355 matches
-
toți martorii și ne așteaptă în hol. Sachs și Sellitto, împreună cu cele două tinere agente, se întoarseră în fața clădirii, unde erau așteptați de Bedding și Saul. Cei doi erau ușor de deosebit: unul era înalt iar celălalt scund, unul cu pistrui, iar celălalt cu un ten uniform și neted. Ei erau detectivii la care făcuse referire Sellitto mai devreme, iar specialitatea lor consta tocmai în acest gen de interogatorii ulterioare unei crime. - Am vorbit cu șapte oameni în dimineața aceasta. - Plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a evadat, nu? - Nu. E încă închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era acum la fel de roșcovan ca un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea lui Kadesky. - Pot să aduc ceva cuiva? întrebă Thom. - Poate ne poți lăsa singuri un minut, Thom. Te rog. Asistentul îl privi pe Rhyme și, remarcând tonul ferm și preocupat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sprijini de acoperișul cabinei șoferului. DÎndu-și seama de prăpastia care Îl despărțea acum pe Jim de ceilalți deținuți, doctorul Ransome se duse și se așeză pe bancă lîngă el. Lumina prăfuită a soarelui și lunga călătorie de la Shanghai Îi decoloraseră pistruii lui. În ciuda pieptului și a picioarelor puternice, era mult mai obosit decît crezuse Jim. Din rana inflamată de pe fața lui ieșea sînge și puroiul Începea să i se adune În jurul ochiului. Se Înclină și Îi făcu loc soldatului japonez, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim bănuise că și doctorul Ransome văzuse avioanele. Cu siguranță, doctorul Ransome nu arăta prea bine. De cînd plecaseră de la Woosung, rana de pe obraz Îi infectase tot maxilarul și nasul. Zăcea acum pe podeaua camionului, cu picioarele lui acoperite de pistrui Înfiorător de albe În lumina puternică a soarelui. Dormea, dar părea că se gîndește foarte serios la ceva, cu o jumătate de cap. Ultima dată cînd vorbise cu Jim fusese Înainte de masa de seară, cînd se asigurase ca Jim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din hambar fusese ceva neobișnuit. Acum știam că era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac din nou. În urmă cu câțiva ani spusesem că mă voi întoarce, deși atunci eram sigur că mințeam. Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii și păr sârmos care poate se mântuise sau nu, era doar ca la o greșeală pe care nu o făcusem. Era un trecător pe care îl ocolisem la timp pentru a evita ciocnirea, un obiect care cădea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu poți să citești. Cine a zis ceva despre citit? Trebuie doar să stai în picioare și să te alături celorlalți. Ceilalți opt bărbați se apropiară mai mult. Eu am făcut un pas în spate. Întinse o mână plină de pistrui și mă trase la loc. Începură să se roage. Nu era altfel ca data trecută. Nu înțelegeam cuvintele. Nu reacționam la ritm. Toți din jurul meu își îndoiau genunchii și își aplecau corpurile în față, se îndoiau și se aplecau, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Anthony Quinn. Afișa Întotdeauna o jovialitate grosolană. Avea obiceiul să atingă tot timpul oamenii cu care vorbea, bărbați sau femei, Împungându-te În burtă sau Înconjurându-ți umerii cu brațul sau odihnindu-și pe genunchiul tău mâna enormă, plină de pistrui. Dacă era binedispus, putea să-i facă pe cei din jur să râdă cu lacrimi, imitând felul de-a vorbi al vreunui negustor ambulant din piața Mahane Yehuda, jucând rolul lui Abba Eban1 adresându-se unui public format din imigranți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
peste o revistă de cuvinte Încrucișate, cu umerii țepeni ca ai unui sergent-major vârstnic, corpul prea Îndesat, chipul deschis și bun, și părul ei minunat, lucios și moale ca mătasea. Fiecare bucățică de piele aflată la vedere era acoperită de pistrui. Probabil că și În locurile intime pistruii stăteau unul lângă altul. Farsa pigmenților care Îi coloraseră un ochi În verde și unul În maro nu-l amuză acum, ci Îi trezi mirare și chiar un fel de respect: și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
