459 matches
-
CĂ OBIȘNUINȚA DISPERĂRII ESTE MAI REA DECÂT DISPERAREA ÎNSĂȘI. ÎNAINTE, CEI DESPĂRȚIȚI NU ERAU CU ADEVĂRAT NEFERICIȚI, EXISTA ÎN SUFERINȚA LOR O LUMINĂ CARE ACUM SE STINSESE. ÎN PREZENT ÎI VEDEAI LA COLȚURI DE STRĂZI, PRIN CAFENELE SAU PE LA PRIETENI, PLACIZI ȘI DISTRAȚI, ȘI PRIVIREA LOR ERA ATÂT DE PLICTISITĂ ÎNCÂT, DATORITĂ LOR, ÎNTREGUL ORAȘ SEMĂNA CU O SALĂ DE AȘTEPTARE. CEI CARE AVEAU O MESERIE O PRACTICAU ÎN RITMUL CIUMEI, METICULOS ȘI FĂRĂ STRĂLUCIRE. TOATĂ LUMEA ERA MODESTĂ. PENTRU PRIMA OARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe care prezența morții n-o realizase în fapt, o instaura bucuria eliberării, cel puțin pentru câteva ore. Dar această banală exuberanță nu spunea totul și cei care umpleau străzile la sfârșitul după-amiezii, alături de Rambert. ascundeau adesea sub o atitudine placidă, fericiri mai delicate. Multe perechi și multe familii, într-adevăr, nu aveau altă înfățișare decât a oamenilor care se plimbă în mod pașnic. În realitate, cei mai mulți făceau pelerinaje delicate la locurile pe care suferiseră. Voiau să le arate noilor veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ochiul, Însă nu Îndrăznit să mănânce mai mult de o jumătate de burma. Mestecând Încă, s-a Întors spre fratele ei Întrebând. — Oricum, ce face Rose În Arizona? — Și-a găsit o slujbă acolo, a spus Barsam pe un ton placid. — Daaa, ce mai slujbă! a spus mătușa Varsenig scărpinându-și vârful nasului. Ce naiba crede că face Împănând enchiladas de parcă n-ar avea un sfanț? O face dinadins, să știi. Vrea ca toată lumea să dea vina pe noi, să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Când a sunat a patra oară, a răspuns, sperând să nu fie maică-sa. Ea era. — Se poartă frumos cu tine, scumpo? a fost prima Întrebare pe care i-a pus-o. — Da, mamă, a mormăit Armanoush pe un ton placid. De acum se obișnuise deja cu chestia asta. Încă din copilărie, de câte ori stătea În casa familiei Tchakhmakhchian, maică-sa se purta de parcă viața i-ar fi fost În pericol. — Amy, să nu-mi spui că ești Încă acasă! Armanoush se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În același timp, șovăia să răspundă. Era oare prea devreme ca să le spună? Cât ar trebui să le dezvăluie din povestea ei? Și dacă nu acum, când? Oricum, de ce trebuia să aștepte? Și-a băut ceaiul. Apoi, cu o voce placidă, aproape stinsă, a spus: — Tatăl bunicii mele, Hovhannes Stamboulian, era poet și scriitor. Era un om remarcabil, căruia comunitatea Îi arăta un respect adânc. — Ce zice? a Înghiontit-o mătușa Feride pe Asya, Înțelegând prima parte a frazei, Însă pierzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a fost adoptată cu unanimitate de voturi. Am avut impresia că mașina aparține unei caravane de circ ambulant. Am ieșit de pe autostradă ca să luăm masa la Mainz, orașul natal al inventatorului tiparului. În braserie, tata rîdea așa de tare Încît placizii cetățeni ai Renaniei-Palatinat Întorceau capul, agasați. RÎzi mai puțin tare, Îi spuneam eu, măcar din milă creștină: să nu-i apuce vreun torticolis. — Ei bine, uite, mi-a spus el, cuprins de vervă. O să ne numim Torti și Colis, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lemn, el pășea într-un univers întunecat și agitat. Muzica flanșnetei se îngâna cu zumzetul tâmplarilor aplecați peste strung lor și cu strigătele vânzătorilor ambulanți și ale buticarilor. Porumbei zburau pe deasupra tuturor și se așezau bătând din aripi lângă mâțe placide, dar interesate de șoareci. Trepte cu balustrade din lemn acoperite cu icoane făceau legătura între buticuri și asigurau comunicarea cu etajele de sus. Arome diferite îl ajutau pe Porfiri să recunoască zona de piață prin care trecea și felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crâcnit. Apoi și-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai și și-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de placidă, de parcă nu se întâmplase nimic. M-a izbit ridicolul situației. Dar, firește, nu eram eu omul care să mă înduioșez pentru că o fată tomnatecă se dovedea supusă cu mine. Îmi târam libertatea, de