296 matches
-
asemenea, că Augusta Voastră Mamă și întreaga Voastră casă sunt în pace. și tot așa, nădăjduiesc că Dragostea și Buna înțelegere domnesc în Spanii și că nu e loc nici pentru mauri, nici pentru simță minte de ură ori de pizmă tulburătoare în dulcile inimi ale incomparabilelor noastre iberiene... În sfârșit, Prieten înțelept, dacă întâmplător veți întâlni prin preajma Florenței vreun suflet rănit și ofensat de curgerea firească a lucrurilor și a micilor noastre infidelități, încercați să-l povățuiți în spiritul rațiunii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar în care ai fi fost atât de mic încât să nu te rușinezi de această înfățișare a ei; a porni odată cu ceilalți la un gând bun ori de unde ar fi venit, a nu rânji, a nu te înverzi de pizmă, a nu suferi de o mare înfăptuire pentru că nu e numai a ta, ci a tuturor, iată ce a învățat din primele lui ceasuri 7 Noiembrie și toate zecile de mii de zile venite după el. Noua viață morală adaosă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Cronograf românesc, tradus din grecește În secolul al XVII- lea, preia acest modus operandi : „În zâlele lui Neron, văzând jidovii la Ierusalim pre sveatâi Iacov, brata bojiia [= fratele Domnului], că vesteaște numele lui Dumnezău [...], i-au Început a-i purta pizmă. Și cum l-au știut că iaste În besearecă, așia l- au Împresurat jidovii și l-au aruncat de pre aripa besearicii gios și acolo l-au omorât” <endnote id=" (497, p. 173)"/>. Mentalitatea tradițională, care ignoră dimensiunea istorică a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
posibil! îl lămurește Ștefan. Așa se scrie istoria... Bate darabana, să răsune Europa... Se acopere de glorie! Justifică și galbenii Papei! Prinde doi iepuri dintr-un foc! Isteț băiat, Mateiaș aista... După război, mulți viteji s-arată! Îl roade viermele pizmei că de ce altul să-i uzurpe faima lui de "Mare Apărător al Creștinătății"! spune Mihail. "Fală goală din creștet până-n tălpi!" E lihnit după mărire, adaugă Stanciu. Cine-l împiedică să sângereze și el? Să-și cucerească gloria cu sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un rege! Să-mi trăiască! rânjește Ștefan cam strâmb. De mult n-am râs cu mai multă pohtă! Boierii, revoltați, protestează: Mârșăvie! Halal "demnitate regală"! Un înfumurat! Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se făcu liniște. Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fim înecați. Întoarce-te, omule, Sfârșitul se-apropie! Domnul multe ne-a promis Dar mai multe ne-a trimis, Ca, dacă n-am ascultat, Fulgerele ne-au certat, Căci în zilele din urmă Va fi foamete și ciumă, Oameni răi, pizma și ura Și n-auzi o vorbă bună, Crime, omoruri și-ntâmplări, Boale fără vindecări, Și zilele se scurtează, Nimeni nu mai lăcrimează, Și trăiesc fără de rost Fiindcă nu-L au pe Hristos. Să așteptați a Lui venire, Să ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
modernizare eșuează? De ce nu reușim să ne înțelegem în probleme de fond? De ce, în loc să ne ajutăm să ne ridicăm împreună, de fapt ne autosabotăm? De ce spațiul public este adesea un spațiu al nimănui în loc să fie al oricui? De ce ne roade pizma pe semenii noștri care reușesc? De ce nu facem norme, ci le importăm și adesea doar ne prefacem că le respectăm? De ce nu suntem mândri de reușitele colegilor noștri? De ce facem politici resentimentare? De ce politica nu e știința noastră de a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
aceste mai sus pomenite culeagă. Mă rog, lucrurilor noastre ce sfârșit ieste să urmedze? Precum rău și prea rău ieste să urmedze și cel cât de tâmp la socoteală va putea pricepe. Deci de-l cunoști, o, Coarbe, și de pizmă numai într-acesta chip îl poftești (căci voia slobodă putere ca aceasta are, ca vădzind și cunoscând cele mai bune, cele mai rele să urmedze), împotriva celuia ce ț-au dăruit socoteala te pui. Căci el spre binele tău dându
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dintr-a celor de pre stihiia pământului izvod să să șteargă, dzic, căci péne are și să oaă, iară dintr-a celor din stihiia văzduhului, căci nu zburătoare, ce pedestră ieste. Iară amintrilea, de va cineva împotriva firii și în pizma adevărului socoti (căci voia slobodă obiciuită ieste mai mult spre rău și împotriva adevărului decât spre bine și spre plăcérea adeverinții putérea sa a-și arăta) și pre Strutocamila în monarhiia și în partea sa a o trage s-ar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
învârtit în jurul prozei sale fascinante și pe care, un timp, am și invidiat-o. În orice caz, autorul ei mi se pare uneori... că aș fi fost eu... Fiindcă între prozatori totdeauna există câte o afinitate ascunsă, dacă nu și pizmă. Astăzi, la atâta vreme scursă, publicând însemnările din epocă, o asemănare de generație, de motive culturale, literare, se produce instantaneu în mintea mea, între ce vorbeam cu Emil Cioran la Paris în mansarda lui și ce aș fi putut să
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]
-
și-a dat seama că îi vorbise o voce divină. Luând „Cartea apostolului”, citi primele cuvinte care îi căzură sub ochi: „"Nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija față de trup să nu o faceți spre pofte"”. Acesta este momentul convertirii sale, hotărâtoare în acest sens fiind influența episcopului Ambrozie, care l-a și botezat, în noaptea de Paști a
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
din câmpii!<br> <br> Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,<br> Româna națiune, ai voștri strănepoți,<br> Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,<br> "Viața-n libertate ori moarte!" strigă toți.<br> <br> Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate<br> Și oarba neunire la Milcov și Carpați!<br> Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,<br> Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!<br> <br> O mamă văduvită de la Mihai cel Mare<br> Pretinde de la
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
musculare ale omului, de-a ține în echilibru cele peste 300 de articulații, și în pacea siestei - probabil - găsește loc pentru aptul rol de-a gândi. Biserica creștină a stabilit șapte păcate capitale: mândria, desfrânarea, lăcomia, iubirea de arginți, invidia (pizma), mânia și lenea (trândăvia).
