4,022 matches
-
finalul filmului). Din 3500 de țigani, Kusturica a ales, cum făcea Fellini, figurile și staturile cele mai surprinzătoare (cântăreața planturoasa, care extrage cuie dintr-un stâlp cu posteriorul ei fastuos, i-ar fi plăcut, cu siguranta, și lui Fellini)... Figuri pitorești de bunici, părinți, nepoți, ăntr-un "dans al generațiilor", gangsteri, mafioți, clanuri, contrabanda, o nuntă forțată ("de o nuntă forțată poți fugi, dar de soarta, nu!"), aventuri, povești, ăncurcături, o lume pestrița și contradictorie, sălbatică și generoasă, ăn care arta și
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
în festival (că întotdeauna, în afară concursului). O falsă (și o farsă) biografie romanțata, despre un geniu al jazz-ului în America anilor '30, un personaj inventat de Woody Allen după chipul și asemănarea ironiei și melomaniei proprii. Un personaj pitoresc și excentric, fanfaron, cleptoman, caraghios, grandoman, dar, peste toate - și împotriva tuturor! - un talent divin. Un geniu - perdant, patetic-buf, un copil mare, care știe că e "mare", se laudă mereu cu talentul lui, dar, de fiecare dată, nu uita să
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
e mai de grabă reticent, apreciază, mai mult decît pe Maiorescu, proza "blîndă" a lui Gane, a lui Slavici, Creangă, despre acesta din urmă avînd opiniii relativizante ("Creangă se ridică numai pînă la o anume înălțime, pînă la felul lui pitoresc cam vulgar, trebuie să o spunem: ("nu i se poate cere nimic din ceea ce formează elementul cel mai interesant în sufletul omului modern"). Un capitol separat e rezervat lui Eminescu, unde accentul nu cade pe analiza estetică, ci pe elemente
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
din toate ar fi putut fi Zile de lagăr (Socec, 1945), subintitulat român, în fond, prima carte de memorialistica a scriitorului. Internat în lagărul de la Tg. Jiu, în timpul războiului, autorul înfățișează o panoramă de oameni politici reali sau de infractori pitorești. Meritul principal al cărții stă în "răutatea" portretelor. Puține personaje sînt cruțate, sub aspect fizic sau moral, de o viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
paradoxal "primordiale", totuși, în cazul fiecărei individualități autentic înzestrate), ilustrarea acestor evoluții e în sine grăitoare, după cum e grăitoare și-n numele fiecărei voci distincte. E ca si cum am străbate un ținut într-o emoțională plimbare, contemplînd marea varietate a "colturilor pitorești", cu hartă în mînă. Această reflecție ne-a fost confirmată de lectură poeziei lui Daniel Corbu. "Perfect" optzecist, din punct de vedere biografic (anul sau de naștere, 1956, e cel în jurul căruia pivotează majoritatea componenților generației cu pricina) cultiva un
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
undeva, pe la periferia genurilor literare. Autorul acestei catalogări ne vorbește despre extrapolarea, imaginarea verosimilului alături de real ca fiind o soluție "artistic șubredă", căci evenimentul major e descompus în fapte și destine individuale, tratate anecdotic și dialogat, cu presărare de detalii pitorești. Viziunea, iertata fie-mi "acuzația", e prea globală! La fel si insistența pe care o consumă teoreticianul, preschimbînd în... reportaj aproape orice nouă formațiune literară de tipul nonfictiunii: "Cu privire la această formă de literatură, apărută în epoca cinematografului și a fotografiei
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
care cîntă și dansează, șarlatani, dansatoare din buric, vrăjitori, șantajiști, noctambuli, magicieni, pantomimi, cerșetori: aceasta e lumea care umple casele." Vorbele acestea de ocara, dar totuși mai curînd ispititoare pentru un om al veacului nostru, sedus lesne de diversitate și pitoresc, îi aparțin lui Richard de Devizes, un călugăr din Winchester de la sfîrșitul secolului al XII lea. Locul blestemat dar atît de fascinant despre care se tînguie calu- gărul este orașul Londra, așa cum era el în plin Ev Mediu. Mi se
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
se termină niciodată este titlul unui album al său) îl regăsesc proiectând împreună cu al câtelea grup necunoscut mie! "Interzone jazz!..." (generic clar), o formulă din câte aud sedusa de o melodica decorativă, tipare ale unor muzici care prind ușor. Sunt pitorești și evocatoare. Mai departe jazz-ul, european acum, le cuprinde... Chiar dacă islamul s-ar împotrivi. Pentru talentul lui Ion Baciu jr. am avut încă în anii tinereții lui, poate nesigure încă (în vremea când frecventam concertele simfonice - cu totul remarcabile
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
Caragiale, maestrul dialogului din comedii și geniu al oralității în proza scurtă, se transformă la rîndul său. De la 1897 înainte, principalele proze ample ale autorului (La hanul lui Mînjoală, La conac, Kir lanulea, Calul dracului) optează pentru fraza arborescentă, pentru pitoresc lexical, pentru descriere - adică pentru tot ceea ce pînă atunci prozatorul repudiase. Stilistic vorbind, Caragiale devine un anti-Caragiale. Proza extrem de concisă, integral dialogată, intens orală începe să coexiste cu cea mai elaborată și mai artistă proză. Flaubert ajunsese incontestabil maestrul celor
