363 matches
-
cupețul Chistruiul” sau „Pistruiul”, cum i se mai spunea. Știu că - preiau eu vorba bătrânului din zbor - știu că la 23 martie 1755 (7263) „Andreii diac de divan” spune că „făcut-am acest zapis...la mîna dumisale giupînului Iani sin Pistruiul cupeț...precum...am vîndut...un loc de casă ce iaste pe Ulița Fînării”. Dar nu apucă această casă să stea în mâna lui Iani nici trei ani întregi, pentru că la 28 decembrie 1758 (7267) fostul cumpărător face un zapis în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
iaste pe Ulița Fînării”. Dar nu apucă această casă să stea în mâna lui Iani nici trei ani întregi, pentru că la 28 decembrie 1758 (7267) fostul cumpărător face un zapis în care spune: „Adică eu, Iane ficiorul lui Constandin Chistruiul (Pistruiul) cupețu...făcut-am acestu...zapis la mîna dumisali giupînului hagi Iane Turnavite neguțitoru...precum...i-am vîndutu...un loc de casă ce iaste pe Ulița Fînării, care locu...l-am cumpărat...de la Andrieș diiacul”. Ce zici, fiule? Știe ceva carte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
puse la uscat la balcoane, ca o cameră de luat vederi pe suport mobil de japonez. N-aveam cui să-i spun, dar mă scotea din minți povestea asta cu amănuntele, îngrozitor de multe, vedeam scamele înainte de a vedea costumele, vedeam pistruii înainte de-a vedea dacă e bărbat sau femeie, dacă-mi întindea cineva mâna, eu vedeam ce formă au unghiile, știam ce culoare de ruj avea trecătoarea pe care-o zărisem, știam și câte fire de păr alb avea, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aduse o sticlă de Corona și o felie de lămâie verde. Jumătatea dreaptă a feței Îi era umflată și avea culoarea ușor schimbată, de parcă o bătuse cineva. Partea stângă a feței era așa de albă, că Îi scotea În evidență pistruii, În timp ce partea dreaptă avea o culoare cenușie. În momentul În care privirile noastre s-au Întâlnit, mi-am ferit-o pe a mea, stânjenit, dar bărbatul de lângă mine glumi cu ea fără să se sinchisească și Îi puse o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai adânc colțișor al creierului simțeam o durere surdă, de parcă mii de gângănii tropăiau pe-acolo. Eram Încă excitat, pofta de sex nu se dădea dusă nicidecum. Secretara lui Gan era o femeie mică și bondoacă, cu fața plină de pistrui, dar eram fermecat de picioarele ei, care se vedeau ieșind de sub rochia albastră, atingând ritmic podeaua. Mi-a revenit brusc În minte discuția despre psihologia și fiziologia unui cimpanzeu care a Învățat să se masturbeze, pe care am avut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să fie sumară, trunchiată, să rupă firul între receptori. Notează, domnule rezident! Ce belești ochii în tavan? De la mine înveți carte într-o zi cât într-o lună de facultate! se adresa terapeutul spre un copilandru uscățiv și plin de pistrui. Petru cel biologic era precum un labirint deschis: observare, percepție, interpretare, prelucrarea imaginilor toate funcționau într-un tonus al conștientului asumat; mai adânc însă, acolo unde nu se înțeleg ochii între ei, acolo unde inima se rupe în două părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru că asta îți sugerează cuvântul cu sonoritatea lui, poate pentru că în simfonia mirosurilor, a gusturilor și a cuvintelor simți nevoia unei note acrișoare. Tăvălind carnea tocată prin făina amestecată cu ou, brațele roșii și zdravene ale lui Brigd, punctate de pistrui aurii, se acoperă cu o pulbere albă și cu fărâme de carne crudă. De câte ori pieptul ei se ridică în sus și în jos deasupra mesei de marmură, poalele fustei ei se ridică în spate cu câțiva centimetri și dezvăluie scobitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
