2,544 matches
-
un film, zic. Și ea zice: — În weekendul ăsta nu. Ce-ar fi să iau bilete la un concert? zic. Și Helen dă din mână înspre mine și zice: — Fă ce vrei. Perfect, zic. Deci ieșim împreună. Helen își înfige pixul în părul roz de după ureche. Deschide altă carte și o pune peste cartea ebraică. Își ține semn cu un deget într-un dicționar, ridică privirea și zice: — Nu că nu mi-ar plăcea de tine, dar acum sunt foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mi-am omorât soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel. Scrie ceva cu pixul pe un carnețel. Rupe foaia și mi-o dă mie. Mâna zbârcită i-e pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să mă iertați că mi-am pus capăt zilelor“, zice hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe un asemenea ins nu-ți mai vine nici măcar să-l contrazici. Prostia omenească e un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără noimă. În sport e simplu, carnea îți spune când trebuie să lași și pe alții. Cu pixul, e mai rău, îți hrănește impresia că poți să-l ții în mână până când paralizezi... Juzii corupțitc "Juzii corup]i" Alaiul de pesediști, în cap cu Adrian Năstase, venit la poarta Parchetului ca să-l susțină pe infractorul Bivolaru a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a citit ghidul american și l-a considerat bun, era „Control științific: dr. Mircea Beuran” pe coperta interioară. Cât despre sintagma „sub redacția dr. Mircea Beuran”, am văzut ce e în stare să „redacteze” dl Beuran cu limba, darmite cu pixul... De ce a făcut-o? Ca să-și treacă fără să clipească acest furt în dosarul pentru titlul de profesor. Sindromul Elena Ceaușescu, colegă de bancă la limba română cu dl Beuran: cărți în care n-ai pus vreodată pixul, „colective” de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
darmite cu pixul... De ce a făcut-o? Ca să-și treacă fără să clipească acest furt în dosarul pentru titlul de profesor. Sindromul Elena Ceaușescu, colegă de bancă la limba română cu dl Beuran: cărți în care n-ai pus vreodată pixul, „colective” de autori, comisii tip Chicoș Rostogan și hop!, „prof. univ.” La dl Beuran, lucrurile sunt mai grave: Elena Ceaușescu n-avea nici o meserie, era ignorantă în orice, toate tomurile ștampilate cu numele ei și scrise de alții nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lucruri să dispară sau îl poți trimite pe Cristos la țară pentru o primăvară întreagă. Într-un fel sau altul, trebuie să rămâi mult timp așa (să ștergi cu răbdare până și amintirea blocului din față, a caietului și a pixului cu care se vor scrie toate astea acum), ca să-ți apară din nou Coșuță. Doar cu ochii închiși îl poți vedea pe el din nou, nu pe scăunelul unde l-a trimis tovarășa, ci cocoțat pe ceea ce noi numeam atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită n-avem noi chef acum, să intre să ne deranjeze să ne încremenească, ușcheala jigodie, e destul c-am apărut eu pe aici nebărbierit cu pixul în mână în capitolul cinci, gata să te trezesc, Matei, sau mai rău, să te sperii, tu, Bau-Baule, unde crezi că mai încapi, fă pași, lasă-ne singuri, e musai să fac asta, să iau pacostea de pe capul nostru, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici nu-i vedem din cazemată, Migu îi trage un șut în cur, hep, ofsaid poziție, i-a tras cam tare, Pipiță se bâzâie, se duce să-l zică lu’ mamaie, vede el acasă, pe Migu îl doar fix în pix, puțoii de grădiniță n-au ce căuta într-o cazemată, eu tac chitic, să nu mă dau de gol, sunt în grupa mare, da’ nu văd de ce n-aș sta cu ei în cazemată, ce?, și io am construit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din jurul nostru, al tuturor) într-o neasemuită grădină botanică. Am simțit pe pielea mea cât de convinși erau, fiindcă Naghy și Florea îmi dădeau bomboane, Constantineasca îmi dădea clătite, Șchiopu Bărbosu mi-a dat o minge de ping-pong și un pix, iar Matilda, așa cum era ea singură pe lume, plinuță, cochețică și cu un cârlionț pe frunte, mi-a dat într-o zi un