753 matches
-
Regina cea rea, care era foarte frumos ilustrată chiar de Elisabeta, fiica sa: povestea unei regine care stătea izolată într-un turn, regina asta ura pe toată lumea, nu voia să stea cu nimeni de vorbă și, la un moment dat, plânsetul unui copil s-a auzit, sau nu știu ce a fost, nu-mi mai amintesc povestea, dar faptul este că apariția acestui copil i-a înduioșat inima reginei și s-a atașat de el. Și încă două nuvele de-ale ei am
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
era deja tată. Cu doi ani înainte, după ceremonia majoratului, Imagawa Yoshimoto îi aranjase căsătoria cu fiica unei rubedenii de-a lui. Fiul lui Ieyasu se născuse în primăvara anterioară, așa că încă nu împlinise șase luni, iar tatăl auzea adesea plânsetele copilului în camera unde își instalase biroul. Soția lui nu-și revenise pe deplin după naștere și încă se mai afla în maternitate. Când acest tată de șaptesprezece ani își auzea micul fiu plângând, își asculta carnea și sângele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
privi pe dedesubtul lui Hideyoshi i, văzând chipul omului și tot cerul cu capul în jos, în sfârșit țipă și el. Fujikage Mikawa îl lăsase pe Hideyoshi singur în ceainărie și mergea pe cărarea din grădină. Fi primul care auzi plânsetele lui Chacha în timp ce fugea și țipetele lui Manju. Alarmat, alergă să vadă ce se întâmpla. — Cum! Mișelule! răcni el îngrozit, apucând instinctiv mânerul spadei. Stând cu picioarele de-o parte și de alta a lui Manju, Hideyoshi îi strigă poruncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe altele, cele cincizeci de femei rămase se împrăștiară curând ca florile dintr-o grădină răvășită de furtună, iarna. Zăceau pe o parte sau cufața în jos, ori se înjunghiau îmbrățișându-se între ele. În mijlocul acestei scene patetice, se auzeau plânsetele copiilor încă neînțărcați sau prea mici pentru a părăsi poalele mamelor. Disperat, Sozo urcă pe cai patru femei cu copiii lor și le legă de șei. Nu se va pune la socoteală ca infidelitate dacă nu muriți aici. De veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
iubita plânge, află tatăl și plânge, află mama și plânge și mai râu, află toți și plâng. Dar iată că armata se întoarce glorioasă în țară (întoarcere pe scont, înainte de a se fi întors) și ofițerul asemenea, teafăr și sănătos. Plânset general și defilare de trupe; cortina cade impresionată până la lacrămi. Și aceasta-i dramă? Dar să zicem că prin multele sale piese bune d. Dame ar fi câștigat dreptul să ne dea una rea. S-o zicem, deși nu admitem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mer, / me déchirent-ils la bouche de leur mors? / Paroi brulée par des géraniums: / mon souvenir passé a la chaux. Pe muchia albă a zidului, Dumnezeu / sloboade în pace un popor de greieri / orbiți de luna plină și de vânt. / Un plânset lung, mediteranean / țâșnește // și rămâne ca o flacără / de-asupra amintirii, tremurată și statornică. // De unde, Doamne, am poposit aici, / în lumea asta de margine și de durere? / și pentru ce, la malu-acestei mări, oricare vis / îmi sfâșie gura cu zăbala
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
Socră-sa, crezând că se schimbă Guvernul, începe să plângă de teamă că i se va tăia din pensie, fiindcă o pârâse pe o vecină la televiziunea locală că luase carnet de șofer și era analfabetă... După ce reușește să aleagă din plânsetele ei motivul, fiică-sa Claustrina o îmbunează: - Apăi, vezi, mamă, dacă nu ești atentă la Telejurnale? Auzi numa' că Guvernu' tomna zice că dă voie analfabeților și psihopaților să-și ia permis de conducere... N-are nici o treabă cu pensia
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
de 4 ani a fost pus de tatăl său să alerge dezbrăcat prin ger și zăpadă. Totul s-a petrecut pe un bulevard din New York și, pe deasupra, a fost filmat de părinți, care nu s-au lăsat înduplecați nicicum de plânsetele copilului. Ba, mai mult, l-au pus să facă și câteva flotări în zăpadă. Totul pentru un motiv specific unei doze de prostie mult prea mare: pentru a întări organismul puștiului care s-a născut prematur și ar avea o
Copil de 4 ani pus să alerge dezbrăcat prin zăpadă - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67349_a_68674]
-