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
morală, reabilitarea completă, categorică a lui Lucian Blaga, după toată campania violentă împotriva sa susținută în anii anteriori de Mihai Beniuc. Articolul dedicat lui Lucian Blaga este scris de Matei Călinescu. Un semn de normalitate este, tot în 1963, prezența pitorească a cherelei literare fără motivație politică, tributare exclusiv invidiilor literare și orgoliilor individuale. Tînărul poet Marin Sorescu este supărat pe la fel de tînărul cronicar Nicolae Manolescu care dă dovadă de „lipsă de înțelegere” atunci cînd „îi neagă poetului Ion Acsan
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
care și-au pierdut orice speranță și care au senzația că rugăciunile lor sunt zadarnice. ARSENIE BOCA. Drumul până la mormântul lui Arsenie Boca nu este unul foarte ușor, indiferent din ce parte a țării vii. Se află într-o zonă pitorească, în Hunedoara, mai precis în Silvașu de Sus, la 13 kilometri de Hațeg. Drumul este sinuos, dar mașinile se înghesuie și fac coadă chiar de câțiva kilometri până la poarta Mănăstirii Prislop. Se produc și ambuteiaje din cauza faptului că oamenii nu
EXCLUSIV. Tărâmul unde românii vin cu miile să se roage. Este locul pe care puțini îndrăznesc să-l fotografieze. “Oamenii se regăsesc aici” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25218_a_26543]
-
Rusca. Nu lipsesc recuperările postume prin care texte exegetice mai puțin știute sunt redate atenției publice. Așa se face că Eugen Coșeriu apare cu un studiu de strictă aplicație morfologică asupra limbii barbiene, în vreme ce Mircea Ciobanu e prezent cu un pitoresc eseu inspirat de stanțe. În totul, o antologie meritorie, al cărei scop - comemorarea unui număr rotund de ani de la moarte - a fost atins în ciuda discrepanței de viziune a articolelor. Mai pe șleau, inegalitatea de ton a contribuțiilor preschimbă volumul într-
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
de formare personală (plus, copleșitoare, imaginea în negativ a mamei sale, pe care o „ura”), sunt pagini întregi de evocare a meseriilor bucureștene dispărute și a copilăriei în mahalaua Oborului și pe Calea Moșilor - pagini de mare culoare, farmec și pitoresc melancolic. Tot așa cum nenumărate figuri de scriitori ai epocii - unii activi și în prezent - populează paginile amintirilor (printre ei, o figură misterioasă, un anume Mitică Peristeri, poet, care, „pe la începutul anilor ’50, își pusese amprenta nu numai pe Nichita, ci
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
apoi Quebec. Richelieu, au urcat pe fluviu, întâlnind un petec de pământ, Anterior, înaltul ierarh fusese avansat la rangul de vicar de interesant, pe care s-au stabilit. În cele din urmă, către cardinalul francez Mazarin, numit apoi ca guvernator pitoreasca insulă pe care au poposit a căpătat numele de al Noii Franțe, din ordinul regelui Ludovic al XIV-lea. Pe “Insula lui Iisus”. O imensă cruce gravată pe un copac a timpul mandatului a combătut cu hotărâre fabricarea fost executată
Laval, oraş încărcat de legende. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_54]
-
de vitalitate pe care o deține protagonistul irumpe în luciditate, într-un spirit critic mîhnit. Neatins de vreo dificultate a propriei materii, se orientează asupra ambientului social pentru a se putea confirma suplimentar. Ia naștere astfel un album de figuri pitorești, șarjate cu umor sau cu sarcasm: „Domnului profesor de limba franceză îi e cald/ stă dezbrăcat/ doar în chiloții săi francofoni/ roșii cu dungi albe și albastre/ pe balconul plin cu ziare cu sticle goale de votcă/ cu mauale de
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
specială. De fapt, marea problemă pentru Grama este chestiunea genialității poetului. Pe care o respinge ferm, în virtutea unei teorii ad-hoc, rudimentară, dar nu lipsită de interes. Ar exista, scrie acesta două tipuri de genii: „adevărați” și „falși”. Primii (îi preiau pitoreasca deformare de gen) se pot evidenția fie în timpul vieții (ca, de pildă, Voltaire), fie după moarte (ca, zice Grama, Shakespeare sau Cervantes). Ceilalți, „geniii falși” (p. 57) sunt rezultatul al unor campanii de lobby orchestrate din umbră. Autorul raționamentului nu
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
personaje de care nici măcar nu știai că există în opera lui Dostoievski. E cazul lui Semion Iakovlevici din Demonii, personaj „scrîntit întru Domnul, cu darul prezicerilor“, cum îl descrie prozatorul rus. În Semion Iakovlevici autoarea vede întruchiparea unui pseudoisihast, simulacru pitoresc al sfinților de odinioară: „În toată creația dostoievskiană probabil că nu există caricatură mai grotescă a isihasmului decît cea realizată în portretul lui Semion Iakovlevici. A vorbi despre ratare a isihasmului, în această scenă, ar presupune existența unei forme de