pupic. Dup-aia au început să bată la ușă, să-l caute pe dom’ inginer și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles despre timp, amesteca alandala niște cocori zburători cu o bară a lui Oneață Augustin, sufrageria cu luminile unor reflectoare, îmi vorbea despre tata și despre nu știu ce senvișuri, părea din cale-afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a Legislativului față de Executiv și de confiscare a administrației locale prin obligarea «aleșilor» de altă culoare la înregimentarea în PSD. În teritoriu, sute de aleși locali au trecut «cu arme și bagaje» în ograda PSD-ului, terorizați de distribuirea «din pix» (vorba unui cunoscut «baron» PSD-ist) a resurselor bugetare. Politizarea instituțiilor statului s-a accentuat, PSD-ul devenind și mai clar un partid-stat, care modifică legile jocului democratic, când și după cum îi convine. El s-a transformat într-un mecanism
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar Guppy e apatic”, cu lăbuțele adunate pe pântece, după ce și-a băut ceaiurile pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune, cu pixul în mână, întorcând foile cât mai rapid, căutând cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți. Pe urmă, în baie, după mai multe încercări, renunțând să se mai întrebe de sănătate. Dacă nu mișcă, nu și pace bună. *** Aveam parcă o dilemă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mă primeau la liceu, am strâns păpușoi și sfeclă și struguri, altfel nu rămâneam în facultate, am învățat Proust, am luat iod când cu Cernobâlul. N-am stat în casă, nu mi-a căzut părul, am furat Pif-uri și pixuri și bile de sticlă de la tipografie, dacă n-aveam o carie, m-ar fi pupat Ceaușescu când a venit la Iași, analizele erau bune, aveam sângele curat. Au dărâmat de tot școala și brutăria și casa Nadiei, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Criticul schimbă fețe-fețe și crede, în naivitatea lui, că va scăpa ușor. - Nu vreau să mă dau în spectacol... - Dar, Lenin dragă, tu însuți ești un spectacol! Un spectacol magnific, dacă-mi permiți. Un Lenin-critic literar, aplecat asupra foilor, cu pixul în gură, e un spectacol la pătrat. Cum adică nu vrei să te dai în spectacol? se miră ipocrit. Nu vrei atenție, nu vrei circ, nu vrei reprezentație? Păi atunci de ce-ai venit? De ce mai scrii? Către public: - Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poate deschide seiful din birou. Pușca de pe masă se îndreaptă spre ecusonul de aramă cu Dl. Baxter, lucru care n-a trecut neobservat. Pocnesc din degete și-i arăt o bucată de hârtie pe care să mi-o dea. Cu pixul pentru clienți legat cu lănțișor, scriu: în ce apartament stau surorile rhea? nu mă face să bat la fiecare ușă de la etajul patru. suntem în toiul nopții. — Apartamentul 15-G, zice dl. Baxter, cu ambele mâini pline de bancnote pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-se să și-o ia la labă. Asta-i după ce-a auzit de la frate-său din marină chestia aia utilă despre cum și-o fac arabii. Puștiu se uită prin jur să găsească ceva care să se potrivească. Un pix e prea gros. Un creion e prea gros și cu muchii. Dar, prelinsă în josul lumânării, e-o creastă de ceară subțire și netedă, care pare numai bună. Doar cu vârful degetului puștiul rupe bucata lungă de ceară de pe lumânare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un singuratic. Dar e fericit. Ce e important e că Doctor Ken a fost de acord. Sigur, îmi dă un interviu. Un mic profil pentru secțiunea divertisment a ziarului de duminică. Directorul căruia îi fac propunerea își răsucește capătul unui pix în ureche, scoțându-și ceara. Mai mult decât plictisit. Directorul îmi spune că publicul nu dorește o poveste despre cineva care-a fost drăgălaș și talentat cât era mic, a primit o grămadă de bani ca să apară la televizor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o aruncă pe geam, ne vine chef să aruncăm și noi și aruncăm, nu țigările mele, vaco, numai una, un Tigar mort, din armata ta regală, de ce nu arunci? Miau își salvează cu țipete defensive soldații de țigară desenați cu pix, cu ruj, încruntați și severi, sau îndurerați când mor decapitați sau cu picioarele rupte în aer de la săritura de pe buza sticlei, acum cum mai bem? bem oprind cu limba tutunul din sticlă, băieții de la Capitol!!! strigăm toți pe geam spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
