1,034 matches
-
Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menținute fiind dublate cu ziduri semicirculare. În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere întreprinse după asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1971. Șanțul de apărare a fost mult lărgit, fiind extins și pe laturile de sud și vest , cea de nord aflându-se pe un pinten de deal după cum am spus
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
avea să fie prefăcut mai apoi după arhitectură stilului gotic. Așa cum era obiceiul, în anul 1811, el a ridicat în spatele palatului și o biserică de conac, pe locul unde a fost anterior o biserică de lemn. Acest lucru rezultă din pisania ce a fost așezată la intrare și care a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial. Pe clopotul mare, ce a servit biserică din 1817 și care este astăzi piesă de muzeu, se află o inscripție cu caractere
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
construit de către Freiwald în stil neoclasic, propriu arhitecturii civile din Moldova acelor vremuri. În anul 1811, Săndulache Sturdza a ridicat în spatele palatului, o biserică de conac, pe locul unde a fost anterior o biserică de lemn. Acest lucru rezultă din pisania ce a fost așezată la intrare și care a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial. În mai 1837, prozatorul Costache Negruzzi descrie astfel palatul de la Ruginoasa în povestirea "Scrisoarea I (Primblare)" din volumul "Negru pe alb. Scrisori
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
de 4 ori mai mare decât la începutul secolului. La recensământul din 2011, populația era de 3.093 locuitori. Structura populatiei pe religii Construită în anul 1779, de către cele abia 40 familii de iobagi, biserica actuală din piatră, atestată de pisania de pe frontispiciul turnului deasupra ușii de intrare, și anume: „ACEASTA BISERICA NOA...( D) IN LOC A RUMINILOCRU(d) TEUTII DE SUSU, PUTERE...Ș(I) P(e) CHELTUIALA (1) SAU ZIDITU, SA FIE CASA DE RUGACIUNE. ANU D (omnului) 1779 iulie
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
prin stăruința părintelui Ion C. Semenescu cu contribuția locuitorilor satului și stăruința deosebită a lui Mihai Iovescu- Sotea, Constantin Șerban, Ion Nimară. Pictură bisericii a fost refăcuta de zugravul V. Băleanu din Miculești, care a rescris deasupra ușii de la intrare pisania: "Acest sfânt și dumnezeiesc locaș, cu patronul Sf Ierarh Nicolae s-au reînceput edificarea lui în anul 1884 septembrie 16, în locul temeliei celei vechi cu binecuvântarea fostului nostru Episcop D. D. Iosif Bubulescu și s-au terminat în zilele noului
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
clopotnița de lemn. BISERICĂ SF. APOSTOLI DIN COMANESTI Monument istoric . Biserică parohiala din comuna Bala , situată la 53 km N de Tr. Severin și la 12 km de Baia de Arama. Ridicată pe locul unui vechi schit , făcut de Milos Iuzbașa . În Pisanie se consemnează anul de întemeiere 1879 și anul zugrăvirii 1882, pictor Simeon Ionescu din Tr. Severin . Pe un perete interior se află înfățișați color ctitorii : C-tin Frânculescu și soția Dumitra , Ilinca M . Scânteie cu fiul lor și pr. D.
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
este monument de arhitectură ruinele unei mori vechi de apă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Celelalte trei sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare: piatra tombală a comisului Vintilă (secolul al XVI-lea) din incinta bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, pisania bisericii vechi (1642) aflată în zidul pridvorului aceleiași biserici; și o cruce de pomenire din piatră (1646) aflată la ieșirea din Filipeștii de Târg pe drumul spre Mărgineni.