Lene () [Corola-website/Science/319817_a_321146]
-
vitrege ale Cenușăresei erau invidioase pe frumusețea acesteia (cf. Barnhart). În povestea Albei-ca-Zăpada scrisă de frații Grimm mama vitreagă a Albei-ca-Zăpada, împărăteasa, o pizmuia pe aceasta. Biserica creștină a stabilit șapte păcate capitale: mândria , desfrânarea, lăcomia, iubirea de arginți, invidia (pizma), mânia, lenea.
Invidie () [Corola-website/Science/320032_a_321361]
-
50. „Vai, s-a împlinit A lui Simeon proorocie Căprin inima mea sabie a trecut; O, Emanuile, Cel ce ești cu noi !” 51. O, iudeilor ! Rușinați-vă măcar de morții Înviați de Dătătorul vieții lor, Cel pe Care, plini de pizmă, L-ați ucis. 52. S-a cutremurat Și lumina soarele și-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsuflețit; Nevăzuta mea lumină, Bunule ! 53. Cu amar plângea Preacurata Maica Ta, Cuvinte, Când pe Tine Te-a văzut acum
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
sentiment, emoție chinuitoare și obsedantă provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. Ea mai poate fi un sentiment amestecat cu invidie, pizmă, sau teamă de a fi depășit în realizările obținute. Chiar și copii pot să fie geloși sau invidioși, pe un frate preferat de părinți, sau pe un școlar mai bun. Sentimentul apare mai intens la acele persoane care revendică faptul
Gelozie () [Corola-website/Science/322761_a_324090]
-
anual.” 6. „Ceapa este prieten și totodată dușman al fenomenului cultural.” 7. „Femeile cu cei mai mari sâni trăiesc în Botoșani.” 8. „De ce nu a inclus Forbes Bacăul în topul celor mai fericite 5 orașe din lume? Fiindcă îl roade pizma...” 9. „Viața asta a noastră, de rahat așa cum e, nici măcar nu merită s-o povestești cuiva.” 10. „Simt o durere pe care numai speranța o poate pricinui.” Și acum, o foarte scurtă paranteză despre bășcălie, pentru că am putea fi tentați
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
a spune, de a vorbi, cu credință nesmintită, despre existența fiului lui Dumnezeu pe pămînt, despre învățătura lui, despre miracolul Învierii, despre curățenie interioară, despre umilință. Ei înșiși gustînd din plin, după moartea și, apoi, învierea lui Isus, batjocură, carceră, pizmă, izgonire. Acesta este punctul în care Visky Andras aduce povestea aproape de noi, de orice societate din secolul douăzeci, să spunem, care a trăit sub un regim totalitar. Regim care s-a străduit din răsputeri și, în mare parte, a și
Cine sînt eu? by Marina Constantinescu () [Corola-website/Journalistic/10969_a_12294]
-
sonor contemporan, având ca deziderat descoperirea ideilor într-o operă și nu regăsirea operei în unele idei. Dascăl, judecător, animator, educator, mijlocitor, arbitru infatigabil, Adrian Rațiu s-a dovedit a fi artistul cu multă știință și gust, fără prejudecăți și pizme. Mai presus de toate însă el a fost compozitorul unor opusuri ce au trasat anumite cîmpuri de forță în muzica românească: Concert pentru oboi, fagot și orchestră de coarde, Concertino per la Musica Nova, Monosonata I și II, Impresii pentru
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
De-i faci vreo vină Domnului că are Un capăt darul Său, obșteasca moarte, Nu-l irosi în vise. Te deșteaptă. O: Cuprins de vis, eu tocmai învățam Să mor. Ce vii tu dar să-mi amintești? Oare-ți trezește pizmă visul meu? Mai dragă decât viața-nsingurata Lui tihnă mi-e; deodată tu m-arunci În carnaval de umbre te strecori Cu gest profetic, umblet insinuant De înger izgonit. Dă-mi pace. Piei. D: Nu doar pe Domnu-l face după chipu
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]