418 matches
-
îndulcit de o femeie atât de devotată. Corpul eteric Corpul meu devine eteric. Simt că mă încarc treptat de puteri spirituale care mă răpesc din peisaj. Mă dărui entității arhetipale ce s-a întrupat în mine. Mister Cunoșteam dinainte preceptele pitagoreice, printre care și pe cel de a ști să asculți. Aici am învățat să devin taciturn, să-mi înăbuș elocința neînfrânată pe care o arătam la Roma. Cum pot oare să mai vorbesc fără să mă rușinez dinaintea murmurului acvatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să urmărească tocmai utilizarea cuvântului cuvânt, și sensurile, semnificațiile ce le primește acesta în varii împrejurări poetice: "poezia-cuvânt, ca ipostază a logos-ului integrat (rațiune, cuvânt) este, deși în inferioritate față de poezia-cântec, în egală măsură definitorie". Aceasta poezia-cântec ilustrează "dominanta pitagoreică specifică universului liric eminescian", situându-l pe poet "printre creatorii "lirismului omogen", limbaj numit de Blaga, "integral metaforic"". Numai că Eminescu "este reprezentativ și extrem de important sub aspectul poeziei-cuvânt, spațiu în care limba nu numai vorbește (heideggerian), ci și creează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
clarobscurul romantic, esențele folclorice) se ating totuși în punctul de fugă al aceleiași construcții poetice. Lucrarea Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii (2000) propune o viziune modernă, transdisciplinară, abordând relația dintre muzicalitatea versului eminescian și muzică, în sensul armoniei pitagoreice. SCRIERI: Cea mai tânără Ecaterină, Iași, 1975; Drumuri, București, 1977; Nesfârșitele vămi, București, 1979; Cochilii cântătoare, București, 1982; Umbra Casandrei, Iași, 1983; Ucenicia de aur și purpură, București,1985; Când adoarme o buburuză, Iași, 1986; Serpentine, București, 1989; Băieței, clopoței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
simplu „a săruta”. Cf. capitolul despre Maria Magdalena. Topica e puțin ciudată, dar sensul este următorul: Iuda a Început să caute un moment potrivit pentru a-L preda pe Isus. Cu sensul de „e treaba ta”. Există precedente În confreriile pitagoreice, de pildă. Apostații erau considerați decedați pur și simplu, iar dacă un pitagoreic Își Întâlnea un fost „tovarăș” pe drum, nu-i acorda nici o atenție, tratându-l ca pe un mort. Dosarul adunat și comentat de Klauck, ibid., pp.129-134
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sensul este următorul: Iuda a Început să caute un moment potrivit pentru a-L preda pe Isus. Cu sensul de „e treaba ta”. Există precedente În confreriile pitagoreice, de pildă. Apostații erau considerați decedați pur și simplu, iar dacă un pitagoreic Își Întâlnea un fost „tovarăș” pe drum, nu-i acorda nici o atenție, tratându-l ca pe un mort. Dosarul adunat și comentat de Klauck, ibid., pp.129-134. Caroline F. Whelan construiește o ipoteză interesantă asupra episodului morții lui Iuda, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
apropiere de marele mister al realității: muzica. "Sintonia" prin muzică? Muzica și matematica aparțin dintotdeauna una celeilalte, lucru valabil și pentru muzică și religie. Muzica are o structură matematică misterioasă, caracteristică asupra căreia se meditează încă din Antichitate, din vremea pitagoreicilor, și care își găsește expresia în sistemul de notare și în infinitele posibilități ale aplicației sale. Totuși există un lucru pe care matematica nu-l poate face, acela de a aduce dovada matematică pentru frumusețea muzicii și care să determine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În studierea istoriei filozofiei, mutând accentul major de la socratici și platonicieni către presocratici, care, din punct de vedere nietzschenian au reprezentat cu adevărat nucleul important al gândirii antice, prin școlile lor numeroase și cu adevărat originale (eleații, heraclitienii, stoicii, cinicii, pitagoreicii etc.Ă, În timp ce, spune Nietzsche, prin Socrate și Platon nu asistăm decât la un fenomen de „eclectism” filozofic, decadent la urma urmei! Cum pasajul și Întreaga operă citată mă atrag nespus, nu mă pot Împiedica să nu citez un fragment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