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
dintâi reprezintă tablouri de Durer și celelalte de Rubens." Cunoaște de pe acum limbile germană și franceză, va lua mai tarziu lecții de engleză, citind cu profesoară să din Conan Doyle. În vacanțe, străbate sistematic întreaga țară, în ceea ce are această pitoresc, întocmai ca într-un program. În toiul adolescenței începe portretizarea cunoscuților: "Am călătorit de la Bacău la Piatră cu domnul Cantemir. Mă așteptam să văd un adevărat Tom Mix; aș!(!) Avea niște ghete americane cu niste tălpi de patru degete și
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
N. Iorga, "în felul său, sincer preocupat de ingerințele pornografiei în literatura". Însă cea mai spectaculoasă operație în cadrul străduințelor de "reabilitare" o alcătuiește cea consacrată lui Cezar Petrescu. Sergiu Pavel Dan îl acuză pe Divinul critic (ori, zice d-sa, pitoresc, mai curînd... "Împielițatul"!) de a-l fi defăimat cu bună știință pe autorul Întunecării, din dorința de a-si amplifica, în epoca, propriul loc de prozator: "Toată această mașină detractoare a reușit să acrediteze trei teze: 1) Cezar Petrescu nu
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
pretext pentru articolul de față, titlul ciudat de mai sus se cuvine a fi explicat, pentru că, în altă ordine de idei, el va fi emblematic, după cum se va vedea. Spre toamna anului 2000, am ajuns la Veneția, nu căutând clișee pitorești, ci, îmi îngădui să cred, ca inițiată a lagunei. Ca tot călătorul, o parte din deplasările mele au avut loc cu vaporeto-ul, unul dintre trasee fiind acela care leagă portul Veneției de insula Giudecca. Or, portul venețian este exact ceea ce
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
din cauza stilului romanțios și bombastic folosit de autoare. Biografia se transformă într-o apologie. Maria Roșca are o încredere fără margini, riscantă în limba de lemn a publicisticii naționalist-comuniste dinainte de 1989: "Dintotdeauna orașul românesc a însemnat întâlnirea fascinantă a aspectelor pitorești, caracteristice firii noastre, care l-au făcut să se distingă prin istorie, viață spirituală, sensibilitate și vocație. În ultimul pătrar al veacului trecut orașul românesc poseda astfel de trăsături care-l făceau să nu fie identic decât cu el însuși
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
au putut vedea la față pe domnul Hadji Culea" (ib.); "apariția micului machidon" (EZ 1705, 1998, 11); "Machidonul liniștit" (AC 36, 1999, 15) ș.a.m.d. Mi se pare că succesul cuvîntului are o explicație evidentă: machidon e o formă pitorească, popular-familiară, cu mai multă încărcătură afectivă. în plus, în măsura în care cuvîntul popular se specializează pentru sensul "aromân" - sau, poate mai exact, "aromân din România"-, iar cel cult, macedonean, rămîne cu sensul "originar din Macedonia, locuitor al Macedoniei", posibilitatea de confuzie se
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
veche din dicționarul lui Laurian și Massim (Dicționariul limbei române, tom II, fasc. 7, 1874), în care odalisca era o "muiere în serviciul surorilor, fiielor și muierilor sultanului; și muiere destinată la plăcerile sultanului".(Pentru a nu cădea în efectul pitoresc ieftin al reproducerii unui sistem ortografic latinist, care maschează de multe ori calitățile reale ale textului, am actualizat ortografia; dincolo de ea, rămîne însă o anume expresivitate involuntară a registrului popular-arhaic folosit de autori). Dicționarele noastre, care și-au impus de
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
sociale pentru dezvoltarea României. Astăzi sugestiile lui Noica par mai actuale și mai alarmante decît niciodată. Sprijin în critica aceasta a măsurii, Noica primește de unde s-ar fi așteptat mai puțin: de la Alexandru Ivasiuc. Cînd își scria eseul împăcarea în pitoresc din volumul Radicalitate și valoare, Ivasiuc nu citise cartea din 1944. Noica a putut avea cunoștință de eseul lui, dar n-a spus-o niciodată. Referindu-se la romanul românesc (la literatura română, în general), Ivasiuc observă cum măsura, lipsa
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
1944. Noica a putut avea cunoștință de eseul lui, dar n-a spus-o niciodată. Referindu-se la romanul românesc (la literatura română, în general), Ivasiuc observă cum măsura, lipsa excesului, împiedică radicalizarea conflictelor și conduc spre o "împăcare în pitoresc": contrariile se apropie, munții nu se mai bat cap în cap, tensiunile cad cu o clipă înainte de a atinge nivelul maxim. Această tendință sporește normalul, sentimentalul, prea-umanul, dar blochează monstruosul, ruptura, tragedia și sublimul. Cauza pentru care literatura română n-
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]