți-vă un pic. M-am mai gândit un pic și am răspuns frumos că patru ori patru fac șasesprezece. - Comisia vă permite să vă folosiți de instrumente auxiliare, mi-a zâmbit încurajator doamna magistrat. - Mulțumesc
SCHIŢE UMORISTICE (62) – PROBA CU TESTE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384017_a_385346]
-
vopsit cu Gallus, să ai pene înfipte sub banderola de pe frunte, să ai arc și să scoți un uuuuuuu... care să bage în sperieți pe oricine. Uneori, tomahawk din lemn și scalpuri din cârpă la brâu. Chestii facultative. Aveam o pipă comună în care vâram iarbă uscată sau chiștoace de Naționale; în clipe de cumpănă, fumam căzuți adânc pe gânduri. Era bine. Invidioși pe noi, niște puști din strada Omega s-au făcut nemți. Cineva îi învățase rău. Nimeni nu vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mănoase din Pașalâcul de la Buda. Episodul 93 DESPRE SACI, STOICI ȘI ELEAȚI Și cum vă spuneam, cei patru eroi ai noștri ședeau pe punte. în special Cosette ședea atât de frumos cu vițele negre de păr fluturând în bătaia fumului pipei spătarului Vulture, încât un marinar mărunțel numai mușchii și osu’, ce căra înspre pupă un sac umplut cu stoici și eleați, avu trecând pe lângă țigăncușă intuiția că, oricât s-ar strădui, oricât ar munci pentru binele societății din care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
păreau să aibă nevoie de timp ca să digere faptul că negocierile păreau sortite unui eșec total, dat fiind că una din părți se arăta în mod evident inflexibilă. În cele din urmă, Yves Clos scoase din buzunarul saharianei sale o pipă scurtă și o arătă amfitrionului său: — Vă deranjează dacă fumez? întrebă. Mă ajută să gândesc. Gacel Sayah nu făcu decât să ridice din umeri, iar blondul începu să-și umple gânditor pipa, murmurând mai mult pentru sine: — Treaba-i aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Yves Clos scoase din buzunarul saharianei sale o pipă scurtă și o arătă amfitrionului său: — Vă deranjează dacă fumez? întrebă. Mă ajută să gândesc. Gacel Sayah nu făcu decât să ridice din umeri, iar blondul începu să-și umple gânditor pipa, murmurând mai mult pentru sine: — Treaba-i aiurea, începu. Foarte aiurea, fiindcă, după părerea mea, și unii, și alții au dreptate. Chiar și nenorocitul ăsta care spune că a vrut să plătească apa și s-a înfuriat când a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cinci sute de nebuni vor fi dispuși să riște totul doar ca să ajungă pe podium. Așa se pot mândri că sunt niște viteji navigatori ai deșertului, cu toate că o fac cu ajutorul unui GPS conectat la un satelit artificial. Își căută mica pipă și începu s-o umple liniștit, apoi adăugă: — Dacă a treia parte din nebunii ăștia n-ar ajunge la finiș, circul ar rămâne fără clovni. Iar noi, fără slujbă? Mă rog, tu ai spus-o... Știu că în luna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
perspectiva ta? întrebă Nené Dupré și adăugă insistent: Dar spune-mi adevărul! Blondul Yves Clos, care datorită vârstei, muncii și felului său de a fi dădea impresia că se află întotdeauna deasupra celorlalți și a problemelor, trase cu plăcere din pipă, își încreți nasul într-un gest comic și repetă surâzând: — Adevărul... adevărat? — Adevărul adevărat. — Păi, ca să fiu sincer, părerea mea e că foarte curând numărul morților va trece de cincizeci, fiindcă pentru patru dintre acești șase nefericiți situația va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aranjament foarte fin, încercând să salvez patru vieți, dar în același timp să fac în așa fel încât restul lumii să creadă că nu se întâmplă nimic anormal. — Sunt sigur că o vei face foarte bine. Yves Clos își scutură pipa lovind-o de marginea treptei elicopterului, o băgă în buzunar și răspunse ironic: — Și eu sunt sigur că o voi face foarte bine - îi făcu șmecherește cu ochiul. Nu sunt în schimb sigur dacă vreau s-o fac. — De ce? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am sta noi în cap. — Jigodiile naibii! Îți dai seama cât riscăm? — Miliarde. — Și toate astea pentru că unui tâmpit i-a venit să toarne ulei într-un puț. Blondul Yves Clos căută în buzunarul de la piept al cămășii, își scoase pipa și începu s-o umple, clătinând ferm din cap: Nu, îl contrazise. Asta a fost scânteia care a provocat explozia, dar nu cauza. Adevărata cauză este faptul că nu ne-am dat seama că am întins coarda prea mult. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
