1,291 matches
-
folosind brațele drept vâsle, se apropie copii de feluci ca să cânte / cântări la modă pe care cred ei că turiștii doresc să le-audă. Cerem unor ochi îngropați în piele măslinie un cântec egiptean. Ochii se luminează / în timp ce din pieptul plăpând al micuțului țâșnește cea mai dulce intonație, și orice / altă melodie / încetează a se auzi în tot lungul râului. / Și chiar dacă surprins copilul nu înțelege de ce primește o / recompensă în schimbul / plăcerii acesteia atât de / personale, pentru câteva / clipe ochii săi
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
pentru cal, ca să-l scoți din iarnă? Cinci, încărcate bine ... Țineți cont că, din noiembrie, sînt șapte luni de iarnă pentru cal ... puneți la socoteală și luna mai ... În mai, numai rațele și gîștele au ce paște, e firul prea plăpînd, greu îl apucă bietul cal cu dinții ... Vara, ei, e altceva ... Îl las liber, să pască pe unde îi place lui. Cînd îl ia căldura, se bagă la umbră și doarme de-a-n picioarele ... Cînd îi dau seara găleata cu
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ACOLO... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Acolo unde iarba răsare din pământ Și-n firul ei plăpând simbolul vieții saltă, Sălbatica-i privire ne pare-atât de-naltă Și dorul ei de viață ne pare atât de sfânt. Acolo unde roua se varsă-n dimineți, Țintind mărgăritare pe umbre și pe flori, Săgeată de lumină, a astrului
ACOLO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360820_a_362149]
-
aflăm că s-a dus vremea; o să-mi râzi în nas, senilă, și-o să-mi răspunzi în zeflemea. te-oi trece, trist, în carnețel cu mâna de-amu tremurândă; voi regreta în chip și fel că ai fost dulce și plăpândă, dar eu, de-a dreptul un zevzec, înghit ca un flămând în sec. mi-ai spus vrute și nevrute, precum că-n viață pierdem multe și-acum adânc în piept trag aer și recunosc, am fost un fraier. o lacrimă se scurge
VOI REGRETA ÎN CHIP ŞI FEL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364189_a_365518]
-
printre rugi și tei/buburuze îmi strigau fluierând/ e lumină /e lumină / rostește numele ei / îmi cădeau în ochi cupole albe de cercei /mugurii de plopi mă îndemnau insistent / e dimineață / e dimineață /rostește numele ei / chiar și un izvor plăpând își făcuse obicei /să îmi spună susurând / e soare / e soare / rostește numele ei / l-am rostit (Martie) Metaforele esențializate imprimă poeziei rafinament, vitalitate și modulații armonioase. Imaginația debordantă, neîmblânzită, o conștiință lirică dedată introspecției ne introduce într-un univers
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
DE CUVINTE În amiaza bunătății, se cuibărește lacrima mea, ce scaldă o creangă de cuvinte, și îmbobocesc lumini, când gânduri de noapte caută șchiopătând adăpost, când eu mă străduiesc să las la vatră tinerețea timpului puțin rămas, dar nu pierdut. PLĂPÂNDA PLOAIE Plăpânda ploaie îmi cere-adăpost când fuge de propria-i răceală. La mine în palmă băltește și-o sorb și simt cum răceala-i s-așterne-n albastrul ce-o cheamă. Devin sloi de gheață și simt din adânc chemarea din lupi
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
În amiaza bunătății, se cuibărește lacrima mea, ce scaldă o creangă de cuvinte, și îmbobocesc lumini, când gânduri de noapte caută șchiopătând adăpost, când eu mă străduiesc să las la vatră tinerețea timpului puțin rămas, dar nu pierdut. PLĂPÂNDA PLOAIE Plăpânda ploaie îmi cere-adăpost când fuge de propria-i răceală. La mine în palmă băltește și-o sorb și simt cum răceala-i s-așterne-n albastrul ce-o cheamă. Devin sloi de gheață și simt din adânc chemarea din lupi alergând prin
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
întâmpla să-l prind în plasa improvizată. Gingășia, fragilitatea fluturelui prins îmi producea totuși o senzație de vinovăție. Mâinile mele erau atât de mari față de trupul său, încât îl lăsam puțin să se zbată, timp în care-i puteam privi plăpândul trup, frumoasele aripi, apoi îi dădeam drumul. Odată curiozitatea m-a determinat să-i prind aripile între degete. M-am minunat văzând praful fin colorat care-mi rămăsese pe degete, i-am dat drumul și am văzut că nu mai
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
