829 matches
-
privitorii contemporani ai artei lor. Se naște în preajma acestor gânduri întrebarea: când putem vorbi despre un artist că a cucerit treptele prestigiului artei sale? Ce anume definește acest statut? Răspunsuri sunt multe, nuanțate și foarte diferite. Sunt artiști ale căror plăsmuiri se nasc la foc mic, în semiumbre, discret, pe parcursul întregii vieți. Gloria acestora nu are strălucire stelară, ci mai degrabă seamănă cu iradierile unui jăratec ascuns sub cenușă. De foarte multe ori opera lor se impune târziu, spre sfârșitul vieții
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
în compunerea unor urări de strigăt pe la casele gospodarilor. Ele nu i-au adus însă o celebritate care să depășească sfera locală, până când, într-o împrejurare ieșită din comun (săpături arheologice efectuate în zonă) și-a pus la încercare simțul plăsmuirilor, în intenția de a-și concura strămoșii neolitici. Succesul a fost rapid. Experimentat în realizarea unor expresii datorită „tradiției” de mascagiu, Niculae Popa reușește dintr-o dată să intre în esențialul formei, să croiască în piatră caractere și să alcătuiască o
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești; Muzeul George Apostol, Bacău. „În creația lui Calistrat Robu comicul și gravul, firescul și grotescul, în fine, realul și imaginarul se opun și se împacă în cele din urmă în plăsmuirile insolite ale artistului care, ispitindu-ne parcă cu o anume malițicitate ne invită să participămla un ritual păgân, desfășurat chiar sub ochi noștri, după un scenariu absurd.” (Aurel Istrate) „Creația lui Calistrat Robu, sondează profunzimi și tensiuni unde fiorul epic
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
este difuzată în 1979 și prin postul de radio Europa Liberă (emisiunea Tinerama), iar în 1981 apare la München, la Editura Ion Dumitru. Adevărată proză autenticistă, Testamentul din morgă sfidează prin duritatea faptelor relatate - experiențele trăite în lagărele comuniste - orice plăsmuire ficțională. Fără a avea merite literare deosebite, scrierea este, după Eugen Ionescu, semnatarul prefeței, „o carte mare, pe care puriștii o vor găsi simplă uneori, dar care este o mare mărturisire, încă una, vibrantă, simplă pe bună dreptate și, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
complex structurat, posedă deci două feluri de garnituri categoriale complete: categoriile receptivității cognitive și categoriile spontaneității plăsmuitoare. [...] Categoriile receptivității aparțin în grad intens conștiinței, prin ele se constituie cunoașterea. [...] Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale.“ Gestul creator este singurul care poate oferi o sinteză înnoitoare, fără a reproduce (și plagia) conținuturile deja existente. El implică, pe de o parte, valorificarea tuturor acumu lărilor anterioare, iar, pe de altă parte, unirea tuturor registrelor ființei în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fanteziste, simboluri etc.). Sondarea arheologică ne conduce către textele (grecești și latine) care pun termenul în relație atât cu funcția creativă a spiritului uman, imaginația − subst. φαντασία, adj. φαντασιώδης, φανταστικός, respectiv subst. imaginatio, implicit cu adj. imaginarius −, cât și cu plăsmuirea și reprezentarea, imaginea − φάντασμα și είκος, respectiv imago, chiar cu sensul deja discutat, de "chipuri ale strămoșilor, păstrate în atrium sau purtate la înmormântare, ca semne de noblețe". Al treilea sens specializat al termenului imago (existent și în greacă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
denotă finețe psihologică (Năframa albastră). Ingenioase, dezvăluind iscusințe de strategie narativă, sunt prozele în care unda realului se interferează cu aceea a ficțiunii. Infiltrarea de straniu și propulsia în fantastic imprimă scriiturii iradieri de parabolă. Viața imediată și arta, cu plăsmuirile ei care, ca prin farmec, prind să hălăduiască prin lume, pentru a încremeni în final pe pânza unde penelul pictorului le înveșnicește, sunt componentele unui joc magic, cu volute de livresc (Focul e dincoace). Plăcerea de a povesti, sub un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
Marinescu se încumetă să facă o apreciere critică superlativă a uneia dintre operele acestuia. Cu douăzeci de ani în urmă, Mihail Dragomirescu propunea contemporanilor "triumfători" exercițiul comparației lor cu un scriitor deja "clasat", "intrat în literatură". "Iar în ceea ce privește puterea de plăsmuire, originalitatea plastică prin care un scriitor, dintr-un material cunoscut, creează personagii noi, în carne și oase, care dintre aceeași scriitori au putut plăsmui o figură atât de adâncă, puternică și de întreagă ca cea a lui Lică Sămădăul din