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
și brazi, al doilea lăcaș de cult, înscris cu aceeași slovă afumată de vremuri. Hramul “înălțarea Domnului” l-a moștenit și l-a purtat apoi peste ani, de la schitul marelui spătar Drăghici Cantacuzino, cea dintâi zidire monahală pe acest loc. Pisania de la intrarea în actualul lăcaș de cult, reconstruit în anul 1911, glăsuiește: “"în zilele prea înaltului și luminatului împărat Alexandru Pavlovici și prin zilele mitropolitului Dositeu, anul 1811, s-au zidit această sfântă și dumnezeiască biserică prin cheltuiala sfinției sale Popa
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
și ea, satul Vărbila, consfințit în documente abia prin 1521, când e amintit "«hotarul Varbilei»" și prin 1526-1527, când Radu de la Afumați recunoștea mânăstirii de aici cele două ocini dăruite de Dragomir, spătarul lăcașului de rugă dăruit de el. Pentru că pisania mănăstirii „Adormirea [Maicii Domnului]” din Vărbila certifică faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar fi fost edificat de un meșter, pe nume
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar fi fost edificat de un meșter, pe nume Ștefan, după alte documente, pe la 1510, după pisanie la 1539. Pornind de la data pisaniei, întocmitorul "«Bibliografiei localităților și monumentelor feudale din România»", N. Stoicescu ne deconcertează atunci când atrage atenția că "«în documente apar doi spătari cu numele Dragomir; primul e din Petroșani și apare în sfat între 1530-1534
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar fi fost edificat de un meșter, pe nume Ștefan, după alte documente, pe la 1510, după pisanie la 1539. Pornind de la data pisaniei, întocmitorul "«Bibliografiei localităților și monumentelor feudale din România»", N. Stoicescu ne deconcertează atunci când atrage atenția că "«în documente apar doi spătari cu numele Dragomir; primul e din Petroșani și apare în sfat între 1530-1534 și al doilea e din Orboiești
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
începutul anului 1536, iar fratele sau, fostul spătar Dragomir, se pare că avusese aceeași soartă, cu vreun an mai înainte, din partea lui Vlad Vintilă, care l-ar fi ucis pentru "«rea hiclenie»" și, în consecință, i-a luat "«toate averile»". Pisania datează din 1539, când cei doi ctitori nu mai existau de fapt. Se pare că vitregia vremurilor (îndeosebi seismele) au avut o influență nefastă asupra lăcașului, astfel că boierul Pana Filipescu, în vremea lui Matei Basarab, reface construcția cu pricina
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
fapt. Se pare că vitregia vremurilor (îndeosebi seismele) au avut o influență nefastă asupra lăcașului, astfel că boierul Pana Filipescu, în vremea lui Matei Basarab, reface construcția cu pricina, după spusele fiului său, Matei Filipescu, mare aga, punându-i noua pisanie, reconstituită cu aproximație. Și acum lucrurile încep să se mai limpezească, dacă ne reamintim de hrisovul lui Radu de la Afumați, prin care confirmă cele două ocini făcute danie de spătarul Dragomir mănăstirii ctitorite de el, prin anul 1526-1527. Deci, mănăstirea
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
15 iunie și 6 iulie 1530. În acest ultim mandat de mare spătar îl însoțește pe Vlad Înecatul. Sabina Popescu, în articolul "Biserica fostei Mănăstiri Verbila" (Magazin Istoric, an. VIII, nr. 4 (85)/apr. 1974, p.96), susține că "«din pisania bisericii aflăm că a fost zidită în anul 1532...»." Am văzut însă ce e cu pisania și știm, din documente, că ea exista deja în 1526-1527. Înseamnă că mănăstirea trebuie să fi fost construită puțin mai înainte (1525?), sau chiar
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
Vlad Înecatul. Sabina Popescu, în articolul "Biserica fostei Mănăstiri Verbila" (Magazin Istoric, an. VIII, nr. 4 (85)/apr. 1974, p.96), susține că "«din pisania bisericii aflăm că a fost zidită în anul 1532...»." Am văzut însă ce e cu pisania și știm, din documente, că ea exista deja în 1526-1527. Înseamnă că mănăstirea trebuie să fi fost construită puțin mai înainte (1525?), sau chiar prin 1510, cum susțin alții, pentru că, de fapt, acesta era obiceiul: după ce ctitorul își înălța așezământul
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
piatră, cu hramul "Maria Magdalena", pentru Schitul Țibucani. Actul ctitoricesc s-a săvârșit în 1774 dar este posibil ca o mică obște de anahoreți veniți de la Mănăstirea Secu să fi viețuit în aceste locuri înainte de data respectivă. După cum ne informează pisania de pe zidul turnului-clopotniță ce străjuiește intrarea, în 1859 boierul Aga Ioniță Botez a construit clopotnița și a restaurat biserica, înzestrând-o cu mai multe cărți și obiecte liturgice. Alte lucrări de restaurare și construcție (chilii, stăreție, arhondaric) au mai avut
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
