3,087 matches
-
vă trebuie. Se duce în magazie. Revine cu un caiet mare, gros, cu coperți cartonate. I-l întinde: — E încăpător, puteți comite și indiscreții. Îi face cu ochiul: De-ăștia ca tine am fumat mulți. Lionel ia caietul, îl cântărește, pipăie grosimea foilor și se decide să-l cumpere. Unde plătesc? Vânzătoarea îi arată cu degetul unde să se ducă. În timp ce Lionel plătește, fata îi șoptește admirativ altei vânzătoare: — E scriitor. Colega se uită în ochii lui Lionel și oftează: Nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
N-am și eu un costum ca lumea... O să vină atâta lume... N-aș vrea să vă fac de râs... Lionel deschide dulapul și-i arată cele trei costume gri. Lui Ahmed însă îi sare în ochi costumul negru, nou-nouț. Pipăie stofa ca un adevărat cunoscător și-i spune lui Lionel: — Ăsta cred că m-ar aranja. Ăsta mă aranjează și pe mine, o să-l port la înmormântare. Nici eu nu vreau să mă fac de râs. Ușor dezamăgit, Ahmed ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
78) (de altfel, din memorii reiese clar că majoritatea pieselor sale, precum și alor lui Cehov, au căzut la premieră!); „teatrul este singurul lucru care mi-a salvat viața”(p.79); „ori de cîte ori Îmi vorbește cineva despre geniu, Îmi pipăi un buzunar sufletesc, să mă asigur că portofelul e Încă acolo”(p.128); „mereu am simțit că mi s-a blocat scrisul, dar Îmi place atît de mult să scriu, Încît Întotdeauna Îmi croiesc drum prin blocaj” (p.289); „lumea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în al cincilea loc: te ocupi în continuare cu minusculele teogonii ale creației tale, puțin câte puțin, mușcătură din alună cu mușcătură din alună, pupicel cu pupicel de zânuță bună, de după buzele fragede ies uneori dinți șlefuiți, care pot fi pipăiți cu limba, alteori colți sfâșietori, așezați pe trei rânduri, când timpul tău înghite fără milă recoltele tale, căminul tău, femeia ta, infernul tău, oceanele tale fără maluri, utila ta piatră omfalos, în care îți sculptezi mușcăturile sacre. nouă deasupra: persistența
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ai învelit tu, shangdi di liwu mi-e atât de cald și bine încât mi s-a făcut foame din nou. șase în primul loc: pășești cu sporită atenție prin peșteri subterane, este întuneric ca în centrul pământului, încerci să pipăi cu tălpile tale bătătorite pe unde să calci mai bine, se aude un susur cu ecou abisul pe care nu îl poți localiza, ocolești stalagmitele de carne crudă, mișcătoare, zemuinde, ebisu ezită, ebisu nu este inspirat în întunericul acesta nemaiîntâlnit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tale suspendate și de purificare a dragostei, tragi fuga repede să vezi parcela de câmp nou, să cercetezi la ce poate fi ea utilizată, taurii născuți din dude aurii stau trântiți, sătui, în jurul dudului falnic, când te apropii fornăie blajin, pipăi iarba înaltă și grasă, pipăi plantele verzi, verticale, cu spice, pline de umezeală, cu buricele sufletului tău, în care dragoste se găsește pentru toate. șase în al cincilea loc: îl iei să te ajute pe tigrul qilin, tigrul tău alb
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a dragostei, tragi fuga repede să vezi parcela de câmp nou, să cercetezi la ce poate fi ea utilizată, taurii născuți din dude aurii stau trântiți, sătui, în jurul dudului falnic, când te apropii fornăie blajin, pipăi iarba înaltă și grasă, pipăi plantele verzi, verticale, cu spice, pline de umezeală, cu buricele sufletului tău, în care dragoste se găsește pentru toate. șase în al cincilea loc: îl iei să te ajute pe tigrul qilin, tigrul tău alb cu puteri de elefant și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care să te împiedici la umblat, nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted la pipăit. SISOE: Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE: Amin! (oftează amândoi din rărunchi) SISOE: Și ce se spune în cartea pe care ai scris-o sfinția ta astă noapte? MAVRICHIE: Cartea asta am gândit-o ca un fel de călăuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de friguri, și dintr-odată a pornit să zbiere cât îl ținea gura "Hai lelițo-n deal la vie..." și alte măscări de acest fel. MAVRICHIE: Chiar așa? SISOE: Întocmai. Ș-apoi a început să dea buzna și să-i pipăie peste cămeșoaie pe ceilalți cuvioși din ceată, încât unora le aducea mare tulburare, măcar că alții îl stupeau și-l îmbrânceau cât colo... MAVRICHIE: Vai de steaua sfântului care l-a avut în pază...! SISOE: Ba așa i-a trebuit, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