la plecarea Liviei, de unul singur, ferindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat și m-am întors la Emilia. Numai că Emilia avea un pește acum, un chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi și triști și m-a rugat să plec. Nu vroia să mă găsească chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace și chiar am vrut să-mi respect cuvântul, însă nu m-am grăbit, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai bine așa. Constat că nici măcar nu sunt gelos. O observ ca pe o insectă. Mă preocupă altceva decât fidelitatea ei, o dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sunt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: „Parcă s-a dus un fir”. S-a înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parte fără să mă întrebe nimic, făcându-mi loc. Apoi a pornit după mine ca un însoțitor politicos. Eram uimit, totul se întâmpla ca și cum eram așteptat. Întorcând capul, m-am uitat de câteva ori la Francisc, dar pe mutra lui placidă nu se putea citi altceva decât o înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Într-o lungă vacanță. Văzînd că nu primește nici un răspuns, Wakefield Începe să se Îngrijoreze. O fi pățit ceva Bătrînul țap? Nu ai cum să explici unei persoane care locuiește Într-un cartier liniștit, poate chiar pe malul unui lac placid, ce efecte a avut vacarmul neîntrerupt asupra psihicului lui Wakefield. Începe să creadă că nebunul cu ciocanul a fost dintotdeauna acolo, că tortura nu se va sfîrși niciodată, ca toată viața lui de pînă acum a fost un vis, transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
astăzi, pentru prima dată, cei ce sînt, prin puteri și temperament, adepții acestui libertarism estetic s-au grupat ca să-l afirme prin reviste, manifeste și șezători, prin farse, prin mistificări, prin tifle, piruiete, bufonerii și bravade riscante, trimise în figura placidă a bunului-simț public”. Caracterul publicitar al mișcării e subliniat cu o maliție abia perceptibilă: „«Dada» însă avea un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț. A izbutit să se strămute din Zürichul cu locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceea nu era loc pentru el. — Să Începem, spuse profesorul Ferrante când colega Îl părăsi, lăsând În urma ei o dâră de parfum cu esențe de paciuli, caprifoi și tuberoze. Să vorbim despre delictele Împotriva patrimoniului. Articolul 624. Furtul, spuse Zero placid. Profesorul Îl Întrebă ce se Înțelege prin Însușirea de bunuri necuvenite. — Apare o problemă de interpretare Între cele două cuvinte: sustragere și Însușire de bunuri necuvenite, răspunse Zero mecanic, fără a se asculta. În unele percepții, cele două momente coincid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
treizeci de ani, sau chiar mai puțin - Îl agățase deja de braț, Îl târâse În holul minuscul și apoi Închisese ușa casei În spatele lui, iar acum Îl privea ca pe un marțian. Pe ecranul albastru al televizorului Mister Verità surâdea placid, Încrezător și senin și Îl felicita pe preot și pe soția acestuia pentru curajul pe care Îl avuseseră de a sfida lumea Întreagă - În timp ce chiar În clipa aceea, cine știe unde, Dario Înfrunta cea mai teribilă criză a vieții sale conjugale, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se simtă și vexat. - Vi se pare amuzant? Mi-am uitat cheia... Contemplă consternat dosarele risipite pe podea. - Și cînd mă gîndesc că le-am rînduit pe toate În ordine alfabetică! chițăi el pe un ton tragic. Lucas Își puse placid arma În toc, Marie Îl ajută pe Stéphane să adune foile Împrăștiate. - Am muncit ca nebunul! Pentru nimic! Nu lipsea nici măcar un dosar, nici măcar o pagină! Și nimeni nu ia Mésadrol În afară de Kersaint... - Fie că vizitatorul care ne-a precedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajungem. SW3... SW11... SW4 ! În sfîrșit ! SÎntem În Clapham. Aproape am ajuns... Shit. Am prins alt roșu la semafor. Aproape că nu mai pot sta liniștită pe scaun Și șoferul se mulțumește să stea pur și simplu pe locul lui placid, ca și cum n-ar avea nici cea mai mică importanță. OK, e verde ! Hai ! Pornește ! Dar el demarează relaxat, de parcă am avea toată ziua la dispoziție... merge cu doi la oră... ia uite la el... cedează trecerea altui șofer ! Ce naiba face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