umerii țepeni ca ai unui sergent-major vârstnic, corpul prea Îndesat, chipul deschis și bun, și părul ei minunat, lucios și moale ca mătasea. Fiecare bucățică de piele aflată la vedere era acoperită de pistrui. Probabil că și În locurile intime pistruii stăteau unul lângă altul. Farsa pigmenților care Îi coloraseră un ochi În verde și unul În maro nu-l amuză acum, ci Îi trezi mirare și chiar un fel de respect: și el s-ar fi putut naște cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în fața ușii... De multe ori încă am mai scotocit prin căpițele de fân de-a stânga și de-a dreapta drumului de țară, mai puțin pentru tânăra femeie cu fața mare, pe care se odihneau lumina lunii și o sumedenie de pistrui, mai mult în căutarea mea, a eului meu dispărut din anii tinereții; dar nu am trecut de zgomotul și de mirosul ce au constituit fundalul primei și mult prea grăbitei mele încercări de a fi o singură carne, în doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și-a fost pentru noi câinele deciuplinei, care ne-a amintit, mai ales lu mandea, că seara aia trea să se fluiere Au sfârșit prin a se lua! după voia afișierului. Persky, care nici baremi calu calculator nu-i numără pistruii, mi-a dat un termen prodent s-o șterg pe loc, ca bicicleta. Io nici că voiam alceva, da scârba cine mi-o estrage? C-un arșin dă marjă dă eroare care, pă bune, nu ierta depozitu dă târnuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doi metri înălțime și mai mult de patruzeci și cinci de kilograme. Și cu toate că nu eram eu manechin, presupun că aveam un soi de, hai să-i spunem, șarm natural, adică aveam un păr șaten scurt și lucios, ochi albaștri, pistrui, un zâmbet larg și alte chestii de genul ăsta. Și eram așa de naivă, de nemondenă. Niciodată nu-mi dădeam seama când ajungeam față în față cu celebritățile bine machiate ale scenei și televiziunii. Deseori mi s-a întâmplat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam și-ar fi petrecut primii doisprezece ani din viață în Dublin, și nu la New York, ar fi avut numai un metru șaizeci și opt înălțime, în loc de un metru optzeci și nouă. Ar fi avut pielea albă și plină de pistrui, în locul pielii lui măslinii. Ar fi avut un păr țepos, șaten, în locul părului său negru și mătăsos. Ar fi avut un maxilar moale și neconturat, în locul celui pătrățos, parcă sculptat în granit. Asta obțineai atunci când aveai un mod de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de mucegai, patul nu era făcut - totul rămăsese așa, stătut, după ultima lui noapte cu Inez. Ed ținu luminile aprinse: cu cît vedea mai mult, cu atît se gîndea mai puțin. Îl ajuta să continue actul. Își reținu orgasmul numărînd pistruii lui Lynn. Amîndoi consumară actul Încet, compensînd graba cu care se rostogoliseră de pe canapea. Lynn avea vînătăi. Ed știa că Bud White i le făcuse. Pentru cît de tensionată era acuplarea lor, se purtau foarte blînd. Lunga Îmbrățișare de după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sticlă. O fustă din piele până sub genunchi Îi atârna de șolduri, iar părul bogat, roșu, Îi era prins Într-unul dintre acele aparent dezordonate, dar extrem de atrăgătoare cocuri drept În vârful capului. Pielea perfectă și palidă, fără măcar un pistrui sau coș, se Întindea impecabil peste cei mai Înalți pomeți pe care Îi văzusem vreodată. Nu a zâmbit. S-a așezat lângă mine și mi-a aruncat o privire serioasă, dar lipsită de vreun interes aparent. Ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mare decît el. Avea numai șaisprezece ani. Fața Îi era tuciurie ca de țigan, și pistruiată, și o gură cu buze rozalii, groase și satinate. Ori de cîte ori zîmbea, dinții Îi apăreau albi și regulați contrastînd cu bronzul și pistruii de pe obraz. Acum stătea rezemat, cu mîinile la ceafă, legănîndu-se pe cele două picioare din spate ale taburetului. Se uita leneș prin Sala Lumînărilor, plimbîndu-și privirea de la un obiect la altul În căutarea unui alt lucru care să-i abată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vremea. Suntem În vacanță În Țara Galilor, cum de nu m-am gândit? Țara Galilor și a ploilor. A ieșit soarele mai devreme și-a ținut doar cât să am timp să văd cum fața lui Emily Începe să se umple de pistrui, dar acum cerul e de culoarea cositorului de la ploaie. Hotărâm să nu riscăm și să ducem copiii Înapoi la cabana pe care am Închiriat-o și care se află la câțiva kilometri de țărm. Ne ia aproximativ cincizeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