dacă interfonul era deschis. Mă duc. —Distracție plăcută, mi-a strigat mama. —O să încerc, am răspuns cu buza de jos tremurându-mi. Drumul până-n oraș a fost un coșmar. Știți că dacă asculți cu mare atenție, orice sună ca un plânset de copil? Vântul prin copaci, ploaia căzând pe acoperișul mașinii, zumzăitul motorului. Eram convinsă c-o aud pe Kate plângând după mine. Slab și aproape imposibil de sesizat. Era de nesuportat. Am fost la un pas să întorc mașina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
datoriile și responsabilitățile aferente începuseră din nou să se transforme într-o plăcere. Kate fusese deja dusă la clinică de vreo două ori. Pentru ea nu mai era o noutate. Dar eu nu eram într-adevăr pregătită pentru cacofonia de plânsete care ne-a întâmpinat la sosire. Se părea că în sala de așteptare erau câteva mii de copii care plângeau în brațele mamelor hărțuite și înnebunite. De fapt, unele dintre mame plângeau mai tare decât propriile progenituri. — De s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Gara Centrală. Helen pleca la Belfast pentru două zile, într-o excursie cu facultatea, și era convinsă că pregătirile ei nu trebuiau să fie doar o chestie de ultim moment, ci și un eveniment de familie. În loc să fiu trezită de plânsetele lui Kate, am făcut ochi în fâșâitul înfundat care venea de la capul patului. Cineva intrase în camera mea și era pus pe rele. Somnoroasă, m-am ridicat în capul oaselor. —Cine-i acolo? am întrebat căscând. Era Helen. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să se apropie de fiul lui o făcuse sub privirile personalului de asistență, iar el nu știuse ce să facă sau ce să spună. Tot timpul cât îl ținuse în brațe, copilul urlase. Ceea ce nu-l ajutase deloc. Mieunăturile și plânsetul ca de pisică al băiețelului îl tulburaseră pe Hugo și-l făcuseră să-și dorească să bocească și el. Așa că acum, Hugo stătea în fotoliu și se prefăcea că citește ziarul, dar în realitate își scruta toate cele patru colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aibă grijă de el pe timpul nopții. Cine dracu’ știe, a mugit Hugo. Oare hoașca măcar îl auzise pe Theo? Trebuia spus că de obicei îl auzea. În trecut, de fiecare dată când Theo o luase razna, așa cum descria Hugo situația, plânsetele încetaseră aproape imediat în mijlocul sunetelor înfundate, dar eficiente ale ușilor deschise și închise. Dar poate că acum asistenta Harris era cufundată într-un somn deosebit de profund. Fir-ar al dracului! 2:38 a.m. era o oră îngrozitoare ca să te ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
reacției inverse? Apoi, incitată, fără să vrea, de fața ultragiată a expertului, Alice s-a dezlănțuit într-un hohot de râs isteric. A urmat o tăcere șocată. — Al! a tunat Jake. În tăcerea care a urmat s-a auzit un plânset ascuțit care venea de undeva, de deasupra. Rosa se trezise și cerea să i se acorde atenție. —Al, a repetat Jake. Alice i-a întâlnit privirea, dar nu s-a mișcat din loc. Simțea că-i venea să strige sfidător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
albit la față. Când a răspuns, vocea îi devenise tăioasă din cauza șocului. —Cum? Dai dosarul unui alt avocat? Hugo a auzit telefonul închizându-se. Apoi s-a făcut liniște. După care, spre uluirea lui, Hugo a auzit în spatele lui un plânset înfundat, dar clar. S-a întors ca s-o vadă pe Barbara lipită de zid, cu fața roșie și boțită: era întruchiparea disperării. Hugo a ajuns lângă ea în câteva secunde. — Ce s-a întâmplat? Barbara și-a dus mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la telefon până termini. La capătul de fir al lui Hugo, telefonul s-a prăbușit pe podea. Alice l-a auzit căutând prin dulapuri, înjurând, apoi a auzit mai multe pahare căzând. În tot acest timp, pe fundal, se auzea plânsetul ascuțit al copilului. Alice și-a mușcat buza. Jake îi apăruse din nou în față și gesticula furios. Din nou, Alice a încercat să-l facă să plece. Are probleme, a șuierat ea. Copilul e bolnav... Femeia a tăcut. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu un parfum îngrozitor, a adăugat el fără nici un sens, vorbind sub influența panicii. Așa. Ce-ai zis că trebuie să fac cu el? —Lipește-l de pete. Dacă, la contact, petele se estompează, atunci nu e meningită. În fundal, plânsetul lui Theo a trecut într-o altă cheie devenind mai intens și mai disperat. Alice a strâns din pumni din cauza tensiunii. Când Hugo s-a întors la telefon, vocea îi suna spart și abia dacă-l mai puteai auzi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