părinții ei și s-a dovedit că ambii sunt contabili din Staines. Și nici măcar în acel moment nu și-a pierdut deloc cumpătul, și mi-a zis că au fost artiști de circ pe vremuri. Are ochii bleu intens și pistrui, și e mereu bronzată de la călătorii. Chiar și acum are nasul ușor cojit și un cercel nou, chiar în vârful urechii. Are cei mai albi și mai strâmbi dinți pe care i-am văzut vreodată și, când râde, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ochii, decorul se luminase, brusc: somptuoasa sală solemnă de judecată. Consiliul de Cultură Model și Educația Handicapatilor. Comitetul pentru Refugiații Nevrotici. Oficiul de Securitate a Gândirii. Sase bărbați lustruiți. Cel din capul mesei își trecuse micuța palmă albă plină de pistrui prin părul rărit, blond. Deschisese dosarul, închisese dosarul. Avea, ca și ceilalți, în fața sa, două dosare. Dosarul roșu, Dosarul verde. Deschidea când unul, când altul. Ceilalți repetau mișcarea. Deschideau Dosarul roșu, cu voluminosul manuscris. Îl frunzăreau, atenți, cum procedase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chinul susținerii. —Păi... Aș continua eu, dar totul mi se pare un pic cam ciudat. Îmi pare rău... își cere ea iertare din priviri. De-abia vă cunosc și mă simt cam ciudat. Știu cum e, izbucnește Jennifer. Roșește, iar pistruii de pe nas devin mai pronunțați. Jennifer e deosebit de drăguță. Cu nasul ei mic, cu nemaipomeniții cârlionți roșcați și cu pielea albă, arată ca o păpușă căreia i s-a dat viață. Poartă pantaloni tăiați la spate, bocanci, un tricou roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
menținem în limitele toleranței și ale bunului simț, zice Daisy. Nu suntem psihologi și e necesar să avem mare grijă când discutăm despre sentimentele celorlalți. Așa e! exclamă Jennifer. Ne uităm la ea surprinși. Se înroșește atât de tare încât pistruii nici nu i se mai văd. Vreau să spun că n-ar trebui să fim critici, adaugă aproape în șoaptă. —Așadar, intervine Charlotte, ignorând precizările precedente, de când îl cunoști pe bărbatul de care vorbeai, Daisy? —A fost o aventură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care se îndepărtau de șine, spre ieșire. Stai! Mai mergeau o tură! Perfect! Le urmă, așezându-se la coadă a doua oară. Se simțea ca într-un vis, cu respirația tăiată, lăsându-și ochii să fugă spre cârlionții lor, spre pistruii de pe umeri, dezvăluiți de maieurile de sport. Începuse să își imagineze cum ar fi fost să fie cu una dintre ele - la naiba, poate cu amândouă - când un bărbat păși înainte și spuse: — Veniți cu mine, vă rog. Brad clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
jurnalul cu coperți de piele, primit de Walter când a Împlinit cincisprezec ani și erați toți Împreună. Cum de l-ai deschis tocmai la pagina În care scria despre tine? * Dacă se uită cineva mai atent la nasul și la pistruii Christei, sigur o trimite Într-un KL, Christa are și o fire prefăcută, interesată, de jidancă, iar eu voi scăpa oricum de acest rușinos matriarhat, pentru că mă voi duce Împreună cu Horst să apărăm Germania de bolșevismul și iudaismul mondial, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar fi abandonat lui taică-tu, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău! Fața lui Misty era contorsionată din cauza emoțiilor copleșitoare, iar trupul i se aplecase atât de mult în față încât ajunsese pe marginea scaunului. Pistruii aproape că-i săreau de pe față. Misty își pierduse controlul: țipase. Dintr-odată, a realizat ce spusese, s-a oprit brusc, s-a înșurubat în scaun și a lăsat capul în piept. Eram paralizată de uimire. Același lucru îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de parcă ar fi avut grijă să nu scape vreun cuvânt nelalocul lui, apoi începu cu un oftat. Era un băiat tare cuminte, săritor și la locul lui. Îi păsa de toți cei din jur și râdea încontinuu. Vara îi apăreau pistrui și Badea Vasile îl necăjea zicându-i să nu mai mănânce vrăbii. Ochii lui jucăuși se umpleau cât ai clipi de o mulțime de lacrimi. Pe semne că-l durea fiindcă el iubea animalele și n-ar fi putut să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
față, de marea de alături. Eram intimidat de atâția oameni primindu-mă cu exclamații, cu toate că pe unii nici nu-i cunoșteam. Ioana, abia sosită și ea la Cavarna, a și luat aerul provincial: arsă de soare, pe frunte cu câțiva pistrui, îmbrăcată fără grijă, cu picioarele goale în pantofi. Rochia și-a lucrat-o singură, fără gust, că toate că a vrut să o facă pretențioasă; parcă și-a luat modelul nu de la o mare croitoreasă unde se îmbracă de obicei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Roza (adoptată de soții Axente, căci părinții ei muriseră) o vedeam pentru prima oară. Fugea de lume și nu se înțelegea nimeni cu ea, cu toate că nu începea nici o discuție. Era mică, grasă, cu părul roșu, și toată fața acoperită cu pistrui. Avea o mulțime de umilințe și de terori și o chinuia îndeosebi fizicul ei și gândul că nu a avut ocazia să învețe mai multă carte. Ioana caracterizase imediat: "Viky e dulce și insuportabilă, Roza e singura profundă din toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