piciorului, o freacă) Aceasta numai pe pământ este cu putință: să te poticnești cum faci un pas și să-ti zdrelești tălpile în colțuri și ascuțișuri. Hm! Cată să fiu cu mai mare băgare se seamă... Se uită în jur, pipăie terenul, se așază turcește. Cântă) Și iată, și iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim. (Se uită atent și ridică ceva de jos. Stă la îndoială) Pre câtu-s de mici, de lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
natura lor tendința de a-și însuși teritorii și de a-și manifesta cu acest prilej instinctul de agresiune. De unde ideea despre caracterul înnăscut al proprietății private. (A. Bourgeot) Ambele triburi se tem. Pentru a-și masca frica, autohtonii se pipăie la portofel. Gesturi de reglaj. Și vorbesc. Locvacitate exagerată. Vorbesc pentru a nu simți spaima. Sălbaticii comunică și ei. Cu totul altfel însă. Se hârjonesc. La ei, comunicarea verbală deținere o pondere destul de neînsemnată în procesul socializării. Nu pot comunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
bagi în pungă, ci gura. Inhalezi pe gură. Poate. Locuiesc în canale. La fel ca membrii populației vedda din Ceylon care trăiau goi în adăposturi săpate în stâncă. Avem așadar de-a face cu o colonizare. Faptul că oamenii își pipăie portofelul ne face să credem că sunt conștienți de dreptul pe care și-l arogă alogenii. Acela de a-i jefui și de a-i muta pe băștinași într-o altă zonă. „Băștinașii“ cred însă că o posibilă colonizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
N-are nici loc suficient pentru atare demers care se lasă doar cu niscai gâfâituri și o renunțare cinstită. Ciuvică se face că muncește. Mugur! Se răsucește Emil marțial la 90 de grade și nevralgia intercostală îl sâcâie din nou. Pipăie nervul rebel și repetă: Mugur, tu ai memorie, când am jucat noi cu Irlanda, în ’97 sau ’98? Divagațiile astea îl deranjează vizibil pe tânăr. Se moaie a înduplecare, ziceați ceva de o strategie... Io am fost președinte, măi, băiatule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și, când începea, așa, să se întunece, a văzut că spre coteț se îndrepta un vulpoi mare și fălcos. Omul a privit stupefiat cum vulpoiul, cu o mișcare iscusită, a dat la o parte clănțăul și a intrat în coteț. Pipăia să vadă care găină e mai grasă. Sau așa presupunea cel ce mi-a povestit. Adică vulpoiul avea niște criterii foarte clare după care înșfăca găinile. Ei, povestea omul, și chiar în momentul în care vulpoiul se pregătea să răpească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
auzit un geamăt ușor. Aproape târându-se, Petrache a pornit în direcția de unde venise geamătul... Un pas, doi, și în clipa următoare s-a împiedecat de ceva... „Aista-i Costăchel” - a gândit Petrache. S-a aplecat și a început să pipăie trupul lungit în glodul drumului. Ce ți-au făcut, Costăchele? Ce ți-au făcut, băiete? Unde teau lovit netrebnicii? Scoală, băiete, și hai să mergem acasă - murmura Petrache, căznindu-se să-i găsească fața. Nici un răspuns. Din când în când
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
deodată până la ușa principală a blocului. O clipă, doar o clipă privi în direcția de unde venea Răducu, apoi începu să alerge ca o besmetică. În cele din urmă, ajunse lângă cei doi. Se așeză în genunchi și începu să-i pipăie cu febrilitate trupul, picioarele, îi cercetă capul uitându-se când la el, când la însoțitoarea lui, fără a scoate nici un cuvânt. După câteva minute, redeșteptată, o întrebă pe femeia care-i adusese copilul acasă: Ce s-a întâmplat, Veturia? Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat Întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră În care luminile lumii s-au zăvorât ca-ntr-o duminică fără rugăciune. Haide, spune-mi ceva... doar o vorbă și nu mă lăsa Înfrigurată În miezul atâtor nedumeriri ce-și arată colții! E lună
