37,317 matches
-
dimineața, când la cafeaua de rutină un dram de speranță se insinuează ca emoția unei musafire neinvitate care - nonșalantă - ocupă locurile cele mai bune, din față, unde nu-ți mai este rău dacă ai rău de serpentine, unde nu mai plângi dacă ai probleme cu depresia, unde nici nu mai mori dacă te încearcă moartea.
Județul disperării by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/5052_a_6377]
-
și autohtone. Să nu se facă de rușine în fața erudiției lui a învățat chiar și tâmpenii. Ea a studiat sentimentalismul romantic, impresionismul, neoromantismul, neosimbolismul, primitivismul contemporan, neobarbarismul, zenitismul, dadaismul, suprarealismul, etnologia, folclorismul și curentele mitico- religioase. Transcendențele lirice. Paleografia. A plâns o Dunăre de la izvoare la vărsare. Și a început-o pe a doua. A curățat aerul din jurul său. A pus sub control anomaliile timpului. Murea de dorul lui. Ca niciun alt muritor. Și aștepta.
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
vieții mele Din deal Împăienjenește ochii Lumina Printre degete în raze Pleoape rar Se închid în Lumina cernută cu măsura Vieții ce mi-o trăiești Smuls dintr-un fruct imperial Daca mi-e dor ce am să fac Te aud plîngînd lipsa mea În cercurile concentrice Ale devenirii tale Instabile Mari canioane împotriva ta Genele mele tremură Țin strînsă, sub pleoape, lacrima pentru Cel înstrăinat ca un sîmbure smuls Dintr-un fruct imperial Și îngropat într-un fruct de cenușă În
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
de haine vechi și de saltele, Mustind de jeg și de secreții nesfîrșite, Pe care-ți zac, cu scrum și sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e și ăsta?!... Iubit?... Deja?!” „El mă-nțelege”. „Dar nu
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
Labiș, 3 dec. 1956) La 70 de ani și încă unul potcoava coaptă-ncepe-ncet să cadă iar vinul putrezește trist în cadă pe când mă-năbușă fierbând destinul măselăria s-a carbonizat am ochii goi ca două stinse parce pruncul plângând în mine se întoarce și mă descoperă canonizat... Tu pui răsadurile morții-n spini răsare-n urmă gheară-n altă gheară tu luptă-te-n lupoaica ta ursară și îmi presează oasele în crini - la levitația dintâi de astă seară
La 70 de ani și încă unul... by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/5445_a_6770]
-
desfășurau fetele pe străzi. Am dansat și am scuipat și am băut până dimineața, până la kilometrul zero. Atunci au venit vânătorii și au bătut la ușa noastră, s-au supărat că nu ne trezim. Și-au ascuțit clonțul de ziduri; plângând pe holurile întunecoase, și-au încărcat armele, s-au masturbat. Poate că niște bastoane negre, de cauciuc ne-au luminat de-aproape contuziile, pe când dansam ca sălbaticii, ne-au separat pomeții. Realitatea ne-a urcat drept în gât. Au venit
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
pentru fiecare. vai, viață...și ce tânăr mai eram țin icoana mamei mele-n sân. mărțișoare...inimioare... prin raiul vostru plin cu nostalgii. sunt un hâtru însă ce vă pasă vând țăgăncile prin piață. acolo erați voi Doamne femei, dacă plânge un copil bătrîn... totu-i verde și mult soare; cu flori de amăgire în priviri. mă mai duc pe-acasă, câteodată, tinerețe, hai spre viață! acolo eram eu cu cerbii mei pe la mărțișor sau de Crăciun. domnișoară, domnișoară de-a
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
început să-i dau trei dolari și elixir veșnici tineri ghioceii și din iubire multe versuri ies. și-am aflat c-au dus-o ca pe-o vită din vecii își cunosc rostu la Sfântul-Valentin ne-ndrăgostim și i-am plâns pe piept la cimitir. și din Cana-Galileii și-n pragurile voastre-aducem flori știți voi lume ce e pribegia? se fac sfinți pe pieptul vostru. și-n gura mare vă mărturisim e atunci când nu ai Dumnezeu. iată, doar cu-o sărutare
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
Din fantezia drăguță a femeii care crede Că totul stă în puterile mele Din lustrul mesei care e fericită cu el Cum aș fi și eu fericit Să mă înțepe o albină căzută din realitate Și să mă doară să plîng să rămîn O literă mai mult în bătaia vîntului Care devine simțul suprem al vînatului