iarăși blândă, Furtuna nu mai stă deloc la pândă, Ca să ne-mpingă-n noapte și-n dezastre. Și ploile ne scapă de osândă, Când pun lumina-n sufletele noastre, Cum ar aduce crizanteme-n glastre Și-n inimă o dragoste plăpândă, Care mai poate lovituri să-ndure Și să rămână ne-ntinată, totuși. Cum șade tristă-n mijloc de pădure, La lacul cel albastru, plin de lotuși Și unde somnul toamnei să ne fure, Pe malul verde-al orișicărui Trotuș. CLEPSIDRE Când
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
azi, tâmpla mea căruntă. Doar umbrele valsează pe grinzi de floare castă De crini din care picur' miresme ce-amorțiră Sub candele din muguri de stele. Ce fantastă Îmi pare înserarea, cu degete de liră... O simfonie-nceată,-a speranțelor plăpânde, Înveșnicite-n umbre pe umeri grei de ceară Răzbate din vecernii cu icnet de osânde Și-ntunecimea-și varsă durerile pe-afară... În lacrimi simt bătaia cea aprigă și seacă A clopotelor sure pe turlele răbdării Când foșnitori, caișii, iubirii
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
viață.// Lăsați florile să crească unde e verde/ Și mugurii păstrați înrourați de zori,/ Să nască în soarele viselor crude,/ În viața aceasta plină de erori.// Lăsați-mi gândul neîntinat,/ Dogorind în iubiri pierdute,/ Lăsați-mi sufletul curat/ Și visele plăpânde...” Dar poeta nu se mulțumește doar să atragă atenția asupra nedreptăților sociale și a îngrădirii spiritului, ci realizează un adevărat rechizitoriu, trăgând la răspundere pe cei vinovați de aceste stări nefericite, în aceste vremuri de răscruce: „Cine va da răspuns
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
Cântecul lebedei”, unde mama este asociată cu o lebădă ce-și poartă copiii pe drumul vieții: “Plutea, tăcând, pe ape, regină a tăcerii, / Iluminând adâncul cu grațioasa-i umbră. Cu trei boboci pe aripi, mergea către departe... În inima-i plăpândă, vuia o voce sumbră, / Dar n-o durea furtuna, cât puii de pe spate. / ... Și se rugă regina, în cântec alb de șoapte, / Să-i treacă Domnul puii, prin apele durerii.” Ca o retrospectivă, poeta nu-și uită locurile natale, arătându
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
uliță, împinși dincolo de biserica străveche până hăt, departe, spre gura pădurii și de-acolo către adâncul ei cel negru, înspre poalele muntelui. Ca prin farmec, o liniște de piatră se lăsase pretutindeni. Se auzea parcă doar inima-i bubuind lângă plăpândul firicel de viață ascuns la piept sub cojoc. Se afla într-o poieniță scăldată în argint. Zăpada înaltă de-un stânjen îl chema să se tăvălească în puful ei. Și cum n-ar fi făcut-o?! Numai ca pârdalnica de
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Doamne-ajută! Tristețile s-au risipit duium, Pașii mei se tulbură prin vie, Mi-e plin de muguri sufletul acum Și toate bucuriile mă învie! Ne vor sosi cocorii în curând, Cocorii mei din toamna supărată, În gânduri port un ghiocel plăpând, Doar pentru tine fie jertfa toată, Jertfă niciodată în zadar, Fără de care nu e dimineață, Femeie-Primăvară, dar din dar, Femeie dătătoare de viață... Referință Bibliografică: Elegie din primăvară... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1156, Anul IV
ELEGIE DIN PRIMĂVARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367447_a_368776]
-
frigu-i și prăpăd, Și eu mă simt răpusă... Dar cum ședea pe pom în șold Și-n spate să nu cadă, Firavă-n trunchi precum un bold, Zări de sub zăpadă Verzui, sfios, firav și el, Minune de minune: Un fir plăpând de ghiocel Prin spini de mătrăgune... De bucurie, de extaz Sau delirând, săraca, Uitând de marele-i necaz, Găsi putere, iaca, Și frântu-s-a cu mari sforțări Să-ndepărteze spinii Și-ncolăcitele brățări, Să smulgă mărăcinii... Cu delicatele-i mișcări
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
muchii de pământ, dospit din cărămizi, Optzeci și patru voci se tânguie-n canoane - Copii orfani de mame, părinții apatrizi. Din crucile nălțate, cu mâna tremurânda, Un demon dezvelește, ca-ntr-o ceremonie, Doar zece cruci mai mici, cu muchia plăpânda, Vestind în iad un altul, pentru hegemonie. Și ploaia, si furtună, ce zguduie oceane, Se-opresc pe cărăruia ce duce-n Paradis, Iar lacrima îngheață pe-obraz și pe ocheane, Toți marinării lumii purtând roșu de Nice. 16 iulie 2016
ROŞU DE NICE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367501_a_368830]
-
coresponsabiliza în ameliorarea lor, prin acte caritabile și filantropice, prin dragoste și prin stăruință în rugăciune pentru ei. O altă problemă gravă din cadrul familiei este rata ridicată a avorturilor. Multe femei aleargă la medicul „măcelar”, care cu brutalitate sfâșie trupul plăpând al copilului nevinovat ce nu are puterea de a se apăra. Aceasta nu este altceva decât o alergare spre crimă pentru că sufletul se unește cu trupul în clipa cea sfântă și binecuvântată, adică în momentul concepției și procreației, după cum ne