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sau ardeleanul Corbei. Romanul Din bătrâni (1902) se deschide cu o "mărturisire" pe care autorul o consideră absolut necesară în preambulul lucrării sale în măsura în care ea reprezintă o "chestiune de credință literară". Faptele expuse în această narațiune (...) − scrie Slavici − nu sunt plăsmuiri ale mele, ci întâmplări petrecute acum vreo trei sute de ani... Recunoaștem în aceste rânduri același crez literar pe care scritorul îl formulase în anii din urmă: Cititorii mei să știe că nu le vorbesc nici din cărți, nici din auzite
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o retorică neoromantică ce dramatizează condiția creatorului, augmentînd prăpastia dintre „geniul” solitar și „mulțime”, făcînd totuși loc acelui public restrîns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu ajunge pînă la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă decît În aur - sensibilitatea cîtorva inițiați [...] Creatori străbătînd singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcînd În echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărîmători sau constructori de formule tîrziu devenite passe-partout tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
planul conceptual În direcția mallarméană a „cedării inițiativei cuvintelor” și a transformării poetului Într-un „operator al limbajului”. E o anti-mimesis declarată ori de cîte ori se vorbește despre „creație pură” (epurată de tentațiile „fotografierii” naturaliste a lumii) sau de „plăsmuire abstractă”, - formulă, aceasta din urmă, calificînd Însăși imaginea poetică: „plăsmuire abstractă, imaginea raport pur (s.n.) a două elemente cît mai depărtate (sau cît mai apropiate) Între ele”. Abstracțiunii „logicii” și „gramaticii” li se contrapune de fapt abstragerea: din realul dat
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a transformării poetului Într-un „operator al limbajului”. E o anti-mimesis declarată ori de cîte ori se vorbește despre „creație pură” (epurată de tentațiile „fotografierii” naturaliste a lumii) sau de „plăsmuire abstractă”, - formulă, aceasta din urmă, calificînd Însăși imaginea poetică: „plăsmuire abstractă, imaginea raport pur (s.n.) a două elemente cît mai depărtate (sau cît mai apropiate) Între ele”. Abstracțiunii „logicii” și „gramaticii” li se contrapune de fapt abstragerea: din realul dat, din formulele și convențiile utilitare și prea des utilizate. Respingînd
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acesta e numai aparent, căci „notația” urmează doar unui impuls interior, intelectual-afectiv, Într-o insubordonare ce se dorește totală față de realitatea dată, externă. Definiția imaginii - citată mai sus, după articolul omagial dedicat lui Tudor Arghezi, În numărul 3 al Integralului („plăsmuire abstractă”, „raport pur a două elemente...”) - subliniază, de altfel, acest statut antimimetic. Modelul amintitei definiții fiind cel oferit de Pierre Reverdy Încă din 1917, pe care Îl va prelua În mod mărturisit și Manifestul suprarealist al lui André Breton, trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atîtea ființe” se ajunge astfel pînă la acest corolar al unei ultime transmutații cvasialchimice a ființei În puritatea ultimă, revelatoare și transfiguratoare, a poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a scrisului sînt importante, imagismul fiind nuanțat În consecință: imaginea-„plăsmuire abstractă” și „asociațiile-fulgere” din faza „integralistă” sînt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux” ale lui André Breton, vizînd o nouă, romantică deschidere a ființei spre Totul cosmic. Afirmă și Voronca: „În fulgerul unei imagini
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
verbe”, În sensul considerării cuvîntului ca material cu semnificație și valoare În sine, putîndu-se dispensa, ca atare, de simbol (deplasare a accentului de pe funcția expresivă a limbajului pe cea autoreferențială); de unde și definiția dată imaginii poetice, În afara perspectivei mimetice, drept „plăsmuire abstractă [...], raport pur a două elemente cît mai Îndepărtate (sau cît mai apropiate) Între ele”; interesul particular acordat sintaxei textuale, În defavoarea Înțelesului noțional al cuvîntului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai convingător imagismul teoretizat și practicat de el. Cum am putut constata, pe schema ideatică oferită de Pierre Reverdy, avangardistul român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, În momente diferite, cu conținuturi variind Între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și „scînteierea În argint a neprevăzutului”, de ecou suprarealist. E loc aici și pentru ceva din hazardul dadaist și pentru libertatea cuvintelor din futurism. Și ni se pare că În multe pagini ale lui Voronca, luxuriant acoperite de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