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mâna” dacă doream să mai găsesc blândețea dimineților de altă dată... Cine știe?! Am adormit târziu. Visul m-a aruncat, undeva, pe o stradă Întunecoasă ce ducea spre o fundătură sumbră. În urma mea auzeam zgomotele ritmice a unui baston ce pipăia... Am Întors capul și am zărit chipul fantomatic al unui orb care căuta o ieșire... M-am trezit Înspăimântată rătăcind cu privirea prin odaia În care - lumina difuză a veiozei se răsfrângea cu blândețe asupra lucrurilor din jur. Înăuntru ființei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
adormit într-o Sodomă păcătoasă. Femei trecute, obosite, jigărite, ca niște gloabe. Lângă ușă stă una cât un munte cu o rochie roșie plisată mărunt de la subțiori, cercei și mărgele cât pumnul. Pe fiecare deget un inel de aur. Își pipăie poșeta. Simte o arsură în palmă. Zece mii de lei, are zece mii de lei în poșetă, o avere. Zece mii ca să scape de copil. Am aranjat totul, tu trebuie doar să te prezinți". O mânca pușcăria dacă se află că ea face
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi suflă în gură, e mai mică cu un cap decât cei din autobuz, vrea să se strecoare în spate, dar nu e chip să răzbată printre trupurile mătăhăloase, parcă înadins se îngrămădesc printre scaune, unii chiar încearcă să o pipăie, se ferește răstindu-se la ei, unul urlă în gura mare: "Lăsați-o mă, pe amărâta aia", întoarce capul, este fostul ei coleg de școală, ăla care nu-și putea scrie numele nici în clasa a șasea, acum sare în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
europenii, știu să comunice cu natura din jurul lor cum comunicăm noi unii cu alții, nu și-au pierdut simțul eternității, iar cunoașterea merge mână în mână cu principiile morale, la ei nu există ruptură între adevăr și bine, între ceea ce pipăie cu degetele și ceea ce pipăie cu sufletul. La ei totul este mai unitar, mai firesc, noi europenii suntem fractalici, atomizați, incompleți". Mă uitam la bătrânelul de lângă mine, nu crezusem că are lecturi atât de temeinice. El și Silvia? Cum s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
natura din jurul lor cum comunicăm noi unii cu alții, nu și-au pierdut simțul eternității, iar cunoașterea merge mână în mână cu principiile morale, la ei nu există ruptură între adevăr și bine, între ceea ce pipăie cu degetele și ceea ce pipăie cu sufletul. La ei totul este mai unitar, mai firesc, noi europenii suntem fractalici, atomizați, incompleți". Mă uitam la bătrânelul de lângă mine, nu crezusem că are lecturi atât de temeinice. El și Silvia? Cum s-au întâlnit, cum de s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
când Maria îi așeza mânuțele pe pian și o învăța cum să asculte sunetele, cum a convins-o că sunetele cele mai frumoase vin din interiorul nostru, "uneori sufletul ne stă în urechi, alteori în ochi, alteori în talpa piciorului, pipăim roua ierbii, pământul, sufletul palpită acolo, în talpa piciorului nostru, ne conduce pașii direct spre Dumnezeul nostru", spunea Maria transfigurată de fericire, Sandei știe că sufletul Mariei se afla în talpa piciorului, altfel nu ar fi alergat ca într-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
data aceasta pe o scară circulară, interminabilă, amețitoare. Pe măsură ce cobora, lumina devenea tot mai puțină, tot mai ștearsă, până se făcu Întuneric deplin. Simți sub tălpi pământul. Un pământ umed, cleios, care-i Îngreuna mersul. Începu să bâjbâie prin Întuneric, pipăind cu vârful degetelor pereții reci, labirintici, care-l Înconjurau. Negrul devenea gros, tot mai gros, și dintr-o dată Îl simți intrându-i În ochi și În urechi, În nări și În gură, până sub piele, cuprinzându-l Întru totul, sufocându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
foarte subțire, Învăluit de o privire melancolică, pe care nu i-o recunoșteam. Apropiindu-se de el, mama a Încercat să-i spună ceva, dar s-a oprit. Am surprins În gestul ei cu mâna ridicată dorința de a-i pipăi umărul, dar fără izbândă. Cineva bătu repezit În ușa noastră, cu ciocănituri puternice. Tata s-a ridicat ușor, foarte ușor, ca și cum i-ar fi fost teamă sau rușine să se atingă de noi și de lucrurile din jur. A rostit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]