740 matches
-
unul câte unul. unul din clovni, mai amețit, le ia pe toate în brațe, le sărută tandru apoi folosește acul din aur fals. pocnesc. explodez și eu, privind cum un număr de cuvinte încearcă să învețe mișcarea... Referință Bibliografică: fără plânset / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 747, Anul III, 16 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FĂRĂ PLÂNSET de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359373_a_360702]
-
în voia valurilor dulci ce se risipesc grațioase în nisipul aurifer al malurilor: „pe măsură ce crești/ nimic nu ți se mai pare ca altădată:/ totul este mai puțin colorat”. „Se spune că,/ atunci când un copil se naște/ îngerii zburdă,/ atrași de plânsetul noului-născut / Pe măsură ce crești/ aripile lor îți luminează calea” Plînsetul este, aici (și îi înțeleg sensibilitatea poetică !) durerea grațioasă a creației! Un copil se naște, o poezie se naște, un poet se naște! Succes, dragul meu tînăr confrate! Poezia este, în
UN ALT CUB DE LUMINĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359390_a_360719]
-
nisipul aurifer al malurilor: „pe măsură ce crești/ nimic nu ți se mai pare ca altădată:/ totul este mai puțin colorat”. „Se spune că,/ atunci când un copil se naște/ îngerii zburdă,/ atrași de plânsetul noului-născut / Pe măsură ce crești/ aripile lor îți luminează calea” Plînsetul este, aici (și îi înțeleg sensibilitatea poetică !) durerea grațioasă a creației! Un copil se naște, o poezie se naște, un poet se naște! Succes, dragul meu tînăr confrate! Poezia este, în sufletul tău, starea de grație! Este fascinant acest tânăr
UN ALT CUB DE LUMINĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359390_a_360719]
-
Mai trece un an - rezist tentației să mă iau după el Mențiune - Gabriel Iordan Dorobanțu Crăciun-un câine adulmecă cutia cerșetorului Mențiune - Dan Norea tonuri de verde - lumina Crăciunului miroase a brad Mențiune - Valeria Tamaș înecate-n râu atatea stele - plânset de copil Etapa 60 -12 I 2009 Locul I - Virginia Popescu noapte cu lună - doar umbra pe zăpadă tovarăș de drum Locul II- Corneliu Beldiman Din altă toamnă o frunză într-o carte - dorul vechi din nou Locul II- Livia
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
după el.Cei doi plecară mulțumiți dar obosiți spre casă urcandu-se în trăsura,cu emoții pentru ziua de mâine,emoții care trecură repede pentru că simțeau că se cunosc deja de o viață........ Din umbră unui copac,se auzea un plânset inabusit.Barbatul se trase în jos pe coaja unui nuc de lângă casa și cu mâna la gură,se abținea să nu plângă în hohote. În minte îi veneau gânduri învolburate,negre și atât de reale ale copilăriei lui stârnite de
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
com/watch?v=Q9FejENHSTw Minimalizări jignitoare Un urlet-de-fiară-în-comă, în creierul meu Și poate că-i momentul unui poem explicit, Despre această cea mai mare dragoste a mea Și despre ceea ce unii au început să numească Slăbiciunea mea nejustificată, orbirea mea, Plânsetul meu nemotivat, damblaua, coșmarul, Exagerările mele în materie de evaluare, A ta, ca femeie între femei și ca iubită a mea. Mă irită și mă jignesc toate aceste încercări De minimalizare, la care ei te supun, Deși, trebuie să recunosc
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
aveți nici o scăpare. - Și atunci merită să te obosești până acolo? spuse altul. Se îngroziră cu toții la auzul acestor vorbe și iar căzură în cenușa tăcerii. Ceața deznădejdii îi învăluia încet-încet și din liniștea apăsătoare izvorâră din nou suspinele și plânsetele celor din jurul focului. - Nu se poate, nene! se auzi o voce dintr-un colț mai depărtat de foc. Vă ascultai văicărelile și nu-mi plăcu. Trebuie să mergem la Moș Vreme! Trebuie să aflăm ce se toarce din caierul lui
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
privești lumea, de sus, nu de alta, dar nu mai știi să cobori! Oricum, și dacă o faci, pe cont propriu, o faci doar o dată:la ultimul zbor! - - - - - - Numele tău sună a dragoste și durere, a coastă de verb, a plânset de cerb; înaintezi prin hățișul cuvintelor cu stele de mare, de cer,... pe umeri, pe brațe, pe tâmple, întorci strigătul în val de neliniști și în stamină de cântec,... nu vreau să murim în curcubeie de-amurg purtându-ne centura
PARALELISM VIZIONAR (POEME) (1) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340437_a_341766]
-