DESPRE TRADITIE SI MODERNITATE IN FAMILIA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366875_a_368204]
-
ei mari și blânzi, îl adulmecă cu nările aburinde, călăuzindu-l spre sursa vieții. Flămând și însetat, mânzul suge lacom laptele ce i se prelinge pe botic. Bat din palme, plină de încântare și mă bucur că așa mic și plăpînd, împreună cu iapa, arată ca descrierile din basme. Bunicul îl numi „Roibul” și-mi spuse că va fi un armăsar de toată frumusețea - lucru ce avea să se adeverească în timp. Urechile ciulite, pivirea ageră, botul umed, trupul cambrat și coada
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
El doar iubește. În mod deplin, desăvârșit și necondiționat. Iar Iubirea niciodată nu are nevoie de iertare. Căci nu greșește, cu atât mai puțin, nu păcătuiește, ca noi, oamenii. Nu cade și nici nu rănește. Doar se dăruiește în mod plăpând, suav și tot mai deplin. Ea este Lumina, iar aceasta nu are cum să greșească ori să păcătuiască. Ea este Adevărul care nu poate să cadă. Ea este Viața, iar Viața este Dumnezeu. Numai Iubire... Dumnezeu nu ne oferă iertarea
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
că Parintele Benedict era slăbit și nu mai putea să ne primească. Se pare ca a suferit mult în ultimii ani din cauza a tot felul de boli. Mulți ne miram cum de poate să reziste atâta un părinte atât de plăpând și aproape dintotdeauna suferind, în timp ce alții mai voinici se tot duceau. Pe birou, în parte răvășite, pe mijloc, în parte stivuit, pe la colțuri, se aflau numeroase cărți și hârtii. Cred că primea destul de multe scrisori. Mai târziu a apărut, la
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
sângerează, geme și palpită Și știe numai ea ce dor o doare. Poate să fie iarăși părăsită Pe-o stâncă-ntunecată, lângă mare, Străpunsă de-o săgeată fără soare, De fiere și de ură-nvinețită. Dar tot mai arde-o flacără plăpândă, Chiar dacă ceru-i negru, de tăciune, Regina nopții, palidă și blândă, Se duce-n orizontul ei, apune Și-abia în zori iubirii-i dă osândă, Să nu mai fie, cum a fost, minune. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică
SUPERLUNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367567_a_368896]
-
Prietene, ți-am spus că deznădejdea e un mare păcat, iar Dumnezeu nu vrea să-l piardă pe nici un fiu de-al său. Scriitorul consacrat : - Chiar dacă nu mă vei iubi, pe mine, copacul maiestos care se va apleca spre salcia plăpândă, împins de steaua cea mai înaltă, am să te ador ca pe un cântec șoptit care mi s-a cântat în prag, atunci, când iubirile mi-au coborât din vis. Vicepreședintele scriitorul-religios: - Vă ador pe voi, copiii aceștia frumoși, vrăjitori
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
neatinse, Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc. Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degusta plictisiți. Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, Cu haine ponosite și față chinuita, Hrănește turturele și-aproape surâzând, Le spune ceva-n șoaptă c-o voce răgușita. I se preling pe buze șirag de lacrimi mute, În ochii ei un înger bea roua de lumină, Coboară Dumnezeu
ZORIȚI DE VIAȚĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367646_a_368975]
-
durerea-n piept; m-am prefăcut că totul este bine, dragă mamă, pentru a o liniști, și am zâmbit mimând că totul este bine, dar zâmbetul în pieptul meu zdrobea încet trecutul, dorind să-mi fure viitorul și umbra mea plăpândă, ce încă se mai zbate pe pământ. Ea m-a atins cu obrazul ei atât de drag și de iubit de mine, pe partea unde inima încerca să-i spună că a obosit în pieptul meu să bată. Și asculta
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
noi. Eu azi m-am hotărât să-ți scriu pe suflet, Povestea ce ne leagă pe-amândoi. Începe cu a fost odată... Noi doi, ca două flori de câmp, Tu, zvelt ca o sulfină delicată, Eu, fină ca un toporaș plăpând. Cu Dumnezeu noi am format buchetul Ce-a rezistat în soare și furtuni... Mulți ne întreabă azi care-i secretul Iubirii ce ne leagă de ani buni. Azi nu-ți voi spune dragi cuvinte... Tu meriți mult mai mult decât
IUBITE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368661_a_369990]