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
Bogdan Lipcanu Am văzut filme cu coreeni murind agățați de elicopter, cu grenada în mînă. L-am văzut pe Ondali îmbărbătat de femei, plîngînd mereu, mereu. Așa-s ei, mai sensibili, zicea frizeru’. L-am văzut pe Pistruiatu’ prostindu-i pe comisari. L-am văzut pe Nicolaescu rănit, cu mîinile curate, pe Sandokan înghițind un praf care-l prefăcea mort. Am văzut Biciul fermecat
Drumul oaselor by Bogdan Lipcanu () [Corola-journal/Imaginative/5957_a_7282]
-
avusese de rami chiar versurile astea ce vor ieși alandala dintre file de carte ca niște nervi sfâșiați sau râme sau vene tăiate... DE SPUS PRUNCULUI 1 Naște-te - e timpul să începi a muri... 2 E târziu să mai plângi: viața deja a început... COPACUL DINTRE GHILIMELE Nu este exclus să fi căzut pe gânduri sau pe sentimente - acțiune cvasiinertă ce m-ar fi dus spre scris despre copacul bonsai (un fel de „arbore" între ghilimele pentru a se înțelege
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
-l lepădăm ca pe un vechi vestmânt, Să urcăm ca fum înalt din noi Si să nu ne mai simțim pământ! Iar, în pustietatea Ta cerească, Tu, Doamne, suferind de prea mult soare, Durerile să ni se înfrățească Si să plângem stele căzătoare. 1922 Texte Texte jos, deasupra texte, Numai viață, ce mai este! Noaptea-așterne text de stele Cu majuscule-ntre ele Si pe-o margine de zare Stă pecete luna mare. Cadru-și scrie textul verde, Ci-nțelesul i se
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
unde si alții si-au văzut aripile retezate. Peste dealurile împădurite de cruci tresar mormintele celor ce au jucat la horă cu viața si moartea - nimic nu îi desparte de nimica. S-au înfrățit, în sfârsit: cazemate fără respect. Am plâns cu fruntea lipită în pumni acolo unde si alții au încărunțit de lacrimi cu mult înainte de a se deschide cerurile, asteptând o voce sau o poruncă. Și mulți s-au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
cu mult înainte de a se deschide cerurile, asteptând o voce sau o poruncă. Și mulți s-au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade? Asta în timp ce soarele asfințeste si bătrânul Aerostate plânge din vechime cu letopisețe si didahii. În nebuniile semnelor nu mai disting nimic, în nebuniile crucilor de deal poți doar să-l revezi pe fratele mort întors de pe front. În nebuniile arătărilor se sprijină doar plânsul si oamenii locului care
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
Era în pragul divorțului. Serpuirea ilizibilă a șoselei prin întunericul zdrențuit. Si vorbele lui, rătăcind sub o lumină rece, fără stăpân. Fugisem de ceva fără nume și voiam să uit că undeva în sud se rafina suferința - acolo soția profesorului plângea părinții lui Virgil plângeau și nu prea mai era nimic de făcut în legătură cu lumea. La ultima curbă, pe strada Lermontov, o hăinuță agățată în crengile unui platan legănându-se în bătaia vântului și spaima aceea că e-un copil spânzurat
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
Serpuirea ilizibilă a șoselei prin întunericul zdrențuit. Si vorbele lui, rătăcind sub o lumină rece, fără stăpân. Fugisem de ceva fără nume și voiam să uit că undeva în sud se rafina suferința - acolo soția profesorului plângea părinții lui Virgil plângeau și nu prea mai era nimic de făcut în legătură cu lumea. La ultima curbă, pe strada Lermontov, o hăinuță agățată în crengile unui platan legănându-se în bătaia vântului și spaima aceea că e-un copil spânzurat - o viziune pe care
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
un copil spânzurat - o viziune pe care noaptea a dat să o șteargă cu scrâșnet de os cu fierul pe fier. Poem civil nu mă-ntrebați ce legătură are istoria cu poezia cine a înțeles totul pe dos cine a plâns de ce era nevoie de megafoane când vocile noastre se aud atât de departe? Str. Lermontov, 26 Pe drumul spre casa de pe deal, șoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba dragostei și despre limba urii. Mi-a vorbit cu tot trupul