-lea, pereții bisericii primesc un nou veșmânt pictat, astăzi împuținat de vreme, dar capabil să dezvăluie însușirile artistice ale celor ce i-au dat viață. În naos, sub amplă reprezentare a celei de-a doua veniri a fost scris textul pisaniei cu acest conținut " În zilele prea înălțatului împărat Frantiscus I,episcop al Ardealului Vasile Moga,protopop Tobie Perian,parohul locului Iosif Morariu,s-au zugravit această sfântă biserică cu toata cheltuiala cinstitului popor la anul Domnului 1829 prin M.Borsos
Birtin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300539_a_301868]
-
fără nici un suport argumentabil. Dacă ne apropiem de realitatea momentului, constatările sunt revelatoare. În cimitirul actual, situat la dreapta unei curbe care pătrunde în miezul satului, observăm două biserici. Una, aflată în ruină, prezintă pe frontonul de deasupra intrării, o pisanie în limba maghiară, care îi precizează clar ctitorii și destinația. Este vorba despre un lăcaș reformat cu clopotniță reclădită în anii 1838-1839, de către nobilul de origine română Ladislau Koszta din Băiești. Biserica cealaltă care funcționează și astăzi ca loc de
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
dispărut, acela de a face luntrii, poduri plutitoare. Dovadă în acest sens este piatră funerară din cimitirul bisericii ortodoxe Ilia pe care scrie “...George Iacob-mare meșter în corăbii “(1600). Biserică ortodoxă din Ilia a fost construită în 1792, după cum arată pisania bisericii “cu cheltuiala orașului lucrător. În sat mai exista o veche biserică catolică și una reformata. Despre Gabriel Bethlen se știe că a fost protestant și că avea o valoroasă bibliotecă. Dintre actele emise de Gabriel Bethlen, la Ilia cele
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
să răspândească în zona calvinismul. Presiunea calvinista la Ilia a fost așa de mare încât chiar și biserica romano-catolică a fost confiscată de calvini și mai bine de 100 de ani transformată în biserică reformata. Dacă este analizată cu atenție pisania bisericii ortodoxe, se înțelege cât de mare a fost presiunea calvinista și se va ajunge la concluzia că actuala biserică ortodoxă a fost zidita pe locul a două biserici de lemn, una veche, confiscată și trecută în legea calvina și
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
1767 ca fiind „bătrân, fără școală”. Este preotul care a păstorit cu cinste pe credincioșii săi în cumplitele încercări dintre anii 1749-1754. Pavel Popovici, menționat în conscripția Episcopiei Aradului din 1782. Tot numele preotului Pavel Popovici apare menționat și în pisania din biserică de deasupra ușii naosului scrisă cu ocazia pictării bisericii în anul 1823. Este posibil să fie vorba fie de două persoane diferite cu același nume,fie de un singur preot cu o păstorire îndelungată și plină de realizări
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
revoluției de la 1848, iar în statistici apare pentru prima dată în anul 1869.5 Deși s-au făcut mai multe precizări scrise despre prima atestare documentară a localității Lunca Bradului, cea mai veche dovadă despre existența comunei, se află în pisania dăltuită în lemn de stejar, sculptată de un meșter pe intrarea în vechea Biserică Ortodoxă. Pe această placă este încrestat în litere chirilice următorul text: „S-au făcut această sfântă Biserică în zilele înălțatului Francisc și al luminatului arhiereu Vasile
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
în litere chirilice următorul text: „S-au făcut această sfântă Biserică în zilele înălțatului Francisc și al luminatului arhiereu Vasile Moga prin toată osteneala și grija și de bun neam Jârcan Ioan dinpreună cu Gliga Simion, Njică Simion, anul 1916”. Pisania este păstrată și astăzi în casa parohială a noii Biserici Ortodoxe din Lunca Bradului. Aceasta dovedește că localitatea a existat înainte de construirea bisericii cu cel puțin o jumătate de secol, deci aproximativ pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. ASPECTE PRIVIND
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
hramul Adormirea Maicii Domnului (1813) a fost mai întâi mănăstire sau schit (1700) după care la începutul sec. IX a fost ctitorită din piatră de la cariera din satul Straja cu ziduri groase de aproximativ 1 m. și cu clopotniță centrală. Pisania din pridvorul lăcașului, scrisă în limba română dar cu litere slavone, atestă data construirii în anul 1813. Începând cu anii 1980 și odată cu venirea preotului Avram Petrică, biserica a fost restaurată și tranformată, reabilitându-se acoperișul și fațadele (partea de
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
dintre familia Cantacuzino și familia Băleanu, arbitrând înțelept conflictele. Drept dovadă este atestarea din nou ca mare vistiernic a lui Hrizea Caridi. De altfel, în această perioadă, mai precis pe 25 septembrie 1676, biserica este gata, așa cu o arată pisania originală ce încă se păstrează deasupra intrării. Documentele ulterioare nu mai atestă biserica până în anii 1889-1890, când proprietarul părții de sat pe care se afla monumentul, Alexandrina Hagi-Vasile, împreună cu medicul Ioan Nicolaescu și Demetriu Georgiescu, arendatorul moșiei, inițiază ample lucrări
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]