liniști, Lună dragă, mi-ești sonet! Vrei, nemărginită-n stele, să mai zbori prin lumi de inimi, Vrei să porți neliniști, clipe, ascultând adânc în glasuri Al timpanului cascade, stropi albaștri te ud lacrimi, Marea-i plină de-al tău plânset, valuri spumegă în marșuri. Porți în suflet soarta lumii, sorbi vestită-n amintiri, Ai iubit, eternă dragă, poate da sau poate-i mit! Fierbi regrete înroșite, a fost tot sau doar priviri? Șoapte-n strune te îndeamnă, vers în cerul
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
plânge cavernos -Panoramă, un oraș apăsat de umbra morții; natura. Bacovia este poetul toamnei, o toamnă ploioasă, cu noroaie, sub melancolia tuberculoșilor. În poezia Nervi de toamnă: „E toamnă, e foșnet, e somn / Copacii pe stradă oftează, / E tuse, e plânset, e gol / Și-i frig, și burează”. Bacovia este, în același timp, poate cel mai mare poet al poeziilor dominate de apă, și, în acest sens, ilustrativă este Lacustră, pe care Călinescu o aprecia „suprema condensare a teroarei de umed
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
oamenii să intre pur și simplu într-o transă a normalului, obosiți de-atâta vreme de mersul anapoda al lucrurilor, să se răzvrătească împotriva propriului ADN și să-și croiască, vorba imnului, altă soartă. „E viața simplă care reîncepe după plânset”, spunea Max Blecher. Ca într-un vis, nimeni nu-și amintea cum a început și de unde, poate cu primul om care a ridicat o hârtie de jos și a pus-o la coșul de gunoi, fără ca nimeni să se strâmbe
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
prăbușirii, amintirile Singurul zbor permis prin rănile rămase În memoria îngerilor căzuți, După smulgerea aripilor COȘMAR În visele cele mai cuminți Când numai depărtarea de casă Nălucea aspru ca apa sărată Băută în arșița setei, Când plecările nu cădeau în plânset Și toamnele erau felinare de fosfor Călăuzind trecerea vântului Prin risipa albă A florilor de volbură înmiresmate de ger Când universul întreg era căptușit cu brațele mamei Chiar și atunci În visele cele mai curate Se strecura ca o arătare
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
-mi gândul, să nu mă mai rănească, învață-mă uitarea tu, inimă străină și albastră. Învață-mi visele, să se piardă în zare, învață-mă, să-mi înec tristețea-n valuri de soare! Învață-mi buzele, să-ndulcească-al meu plânset, învață-mă, să-ncrustez în lacrima-amară un zâmbet. Învață-mă să trăiesc fără ieri, fără tine, învață-mă, să-mi amintesc mâine de mine. Învață-mă, să te iert chiar de prea mult te-am iubit, Învață-mă să deznod destinul
ÎNVAȚĂ-MĂ! de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341091_a_342420]
-
Părinte (și el ajuns Fericitul Ioan Paul al II-lea, Papă). Iar ție ți se vor dezlega taine. Din cele mai adânci. Roagă-te să nu ai nimic ca să poți dărui. Gol te-ai ivit pe lumea aceasta, într-un plânset de glorie și gol vei pleca de unde ai venit, plângând gloria trecută. Nu-ți mai rămâne decât persoana ta, altora drept cuminecătură. Și urma de Duh iluminată de sinele tău. 27 decembrie 2012 CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică: TREI TABLETE SPIRITUALE
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341403_a_342732]
-
Eu am intrat în poezie ca-n altar”): „Dumitru Pricop a intrat în poezie cu umbra și răcoarea pădurilor, amețit de înălțimi, cu talpa grea de pământ și vocea curată a sângelui prin care aleargă cu slobozenie Măria Sa, Muntele, și plânsetul stelelor de departe, nesfârșitul cerului senin, înțelepciunea sfătoasă a brazilor, bolboroseala sfântă a apelor repezi, zborul păsărilor, țipetele adânci venite de dincolo de marginea lumii, atâtea doruri nestinse în curgerea anilor!. Sensibilitatea poetului vrâncean (în ultimele două-trei volume) este a unui
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
doar lacrima. Sau, mai ales: Seara târziu când îmi zăvorăsc poarta să nu mi se furișeze în casă negrele neguri, mă opresc și ascult șuierul timpului și al neliniștii războindu-mi-se prin vene. Și plâng. Acest splendid poem, intitulat Plânset, din volumul Casa de la rădăcina cuvântului, se prelungește, în Triptic athonit, cu 20 de Bocete, care, programat sau nu, adaugă Apocalipsei, un al doilea model scripturistic pentru scrierile lui Blagoie Ciobotin, anume Plângerile lui Ieremia. Și aici, ca și acolo
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
LA SAN FRANCISCO! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 167 din 16 iunie 2011 Toate Articolele Autorului “Botezul” în apa oceanului s-a făcut aidoma copilului de odinioară, care pășea chicotind temător, cu sughițuri icnite pe fondul unui plânset aproape frustrant și chiar jertfitor, pentru că voința de a decide de unul singur i-a fost “grav încălcată” de hotărârea mamei de a-l lăia în “apa udă” a ligheanului sau ciubărului patriarhal din casa de sub munte... Din scenariu “izgonim