decât un gânsac, ba că în problemele aceluia e mai mult adevăr decât în siguranțele acestuia. Un semn că pentr-o minte mare totu-i problem, iar pentru 75 de dramuri de crier totu-i sigur. E știut că regula pitagoreică din geometrie se numea puntea măgarilor. Puntea măgarilor pe care trebuie să treci în orice cugetare mai adâncă este: că nu putem pricepe lumea în sine, și că toată esplicarea ei este esplicarea unor reacțiuni a crierilor noștri și nimic
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Este aceasta o coincidență? În 1885 F. Rober a fost primul care a sugerat că proporția de aur a fost folosită În construirea piramidei. Prima influență clară a matematicii În arhitectură o putem menționa la Pyt ha goras . Pythagoras și pitagoreicii i-au dat numărului o semnificație religioasă. Pythagoras credea că toate lucrurile sunt numere. Legătura făcută de acesta Între numere și muzică a dus la concluzia că nota produsă de o coardă este strâns legată de lungimea acesteia. Astfel și-
Polarităţile arhitecturi by Mihai Flondor () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92988]
-
anakalypsis "anacalipsă", sugerat de Coleridge, ar semnifică (conform sensurilor prefixului ana-): 1. "reacoperire": corespunde metodei de încriptare a lui Blake: apocalipsa lui nu este o "descoperire" pur și simplu, ci este o "descoperire" codificata, tehnica aflată în concordanță cu metoda pitagoreicilor de a transmite învățătură lor într-o formă cu cheie cunoscută numai de discipolii inițiați; 2. "acoperire/ învăluire ascendentă": corespunde procesului de complexificare care crește în intensitate de la o operă la alta (e.g. de la Cartea lui Urizen la Milton la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vorbească generațiilor viitorului" ("to speak to future generations by a Sublime Allegory", BCW: 825), această formă, așadar, pe care Blake a ales-o că forma de comunicare cu viitorul, se apropie foarte mult de alegoria-enigmă, folosită în mod tradițional de pitagoreici (că Philolaos, de exemplu) pentru a-și transmite învățătură (Vezi Filosofia greacă pînă la Platon, vol. ÎI, partea a 2-a, "Philolaos", p. 71). Cititorul trebuie astfel să știe de la început că textele lui Blake sînt greu accesibile din motivul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
intercalat între Focar și Pămînt, fiind astfel invizibil pentru partea locuită a Pămîntului (Anti-pămîntul putea fi văzut doar de pe partea nelocuita a Pămîntului; în tratatul sau Despre cer Aristotel discuta această teorie; se știe și că, în urma polemicilor cu Philolaos, pitagoreicii au ajuns să admită existența chiar a doua sau mai multe Anti-pămînturi, pentru a explica numărul mai mare de eclipse lunare față de cele solare; este cert că Anti-pămîntul era considerată a fi al zecelea Corp de la Sfera stelelor fixe mărginita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Foc (format, așadar, din triunghiurile despre care vorbește Blake). 2. Cubul (hexaedru, poliedru cu 6 fete plane: 6 pătrate) era cea mai mica particulă a elementului Pămînt, în același timp simbolizînd stabilitatea Pămîntului. (Chiar dacă acceptau ideea că Terra se rotea, pitagoreicii credeau că era necesar un principiu al cubului-hexaedru care să genereze echilibrul stabil indispensabil formării Pămîntului-platformă: cubul era corpul solid cu cea mai simplă distribuire care se fixează bine pe întinderea plana și nu poate fi răsturnat). 