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
Brutalul zgomot Brutalul zgomot neputînd nici să-nceteze nici să se mai prelungească în stare doar el să descrie accidentul izbindu-se aidoma acestuia de borduri de calcanul ce fixează depărtarea ne-o face suportabilă acel zgomot zic ce nu plînge nu se prăbușește nu reclamă nimic ci doar răsuflă-o clipă aidoma unui plămîn și nu cere decît puțin aer din aerul respirației tale. Peisaj Jos pajiștea buruienoasă iritată în propria-i barbarie suavă sus nodurile de cravată-ale norilor. Ceasornicul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
să dresezi uniform. Pielea plesnește de nudă, sânul mic, potrivit de enorm. Melodia doarme știută Melodia doarme știută, vremea ciripește în ceas, preludiu dublu la nuntă, clipa n-are chip de taifas. Inelul exaltă pe deget, mireasa mai iute ar plânge plăcere de n-ar fi-n poet, gâtul cu sânge și-ar frânge. Dar ceasul rămâne discret. Bani de aur Am încercat să scuip bani de aur și rotunzi, fulgi abandonați în cuib, greii plumbi și scunzi. Încercarea de apoi
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Iulia și ea se obișnuise. Învățase și ceva latină, iar Agillus era mulțumit. De aceea fu surprins, într-o zi, s-o vadă foarte îngrijorată și s-o audă adresîndu-i-se în limba ei. Nu pricepea nimic. Dar Dochia-Iulia continua, aproape plîngînd, să-și arate trupul și să strige spre roman un cuvînt dacic: - Barza! Barza!
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
de ani? Ele sînt hîrtie strălucitoare, Tu carne și sînge, respirație fierbinte. Ele sînt contur și culoare, Tu senzor și feromon. Ele există în milioane de exemplare, Tu... În seara asta am vrut să mă bag Sub pătură și să plîng. N-am putut: Nu simt nimic, nu îmi mai amintesc nimic. Doar un tremur și-o creștere-a pulsului, Senzația că ceva cald, cald îmi lipsește, Că voi începe să dîrdîi tot mai tare, Pînă-am să îngheț. Tristan Poveștile lor
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
lipsește, Că voi începe să dîrdîi tot mai tare, Pînă-am să îngheț. Tristan Poveștile lor nu fac doi bani. Aseară Iar ne-am certat. Am vrut Să-ți trag una peste față, să urlu, am vrut Să facem dragoste, să plîngi, să vorbesc, Să-ți spun ce nu ți-am spus niciodată. Ce? Am uitat. Am vrut să trag un picior în ușă, S-o sparg. Să dau un cap în oglinda din hol. Desigur, nu am făcut nimic. Am închis
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
Am vorbit cu părinții mei, și-au vândut apartamentul ca să ne ajute, spuse Andi pe o voce care se voia egală. Cheltuiele sunt mult mai mari decât ne așteptam. Of, numai sănătate să fie, spuse soacra, o femeie scundă, care plângea din te miri ce, restul n-are importanță, ne-om descurca noi cumva. Știți, mă gândeam că ajunge să-mi plătiți numai jumătate din suma care ne-am înțeles inițial, încercă Matei moale. Nu se poate, e timpul tău, nici
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
cunoști cum moare cineva, tanti Adina? - o întrebase în urmă cu niște ani buni Cristina. Se întorseseră triste de la un parastas după înmormântarea uneia dintre prietenele ei bune, Cecilia, tanti Cici, cum îi spunea asta mică și Cristina o văzuse plângând. Era tot mică și moartea cuiva nu însemna mare lucru, mai cu seamă că nu înțelegea ce-i aia să intri în pământ într-o cutie de lemn închisă peste care aruncă toată lumea bulgări de țărână și să nu te
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
îți trimit păpușică și ciocolată, pa, tanti, pa! Și chiar așa făcea Violeta, trimitea jucării și dulciuri, și bani întotdeauna, da' nu suna decât din an în paștele mă-sii de iresponsabilă și tot ei, Adinei, îi venea asta mică plângând noaptea în pat și strigând după mamă-sa. -E plecată, puiule, în lumea largă, da' ea te poartă, iubito, în suflet și uite ce ursuleț drăguț ți-a trimis de-acolo, uite ce girafă lungă sau ce cățel de pluș
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]