până și Theo, care părea să aibă un apetit nelimitat pentru zburatul prin aer închis în cușca cea mică a leagănului, se săturase. Buza de jos îi ieșise în afară, iar ochii întunecați, care mai devreme fuseseră veseli, deveniseră ostili. Plânsetul Rosei a urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și scâncea că el, și nu Roxanne, trebuie să fie buricul lumii. Roxanne Încerca să fie extraordinară și infailibilă ca mamă. Dar eșua din nou și din nou sau cel puțin așa i se părea ei. I se părea că plânsetele de nemulțumire și furie ale copilului erau un deget Îndreptat acuzator spre ea. Datorită prezenței calme și Încrezătoare a lui Dwight, anxietatea ei s-a diminuat. Nu a devenit mai puternică, ci mai conștientă de cât de puțin Îi oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
meu, pentru a mă reîntoarce în trecut, lua o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe, de dregători, de lume străină, de oaspeți, de larmă, de zgomot, de plânsete, și nu numai Iașul, dar tot pământul sfâșiat al țării, cu toate durerile de pe el, rămâneau în urma mea, departe, tot mai departe de mine. Și iată curtea; aceeași sau aproape... Și casa. Neschimbată, în principalele sale elemente desigur; nu lipsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
amuțit. Nu a putut vorbi nimic. L-au înșfăcat și au plecat cu el. A doua zi, împreună cu o altă fată, m-am dus la depou unde era un șir enorm de vagoane de marfă, pline de oameni; se auzeau plânsete, țipete de copii: am vrut să-l mai văd odată pe fratele meu. Dar milițienii care străjuiau trenul ne-au alungat zicând că dacă ne apropiem, ne împușcă. Da ... acesta a fost primul val de deportări. Așa cum zice și Mihai
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
alegoric ". (Roșa Del Conte) Cu aceea?i senin?țațe clar?? ?i solemn?, luna prive?te alteori, din imensitatea ț?cut? a cerului, o lume plin? de frumuse?e ?i vraj? o adev?rât? Arcadie urzit? din murmur de fluier ? i plânset de ape „clar izvorând din fântâne", din sunet de bucium ?i cântec de clopot „umplând cu glasul lui sar?" din sclipiri de stele ?i scântei de lumin? coborând pe umerii dealurilor: „ Sară pe deal buciumul sun? cu jale, Turmele l
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu aceeași mirare cu care observase oglindirea Bazilicii San Fosca În apele calme ale canaletto-ului Rio di Noale. Totul i se părea prea frumos și prea trist. De fapt, nici nu era tristețe, ci era ceva mult mai dureros, un plânset fără lacrimi, amestecat cu imaginea brazilor și a cerului și cu tropotul ritmic al călăreților care Înconjurau trăsura. La PasulPrislop, călăreții se opriseră. Nu aveau poruncă să treacă mai departe. - Nu era nevoie de voi nici până aici - spusese contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
firește, gărzile orașului, dar acestea nu aveau obligația de a apăra periferia, nici bazarul și nici Drumul Mătăsii. Atâta vreme cât pericolul nu plana asupra palatelor administrative și ale bogaților mandarini, gărzile nu aveau datoria de a interveni. Ștefănel ascultă tânguirile negustorilor, plânsetul femeilor, zgomotele tarabelor desfăcute În grabă. Negustorii de oglinzi Începură și ei să strângă, dar mărfurile lor erau delicate, unele aveau mari dimensiuni, iar transportul lor Într-un răgaz scurt nu era cu putință. Firește, toate acele oglinzi vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
particulare. Paul, urmat de toată familia sa, se duse lângă mamă-sa, care nu dete nici un semn de cunoștință la aspectul copiilor săi adunați. Ea era imobilă pe saltea, fără semn de mișcare aparentă. Marele duce Alexandru, prințesele izbucniră în plânsete, formând în jurul ei tabloul cel mai atingător. Marile ducese, cavalerii și Curtea rămaseră îmbrăcați și în picioare toată noaptea, așteptând ultima suflare a împărătesei; marele duce, cu fiii săi, treceau din când în când la dânsa, spre a fi martorii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]