primire” care s-ar fi făcut acestei scrieri fade, R. dă în 1879 o „poemă eroică” în patru cânturi, Predilă (Un prizonier la turci). Dezvăluind gustul pentru senzațional al autorului, cât și înclinația sa de a supradimensiona personaje și întâmplări, plăsmuirea, cu țesătura ei de fapte pe cât de grozave, pe atât de neverosimile, ia o turnură de naivă și ușuratică legendă. Versificația, chiar dacă avariată pe alocuri de rime forțate, e în genere corectă, tacticoasă, în contrast flagrant cu patimile mari (ură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
din Odiseea, cu excluderea oricăror altor date. Nu va fi vorba aici despre mitul lui Ahile, care are obârșii străvechi, anterioare poemelor homerice, și care, ulterior acestora, a avut, până târziu, numeroase dezvoltări. Va fi vorba numai de Ahile ca plăsmuire a lui Homer, ca existând doar înlăuntrul poeziei homerice și deci prin ea. Totuși, înainte de a arăta cine și ce anume este Ahile în spațiul și în structura Iliadei, în timpul și în sensul ei, se cuvine să strângem la un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de casele lor, și mai ales a lui Ahile, căruia îi este cel mai dor. Este vremea acum ca, cercetându-i faptele și vorbele, să năzuim către o înțelegere cât mai întreagă și cât mai adâncă a acestei deloc simple plăsmuiri homerice care este Ahile. Și e bine să începem, pentru a duce apoi analiza mai departe, cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a adânci caracterul lui Ahile nu poate ocoli analiza felului în care vorbește el și a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la fel, că îi diferențiază ceva ireprezentabil și totuși intens specific. Nu ni-i putem închipui și poate nici nu vrem, și totuși, dacă am coborî între umbre, i-am recunoaște chiar și așa, necuprinși în amintire altfel decât din plăsmuiri de vorbe fără moarte. Puținul pe care îl știm despre Ahile este destul de generic și totuși ajunge unei cunoașteri mai adânci, de dincolo de reprezentare. Era foarte înalt și foarte puternic (nu-l încăpea armura nimănui), blond (dar ochii?) și, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aminte că, în natură, creația este o luptă, dar și un act perpetuu. Totul se supune prefacerii... Metamorfoza este logica de manifestare a Universului căreia i se aplică, implacabil, și Terrei. O confruntare teribilă între plăcile tectonice, rezultată dintr-o plăsmuire continuă, s-a dat, se dă și se va da pentru crearea pământurilor noastre. O zămislire necurmată se petrece în chinuri groaznice și într-o tăcere desăvârșită. Dacă ar fi să ne lipim urechea de sol, auzul nostru nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
destin fericit, ferind-o de spectrul solitudinii absolute în care și-a trăit soarta Marea Sarmatică. Prăbușirea Bosforului a unit Marea Neagră cu Marea Mediterană și, implicit, a legat-o de apele oceanului planetar (dând sens politic și comercial pământurilor noastre). d. Plăsmuirea reliefului Dacă ar fi să ne raportăm la coordonatele cadrului natural unde am apărut și ne-am format ca popor, putem reafirma fără niciun dubiu că se reduc la Carpați, Dunăre și Marea Neagră. A vorbi despre domeniul teritorial, definit de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
reflexive, începutul unui arc temporal, anume viața omului pe pamant: necunoscută / Pace domnea (Imn Patriarhilor, vv. 31-32). În înșiruirea endecasilabilor albi preferați de romantic pentru cantul mai sus menționat, ce are cadențe de imn, se trasează tabloul lumii originare, anterioare plăsmuirii lui Adam, inca neafectate de prezență omului: Când stânci și vai puștii izbea-n putere / Cu vuietul dintâi alpestra undă / În vale zdrumicata și când peste / Cuprinsul așezărilor de mâine / Cu vâlvă lor, dormea necunoscută / Pacea și mute razele de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
întinderea de apă și pământ. Liniștea dimprejur și imobilitatea apei adâncesc taină amiezii pe fondul căreia se manifestă misterele propice experienței descrise. Liniștea constituie trăsătură nelipsita a dinamicilor spiritului și intelectului leopardian, adâncă tăcere și pacea infinită din Infinitul fiind plăsmuiri ce iau naștere în interiorul eu-lui. Dimpotrivă, în Viața solitara liniștea ființei este rezultatul interiorizării celei din afară. Calmul și armonia ce domină peisajul înconjurător apar zugrăvite treptat, prin eliminarea succesiva a sunetelor descrisă printr-o acumulare de negații (vv. 28-32
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Recanati starea ideală este cea de comuniune perfectă cu natura iubitoare, care ascunde de privirea omului urâțenia și durerea condiției lui limitate, dărindu-i astfel iluzia fericirii: Deoarece întreaga frumusețe și tot binele acestei lumi sunt iluzii pure (...) pure fantasme și plăsmuiri ale imaginației (...) natură a ascuns aceste adevăruri sub adâncimi de mister.367 Trăind sub semnul himerelor aducătoare de fericire, oamenii primitivi și în mai mică măsură cei din antichitate credeau într-o comuniune perfectă cu natura mama care dialogă cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]