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
frustrant și chiar jertfitor, pentru că voința de a decide de unul singur i-a fost “grav încălcată” de hotărârea mamei de a-l lăia în “apa udă” a ligheanului sau ciubărului patriarhal din casa de sub munte... Din scenariu “izgonim” mama, plânsetul înfundat în frustrare și însușirea unilaterală a apei, recipientele îmbăierii și locația acțiunii, rămânând fără îndoială toate celelalte ingrediente și accesorii sufletești ale unei copilării “înecate” într-o mirare perpetuă, și mai apoi supradimensionată... “Bățul arătător” al școlarului ce cutreera
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
a uitat pe fereastră. După care a început să tragă foc automat, ca un nebun. Au început să tragă și ceilalți. Rugăciunea se înălța ca un imn adus Cerului, se rotea deasupra satului ca un porumbel alb. Printre vaiete și plânsete, versurile păreau mai dramatice, era o rugă a iertării pentru cei care vorbeau o altă limbă decât a lor. Un glas din înăuntru cu ultimile puteri a strigat: «Iartă-i Doamne! Că nu știu ce fac!». Ilie, ascuns după ulucile gardului de lângă
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
un registru afectiv bine stăpânit, chiar și în momente de mare dramatism. Am ales ca exemplu ziua în care își părăsește casa pentru a pleca în refugiu. Este una dintre cele mai grele zile din viața sa desfășurată pe fundalul plânsetelor obidiților sorții, la care participă și natura și câinele Azor, rămas în părăsire: „Era o zi mohorâtă umedă cu vânt rece care aducea spicuiri de ploaie cu zăpadă, lumea plângea mergând în urma căruțelor prin noroaie și atmosfera de bejenie copleșea
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
printre dune Viața - oaze blânde-ntre pustii Minunea este că noi suntem vii Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 107 De moarte nu mi-e teamă, de stupizenia ei De lipsa ei totală de oricare rațiune Deși eu mă cutremur la plânsetul de miei Pe mine neiubirea mă poate oricând răpune Când oarbă-ntunecată vine tăcerea grea Cînd monstrul cu lungi brațe se-nfățișează lacom Singurătate-i spune și , Doamne, de-aș putea Să-l pot ucide-n fașă pe monstru, câteodată
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
523 din 06 iunie 2012 Toate Articolele Autorului palma ta, nisip fierbinte pasul meu desculț arzând, prin aducerile-aminte ne-ntâlnim fără cuvinte, întrebări fără răspuns dintr-un alfabet ascuns, se desfac încet, alene peste ochi si peste gene, ca un plânset ca-ntr-o doară parc-ar fi ultima oară, lacrimi din icoane sfinte ploaie caldă și cuminte, peste trupu-mi arcuind pasul tău desculț pășind, când săruți fără cuvinte, palma mea, nisip fierbinte. Referință Bibliografică: palma ta, nisip fierbinte / Nuța Istrate
PALMA TA, NISIP FIERBINTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340665_a_341994]
-
de pe punte. În difuzor se aude vocea căpitanului.) Vocea căpitanului: - Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul: - Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o simfonie.) SCENA X (Intră în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud.) Dreptaciul: - Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi... Își șterge lacrimile cu batista.) - Câți vor mai dispărea
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
Olaru abia a putut să o privească. „Acolo, în sală, pe aparatul numit „sol”, în fața tuturor, tatăl colegei noastre și-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos și a bătut-o, lovind-o cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele și contorsionările ei. A fost un spectacol degradant și, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini. De furie și de rușine, am plâns
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
într-adevăr una destinată numai adulților și nu așa cum foarte, foarte prost este concepută, permițând copiilor foarte mici, până în 4 ani să aibă acces împreună cu părinții...Sincer, nu m-am relaxat deloc în secțiunea Palm, pentru că era un concert de plânsete de copii mici, când terminau unii, începeau alții. Pe lângă deranjul fonic, mai apărea și câte un pampers cu nevoile unui bebeluș prin apa... Complet aiurea, fără nici o logică din punctul ăsta de vedere! Cu atât mai mult,cu cât și
Therme București. Principala nemulțumire a românilor la o săptămână de la deschiderea centrului de wellness () [Corola-blog/BlogPost/338146_a_339475]