3. Octaedrul (poliedrul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îi slujească lui Kepler în ideea să genială de a corela aceste figuri geometrice cu orbitele planetare, cum vom arăta imediat. Se pare că trei dintre aceste "corpuri cosmice", cum au fost numite poliedrele regulate convexe, au fost descoperite de pitagoreici (cubul: Pămînt; piramida: Foc; dodecaedrul: sfera Universului, identificată foarte probabil, pe lîngă celelalte patru elemente, ca al cincilea element ulterior înțeles pesemne drept quintaessentia). Celelalte două au fost descoperite probabil de Theaitetos (octaedrul: Aer; icosaedrul: Apă). Pentru pitagoreici erau astfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
descoperite de pitagoreici (cubul: Pămînt; piramida: Foc; dodecaedrul: sfera Universului, identificată foarte probabil, pe lîngă celelalte patru elemente, ca al cincilea element ulterior înțeles pesemne drept quintaessentia). Celelalte două au fost descoperite probabil de Theaitetos (octaedrul: Aer; icosaedrul: Apă). Pentru pitagoreici erau astfel fundamentale în relația de corespondență microcosm-macrocosm următoarele: cubul (Pămînt), octaedrul-romb (Aer) și dodecaedrul (Univers), acesta din urmă fiind o Sferă virtuală, iar în viziunea lui Philolaos modul abstract pentru al cincilea element. La acestea se adaugă piramida-tetraedru (Foc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
orbită, a lui Mercur, era astfel sfera cea mai lăuntrica. Kepler a identificat cele cinci corpuri platonice cu cele cinci intervaluri dintre cele șase planete cunoscute la acea vreme (Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter și Saturn) și, în prelungirea cunoștințelor pitagoreice și platonice, cu cele cinci elemente (Aer, Apa, Eter, Foc, Pămînt). Această încercare a constituit tema centrală a lucrării Mysterium Cosmographicum / Misterul cosmic [titlul complet: Prodromus Dissertationum Mathematicarum Continens Mysterium Cosmographicum, 1596], în care Kepler ajungea la concluzia că nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nuntă", căsătoria dintre par și impar, i.e. dintre primul număr par feminin 2 și primul număr impar masculin 3). Blake folosește aici un multiplu al lui 5 înmulțit cu zece. Decadă (numărul 10) este astfel pentru pitagoricieni numărul perfecțiunii. Tetractisul pitagoreic, adică suma 1+2+3+4=10 (pornind de la tetradă se ajunge la decadă), era considerat a fi o descriere a cvadraturii cercului. Decadă era astfel o reprezentare a macrocosmului, cuprins paradoxal în tetradă (numărul 4), deoarece tetrada conferea lucrurilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a cvadraturii cercului. Decadă era astfel o reprezentare a macrocosmului, cuprins paradoxal în tetradă (numărul 4), deoarece tetrada conferea lucrurilor "extensiunea matematică cu trei dimensiuni" (numărul 4 este primul număr piramidal, care reprezintă tetraedrul sau piramida simplă; el este izvorul pitagoreic al vieții, combinarea de stihii din natură, "izvorul Naturii", sacrul Tetraktys). (Pentru Philolaos 1 este punctul; 2 linia; 3 triunghiul; 4 piramida; punctul, linia, triunghiul și piramida conțin numărul 10 și își găsesc în el desăvîrșirea). În plus, hexada (6