închidă în ea. Mă port cu Roza cu multă băgare de seamă, căci o consider un exemplar rar al umanității, dar am spaime și nu pot să fac prea multe sacrificii: hotărât, nu-mi place deloc aspectul ei, părul roșu, pistruii, silueta fără grații. Închid repede orice discuție și prefer să par superficial. De altfel, are unele obiceiuri rustice, exasperante, învățate din mediul unde a trăit. E ciudat cum exista în ea atâta sensibilitate, atâta jenă în fața fiecărei vorbe pe care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei n-a avut nici o ezitare, dar s-a destrămat deodată într-o zi - părîndu-i-se că orice luptă este de prisos - n-o să poată înțelege nimeni niciodată. Am întîlnit-o chiar în centru, singură. Era firavă, cu obrazul supt, galben, cu pistrui mulți: așa o transformase munca istovitoare și lupta din ea. Un pantof o strângea tare, și ca să meargă își răsucea un picior, penibil. A început între noi o scenă artificială, căci vorbeam amândoi la întîmplare, în prada emoției, ne puneam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
E foarte tânăr, dar, dacă i s-a luat, Carol dragă, ăsta poate fi un moment de răscruce pentru el. Dave 2 se aplecă peste masă și apucă delicat, între degetul mare și arătătorul mâinii sale uriașe și presărate cu pistrui, brațul delicat al lui Carol. Era unul dintre gesturile sale caracteristice și, ca de obicei, a fost însoțit de o coborâre a vocii lui cu accent de West Country, care devenise mai spiritualizată și mai intensă. — Arăți sleită, drăguță, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fata. E ceva îngrozitor, vă rog... Trebuie să veniți! Un minut mai târziu, Michael Berzelius Clossettino înainta pe culoarele școlii, tăcut, funebru, înveșmântat într-o draperie. Era condus de Roxana Dobrescu, o elevă slabă ca paiul, blondă și plină de pistrui, căreia îi clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael, din care numai ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
e prea mult de întrebat. Vreau să mă întorc în Londra, să o găsesc și să fiu singur cu Selina mea - sau nu chiar singur, la naiba, doar aproape de ea, suficient de aproape ca să-i simt mirosul pielii, să văd pistruii din jurul ochilor limonii, arcuirea buzelor ei desăvârșite. Doar câteva secunde atât de prețioase. Doar atât cât să-i pot arde una zdravănă, să o simtă. Asta e tot ce vreau. * Așa că acum trebuie să ies în oraș să mă întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
goale. Nu se poate opri din săpături și va continua să sape până va da de petrol. Nu i-a mai rămas altceva de făcut. În regulă, căsătorește-te cu ea. Sau găsește-ți un alt tip de fată: cu pistrui și premiantă, o femeie care face carieră, divorțată, cu doi copii, o soră grasă... — Ah, ce mincinos ești. Nici nu-ți mai pasă ce spui. Cam cum e să fii mincinos? — Nu-i chiar așa de rău. Cam cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ne pe toți mergând acasă. Fete în tricouri largi și blugi retezați, sau uite altele îmbrăcate într-o parodie de costum indigen superfeminin, alcătuit din volane și pliseuri, cucoane înfoiate în nădragi strâmți de catifea reiată, și o inflație de pistrui revitalizați, brutele blonde bâțâindu-și torsurile în bar, dând astfel viață idealurilor de grație masculină - gorila cu mustăți. E băutură câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prea scurtă și avea discuții interminabile cu unele profesoare pe această temă, alta socotea că rochița era prea lungă și de aia își încingea mijlocelul de credea că l-a sugrumat, una îl deranja cu un neg ascuns și câțiva pistrui extrem de bine aranjați, alta că era grăsuță, dar numai bună de mozolit, una că era prea drăguță și avea nasul borcănat, iar alta că-l avea mic și buzele prea roșii. Alta mai practică, că a făcut rost de-un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]