că și al dumneavoastră să fie la fel de bun. — E ultimul răcnet în domeniu, îl anunță ea. De ce doriți să înregistrați interviul? — Pentru eventuale litigii legate de afirmațiile mele. — Mi se pare corect, spuse Fanny. Își deschise notesul și scoase un pix din geantă. Privi de jur împrejurul ei. — Plăcută încăpere. Locuiți aici de mult timp? — Pe vremuri era casa noastră de vacanță. În ea ne petreceam weekendurile, răspunse Adrian. Dar era mai mică decât acum. Când ne-am hotărât să plecăm din Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
renunțat atât de ușor, spuse ea. Adrian trase adânc aer în piept. — Vreți să spuneți cum de-am putut renunța la nesfârșitele ceasuri de singurătate pe care le petreceam holbându-mă la o coală albă sau pe fereastră, rozând capătul pixului și încercând să creez ceva din nimic, să dau viață unor fapturi lipsite de-o existența anterioară, să le dau nume, părinți, studii, haine, averi... să trebuiască să hotărăsc dacă au ochii albaștri sau căprui, părul lins ori cârlionțat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se știe de atâtea ori. Tonul scrisorii, grav ori ironic, ritmul sacadat al frazelor scurte, contrastau În mod vădit cu caligrafia nesigură, chiar chinuită a cuvintelor. O prăbușire lentă, amânată parcă de o undă de regret bine disimulată. Luă un pix aflat la Îndemână pe măsuța de telefon și sublinie cuvintele „vinde tablourile”, „10% din afacere”, „Muzeu”, „Mica publicitate” „vânzare” și „Iolandei”. Sugestia unei licitații era evidentă. I se oferea ocazia neașteptată de a o atrage pe Iolanda Într-o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
completați. Am lipăit până la biroul de recepție, am lăsat geanta jos, am pus cușca motanului lângă telefon, mi-am ridicat mânecile hainei încercând să controlez picuratul apei, apoi am întors hârtia cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu m-am întins să-l iau. Atunci am observat că femeia nu era scundă, ci stătea într-adevăr jos. Într-un scaun cu rotile. Motanul n-a părut impresionat. — Tanti Ironside, așa-mi zice, i se adresă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din Naxos pe care nu le vizitaserăm încă. — Nu mă simt bine, am zis. Vocea mea părea groasă și stranie, ca un sunet care țâșnește dintr-o bulă de aer, într-un loc adânc și ciudat. — Știu, zise Clio, rozând pixul, fără să ridice privirea. Ăsta-i efectul pe care-l are și asupra mea. Se referea la Paul Auster - citeam Inventarea singurătății. — Clio, am zis, vrând să încep o propoziție, dar rămăsesem fără cuvinte. Ea puse ghidul jos și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ce e? Am pus cușca lui Ian jos și m-am apropiat de locul în care Scout stătea îngenuncheată. Îmi întinse ceea ce găsise, un colț rupt dintr-un ziar, cu jumătate dintr-o parte acoperită cu litere șerpuitoare, scrise cu pixul. Un fel de formulă. — Ne apropiem, spuse. — E a lui Fidorous? — Mda, e caligrafia lui. M-am holbat la hârtie, trecându-mi cu degetul mare peste literele mici și albastre ca să simt ușoara adâncitură lăsată de pixul lui în timpul scrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șerpuitoare, scrise cu pixul. Un fel de formulă. — Ne apropiem, spuse. — E a lui Fidorous? — Mda, e caligrafia lui. M-am holbat la hârtie, trecându-mi cu degetul mare peste literele mici și albastre ca să simt ușoara adâncitură lăsată de pixul lui în timpul scrisului. O să ajungem azi? — O, da, zise Scout, pornind-o din nou printre rafturi. S-ar putea să ajungem într-o oră. Se întoarse și zâmbi. Dacă ai cât de cât habar să citești o hartă. — Să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]