amiază, pentru ca toate telejurnalele de seară să ne dedice cât mai mult spațiu posibil... Va veni o vreme când persoanele importante se vor strădui să moară în momentele de maximă audiență, zise blondul cu glas scăzut, mușcând cu furie muștiucul pipei. Devenim sclavii unui indice de audiență de care trebuie să ținem seama până și când ne ducem la budă. — Ce diferență de preț este între un anunț la ora asta și unul de dimineață? vru să știe Fawcett. În medie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe ochi, peste urechi, și rîsul ei răgușit, gîdilat, spărgînd ritmul egal al locului ca Într-o compoziție de Pink Floyd. O nimfă de cincizeci de ani alergînd În jurul unui faun de șaizeci cu șapcă de marinar, cu barbă, cu pipă și ochelari. Romeo și Julieta - Întîlnirile lor scurte, conspirative, vreme de douăzeci de ani numai pe această plajă ocolită de timp și de vîrstă; pe unde vor rătăci acum scheletele lor? Unde se vor mai Întîlni ei În clandestinitatea cuplului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
femeie elegantă cu păr roșu se scotocește În geantă, vrea să-și ascundă fața; tînărul cu ochelari Își șterge Întruna mîinile cu batista țprecis și-a aranjat ceva nu mai vine Înapoi ce-i prost); domnul acela bătrîn Își scoate pipa și-o bate nervos În podul palmei, Îl urmărește o imagine dintr-un film țucigașul Își ia servieta diplomat și se grăbește să prindă avionul); amuzat de forfota cosmopolită din jur, tipul ăla slăbănog zîmbește În gol de parcă ar interpreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pletele sure, lungi până la umeri. Purta cizme de piele și pantaloni negri strânși pe picior. Era îmbrăcat cu o cămașă largă, ca o rubașcă peste care trecea un chimir lat, plin de curelușe și buzunărele. În colțul gurii ținea o pipă lungă și subțire, îndoită în jos. Bărbatul cel tânăr se întorsese în apă și se apucase din nou de treabă. Starostele strecurase punguța înapoi la brâu și acum stătea sprijinit într-un cot pe genunchi, pufăind din lulea. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că șeful este Cristi, dar tânărul agent era în uniformă de polițist și reprezenta autoritatea. Iese ceva? salvă Toma situația, care observase dilema bătrânului. No, cât să ne ducem zilele, domnule ofițer, oftă starostele scoțând un nor de fum din pipă. Nu mai merită să ne trudim, de la an la an scoatem tot mai puțin aur. Atunci de ce mai veniți? întrebă Cristi care privea curios în jur. Păi, ce altceva să facem dom' șef? răspunse țiganul tot cu o întrebare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în tabăra lor. Aș vrea să-mi arătați și mie cum spălați nisipul aurifer. Nu am văzut niciodată cum se face, rosti Toma cu voce scăzută, așa încât să-l audă numai zlătarul cel bătrân. Acesta dădu din cap, își scoase pipa din gură și îi certă cu voce puternică pe cei tineri aflați în apa de lângă mal: No, voi de ce stați? Dați-i drumul mai departe la treabă! Mintenaș e gata masa și n-am adunat nimic în dimineața asta. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
multe primejdii în întunericul nopții, spunea șeful, ca să nu ne luăm măsuri de siguranță. În afară de sălbăticiunile pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o zi în urmă. Ieșeau dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg convoiul rămase pe loc. Caii negri și frumoși dădeau din cap ner voși, sforăind puternic. Din când în când băteau din copite scoțând un nechezat subțire. No, dom' șef, ce vrei de la noi? întrebă țiganul cel bătrân fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici. Iar voi nu faceți nimic ca să ne ajutați. De unde știi că nu facem nimic? întrebă Toma, după câteva clipe de tăcere. Păi, ați mai aflat ceva? se arătă interesat starostele după ce se așeză și mai trase un fum din pipă. Mă ocup eu de cercetări. Nu am liniște până ce nu descopăr adevărul. Ce-ți spuneam? spuse bătrânul trist. Nu știți nimic. Asta nu înseamnă că stăm degeaba. Țiganul dădu a lehamite din mână și îl bătu pe umăr pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a argumentat tata. Eventual Barceló ne poate ajuta... Gustavo Barceló era un vechi coleg al tatei, proprietar al unei librării cavernoase de pe strada Fernando, aflată În fruntea frunții tagmei librarilor de modă veche. Trăia de-a pururi atașat de o pipă stinsă ce emana efluvii de piață persană și se descria pe sine ca fiind ultimul romantic. Barceló susținea că În genealogia sa exista o Înrudire Îndepărtată cu lordul Byron, În pofida faptului că el era de fel din localitatea Caldas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sufletul. Ce v-am spus eu, a comentat librarul. Cum să se găsească de lucru? Dacă În țara asta oamenii nu se pensionează nici după ce mor... Uitați-vă la Cid. Într-adevăr, nu există nici o soluție. Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes cartea pe care eu o țineam În mînă. În pofida fațadei lui de comic de bîlci și a vorbăriei prelungi, Barceló putea adulmeca o pradă bună așa cum lupul adulmecă sîngele. — Să vedem, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]