temelii. Numai că oricine ar prefera să fie prădat de vikingi decât de un oncolog, nu crezi? Înainte de tratament, Jill avea un păr des, arămiu, cu bucle elastice, și acel ten celtic ca spuma laptelui cu un praf de scorțișoară, pistruii. Cele trei nașteri - toți băieți zdraveni - nu au reușit să Îngreuneze trupul de iepșoară al fostei atacante la netball 1. Robin spunea că dacă vrei să vezi ce poate soția lui, trebuie să-i vezi reverul la tenis: exact când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu picioarele pe pământ și să capete consistență. — Ccum adică, când îl vvezi? a întrebat Bobo, surprins. Ccum adică, tu cchiar îl vezi? M-am simțit atunci de parcă aș fi intrat în pielea Georgianei și mi-ar fi incendiat fața pistruii pe care nu-i am. Noroc că a in tervenit Eduard, salvator: — Vorbești prostii, Bobo! Era un fel de-a spune, o metaforă, ce-i greu de priceput? Edo nu există decât în mintea ei, iar încarnarea lui sunt eu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a sculat alene, aranjându-și părul buclat. Oricum, aduc mâine pantofiorii, să-i vezi! — Nu pot să pricep ce naiba găsești la pisicoasa asta! am mormăit eu în loc de bună ziua. „Stai un picuț“, „scumpico“, „pantofiori“... Treanca fleanca! Georgiana se uită la mine perplexă. Pistruii de pe față sunt stacojii de-a binelea. — That’s it! declară ea, țâșnind din scaun. Mă mut din ban că. Oricum mă chemase Leni să stau cu ea zilele astea, cât e Ani bolnavă. Pistruii Georgianei au luat o tentă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se uită la mine perplexă. Pistruii de pe față sunt stacojii de-a binelea. — That’s it! declară ea, țâșnind din scaun. Mă mut din ban că. Oricum mă chemase Leni să stau cu ea zilele astea, cât e Ani bolnavă. Pistruii Georgianei au luat o tentă albăstrie. Mă uit cu interes la ei, cum își intensifică nuanța. Pe Georgiana nici n-o mai văd. Tocmai când să iasă din bancă, intră profa de română. Intră cu mersul ei legănat ca de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
duelul lui cu marea? De la Clara cea dispărută? De unde? O asculta absent pe Georgiana, încuviințând din când în când, fără să audă prea bine ce-i spune. Dar, la un moment dat, deveni atent la chipul ei îmbujorat, pe care pistruii păreau să prindă o culoare din ce în ce mai pronunțată. Georgiana îi declara că își dorea mult să petreacă o noapte albă cu el, la el acasă. Se înroșise toată, iar pistruii îi deveniseră imenși și sângerii. Eduard o măsură mirat. — Te-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un moment dat, deveni atent la chipul ei îmbujorat, pe care pistruii păreau să prindă o culoare din ce în ce mai pronunțată. Georgiana îi declara că își dorea mult să petreacă o noapte albă cu el, la el acasă. Se înroșise toată, iar pistruii îi deveniseră imenși și sângerii. Eduard o măsură mirat. — Te-a pus Anda, nu-i așa? o întrebă el, zâmbind. S-a plictisit în două zile de amorul cu mine și te-a pus pe tine să-i ții de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chef de distracție, iar elanul erotic i se dusese pe apa sâmbetei. Se plictisea îngrozitor și nici nu se simțea prea bine. Unde este Clara? o întrebă el brusc pe Georgiana. Ce mai știi de ea? Georgiana îl privi ciudat. Pistruii de pe obraji căpătară o nuanță stacojie, devenind tot mai proeminenți. — Și Bobo m-a întrebat de ea acum câteva zile. Habar n-aveam că o tipă ca ea ar putea preocupa atâta lume, zău așa! Și tu mă întrebi atât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rog să-i spui că Rick Wake man e pe mâini bune și că țin neapărat să o văd. Să-i spui să ia legătura cu Bobo. El va ști întotdeauna de mine. Georgiana dădu din umeri și îi zâmbi. Pistruii îi reveniseră la culoarea lor obișnuită, rozalie. Scoase din geantă caseta și i-o dădu, sărutându-l și ea pe obraz, cu un elan stângaci. — Bine c-am scăpat de-o grijă! Dacă, totuși, te răzgândești în privința acestei nopți, dă-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]