adun în grămezi și le dau foc. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit.): Le dai foc? HAMALUL: Ce vreți să fac cu ele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să faci cu ele? (Înfrânt.) Da... Ce să faci cu ele... Se liniștește brusc, devine placid.) Ce de păsări! HAMALUL (Se ridică în vârful picioarelor și, ajutându-se de coada măturii, dă jos câteva păsări lipite de fereastra de la etaj și de zid.): În fiecare zi... (Face un salt, pentru o doborî o pasăre aflată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Un bizon! Fluturi! Și Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel. Când Margareta se va plictisi de varul căzut, va începe să vadă lucruri și în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca fără succes să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
începutul repetițiilor. Dar acum, gata. De unde știi? o întrebai eu, curioasă. A, felul cum se poartă unul cu altul. Îmi dau seama totdeauna. Bănuiesc că e din cauză că pe mine una nu mă prea interesează genul ăsta de lucruri, remarcă Hazel placid. Dar când vine vorba de alții, știu întotdeauna. Sunt o mulțime de mici semne. Oricum, adăugă ea, mai ales Tabitha a fost cea care a condus povestea. Lui Matthew i-a picat cu tronc MM de prima oară când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca și când toate ciclurile pe care le avusese în viața ei i-ar fi venit simultan. Ascultă, a gâfâit ea către moașă cu ochii în lacrimi. Fă-mi o nenorocită de rahianestezie, da? Acum. În clipa asta. Moașa chinezoaică, frumușică și placidă, verifica hârtia pe care se înregistra ritmul cardiac al copilului. Apoi s-a uitat calmă la Amanda. Trebuie să dilați patru centimetri. Până acum n-ai decât trei. —TREI? a zbierat Amanda. Dar mă lupt de ore întregi. Mă rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai bună ! Tata, care suferise recent un accident cerebral și era acum În Îngrijirea soră-mii, În locuința ei din Aiud, ne privea dintr-un colț cu ochii tulburi, fărĂ să Înțeleagă nimic din discuția noas- tră. DĂdu doar ușor, placid, din cap când Îmi Întâlni privirea. — Uită de Shambhala, șopti soră-mea. Nu e momentul acum. Cu coada Între picioare, m-am Întors În ziua următoare la Galați. Atunci a apărut Dodo. Am Început să chiulim Împreună de la școală ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
seară. Holul hotelului m-a Întâmpinat cu o răcoare binevenită și o muzică plăcută, care mi-au dat pentru o clipă senzația că totul era oK. Am zărit-o imediat pe Nicoleta În lounge, alături de un roșcovan cu fața rotundă, placidă și impenetrabilă, ca a unui sfinx transpirat. Nicoleta a făcut imediat prezentările În engleză. — Deci ți-a explicat Nicoleta despre ce e vorba ? Începu olandezul după ce Îi făcu semn chelnerului să vină. Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
viață mai bună ! Tata, care suferise recent un accident cerebral și era acum în îngrijirea soră-mii, în locuința ei din Aiud, ne privea dintr-un colț cu ochii tulburi, fără să înțeleagă nimic din discuția noastră. Dădu doar ușor, placid, din cap când îmi întâlni privirea. — Uită de Shambhala, șopti soră-mea. Nu e momentul acum. Cu coada între picioare, m-am întors în ziua următoare la Galați. Atunci a apărut Dodo. Am început să chiulim împreună de la școală ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
seară. Holul hotelului m-a întâmpinat cu o răcoare binevenită și o muzică plăcută, care mi-au dat pentru o clipă senzația că totul era oK. Am zărit-o imediat pe Nicoleta în lounge, alături de un roșcovan cu fața rotundă, placidă și impenetrabilă, ca a unui sfinx transpirat. Nicoleta a făcut imediat prezentările în engleză. — Deci ți-a explicat Nicoleta despre ce e vorba ? începu olandezul după ce îi făcu semn chelnerului să vină. Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]