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întrecute de proporții de [...]", cu sensul, posibil, că numărul și măsură preced mersul stelei, determinîndu-l. Numărul este arhetip și predetermina realitatea fizică. 90 (ÎI, 275) În piramidă-nvăpăiată, sau in Cub (fiery pyramid, or Cube): Din nou posibilă referire la ideile pitagoreice, philolaice, platonice și kepleriene [vezi supra, nota despre Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)] despre piramida-tetraedru în calitate de corp al elementului Foc și, conform descoperirilor lui Kepler, ca proporție matematică atribuită sferei dintre Jupiter și Marte; și cub-hexaedru în calitate de corp al elementului Pămînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se mișcă în conformitate cu o armonie a principiilor numerice (Vezi Filosofia greacă pînă la Platon, vol. ÎI, partea a 2-a, Mihai Nasta, "Note la Philolaos", pp. 137-138, n. 115). Adjectivul "unornamented" al lui Blake vrea astfel să accentueze (în contextul pitagoreic menționat) fie simplitatea geometrica/geocosmică a mișcării, fie o anume tendința spre non-cosmicitate, adică o miscare adăugată, "rebela", haotică, ce se sustrage armoniei perfecte a cosmicității absolute, instituind o parte de haos, cu rezultanta nașterea a ceea ce Deleuze numea "caosmos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
are 4 fete care sînt 4 trapeze (baza pătrat). Blake poate viza astfel traiectorii aflate undeva în sfera dintre Jupiter și Marte, avînd în vedere că Johannes Kepler descoperise că tetraedrul cu 4 fete și forma de piramida, care pentru pitagoreici semnifică elementul "Foc", corespunde sferei dintre Jupiter și Marte. [Vezi detalii supra, nota Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)]. 98 (ÎI, 284) Romburi, Romboide: Referire la octaedru, poliedrul cu 8 fete plane (8 triunghiuri) care pentru pitagoricieni și Platon semnifică Aerul [era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iar "triplul" sau sugerează un poligon cu 12 laturi, asadar un dodecagon, pare a fi vorba aici de o referire la dodecaedru, poliedrul cu 12 fete care reprezintă elementul "Eter" (al 5-lea element, quinta essentia) sau "Universul" în sistemul pitagoreic, philolaic și platonic. Kepler a descoperit că dodecaedrul corespunde matematic sferei dintre Marte și Terra. Blake se poate referi astfel la traiectorii aflate undeva în sfera dintre orbitele lui Marte și Terra. [Vezi detalii supra, nota Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Forma stadionului, cu o pronunțată convexitate, tinde spre cifra 12 fețe pentagonale, existând și dodecaedre stelate din bronz, din secolul al III-lea sau al IV-lea î. H. Evantaiul de sensuri numerice ale bazei stadionului apare în lumina simbolisticii pitagoreice a numerelor și a idealismului, întrucât derivă din pentagramă și presupune 12 pentagrame, ce se ating pe o latură și sunt legate printr-o spirală, este arhetipul ideal al creșterii dinamice; tetraedrul (piramida cu patru fețe) reprezintă focul, octaedrul reprezintă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
anume pentru reprezentarea fenomenelor de limbă prin figuri geometrice, prin formule matematice, date statistice etc., în general prin elemente de formalizare a limbii" (ibid., p. XI-XII). Prin această particularitate, în special prin înclinația spre "geometrizare", Hașdeu seamănă oarecum cu anticii pitagoreici, care interpretau lumea/cosmosul în maniera matematică (cf. Collingwood, 1945/1960, pp. 49-55). Să mai reținem dintre constatările lui Gr. Brâncuș faptul că Hașdeu "a remarcat că unele varietăți de sunete se explică prin coarticulație, fenomen pe care îl vor
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
îndepărtează tirania, cu condiția ca fiecare să înțeleagă că libertatea sa încetează acolo unde ea încalcă libertatea altuia. Asta deoarece unitatea reprezintă esența și nu putem atribui numele de ființă decît cuiva care este unic. Asta spuneau și Platon și pitagoreicii. Prețuiesc mai mult libertatea decît "realitatea". Eu ipostaziez libertatea, iar împreună producem sens. Nu se întîmplă nimic nou, totul s-a mai petrecut sau a fost anticipat. Trăim o epocă revoluționară în sensul că suntem pe cale să producem o catastrofă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]