2,404 matches
-
moartea înseamnă moartea altora, așa mă vedeau pe mine brăilenii din cartierele orașului, așa cum muntenii din Munții Moldovei trăiesc cu convingerea că Ștefan cel Mare e încă plecat să se lupte cu turcii. Și se îmbracă cu hainele tradiționale, poartă plete și se gândesc ce mai pun la cale otomanii de americani! Ceea ce fabula Editorul meu despre universurile paralele era un basm pentru copii. Se acceptau că sunt entități aparținând aceluiași spațiu. Ceea ce nu știau și acum te întreb pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau cu pantograful colile albastre cu cozi multicolore. Lasă, zicea Grasu, mai am acasă o sută, ah, mama băiatului înecat, femeia tânără cu plete albe care vedea pe fiul ei în fiecare dintre noi atunci când ne-ntorceam seara obosiți de apă și soare, ah, femeia tresărea ori de câte ori mamele ne strigau de la porți, mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele păleau, urmăriți în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
opriseră și, cercetând cu atenție panoul electronic, mergeau hotărâți la casă și-și cumpărau bilet de întoarcere. Chiar dacă următorul tren era programat peste o săptămână, ei așteptau. Toate violurile, crimele, spargerile și bancurile politice erau atribuite acestor ciudați cu bărbi, plete, valize și role. Toate echipajele de poliție, trupele de intervenție rapidă, geniștii, procurorii, criminaliștii, mașinile pompierilor și ale Salvării veneau la gară luând la puricat pe toți călătorii lumii a III-a, a II-a și întâi, pentru ca, apoi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cercurile de elită ale orașului, din gândurile iubitelor, din moștenirea genetică a părinților, din amintirea profesorilor, pentru că și-au ros coatele învățând pentru a fi negați de morala acestor visători de cai multicolori. De frizeri, care le tundeau cu plăcere pletele slinoase de gânduri, în care parazitau visele despre câmpii fără sfârșit, lanuri uriașe și greieri... Cum să nu tai cu foarfecele, cum să nu razi cu briciul asemenea gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era faptul că exmatriculații aveau umerii aduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe pernă, arzătoare ca focul dragostei, limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
razele ei reci, nu găsește, fir-ar să fie, nu găsește în găocile acoperite cu spuza uitării ceva vin, ideea de vin măcar, ca să-i amintească de rivala ei împopoțonată cu tot felul de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și ferecate. Se auzeau gemete și strigăte înfundate, monoxilele se clătinau de zvârcolirile trupurilor, dar mulțimea era atentă la dirijarea bărcilor pe țărmul mâlos până când curenții fluviului le va atrage în larg. După o clipă, contururile eterice ale fecioarelor cu plete lungi pluteau pe deasupra apei luminând noaptea cu trupurile lor de un altfel de aer. Vestalele belșugului, după ce au făcut un cerc în semn de adio pe deasupra orașului, au dispărut în noapte. Cu câtă virtuozitate au început să-și atace partitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în sensul universal al acelor de ceasornic, cu artileria gândurilor tuturor bărbaților țintită spre gândurile lor, fără doborârea voluptuosului inamic, masculii își trimiteau corpul eteric amușinându-le gândul și sărutându-l, mângâindu-le brațele și trupul și sărutându-le, răsfirându-le pletele și înfășurându-se cu ele, culegând cu palmele mirosurile teilor de pe brațe, de pe pulpe, de pe gât și umeri, mângâindu-și cu ele fața și buzele, și ochii, și părul, ca să ne miroasă toată ziua frumusețea, ele neștiind că sunt frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iernii, umbrind zăpada afânată cu tăcerea lor. Apoi au început să alunece pe patine, încet, pe pârtia infinită, dar cu ritmul poneiului în arena de circ. Destul cât să vadă pe iubita lui trepidând unsuroasă lângă umărul unui vlăjgan cu plete blonde. Ce tren va fi fost acela care-l va fi înapoiat Brăilei în care, odată ajuns, porni țintă spre casa de la marginea orașului. A intrat în curte și un dulău l-a culcat la pământ. Un bărbat cu cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu o lungime cât lățimea Dunării. Cântecul se unduia odată cu trupul după formele apei. Valuri de hulă, unde line, vârtejuri. Și câte un plescăit de coadă. Se înfiripară goale în fața celor doi adormiți niște fete cam de vârsta lor, cu plete până la călcâie de culoarea stelelor sau a Dunării. Una singură, pitică, trebuie că abia trecuse într-a V-a în gimnaziul Dunării, avea părul albastru prin care înotau pești. Nouă fete care au făcut cerc în jurul fraților lipoveni. I-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
boare de vânt să se culce. Fiind aleasă Miss, după ce părinții adormiră beți în șanțuri, iar concurentele brize își luaseră îmbufnate tălpășița jurând răzbunare, boarea dansa singură cu picioarele aduse la gură, mișcându-și doar brațele în unduiri vântoase și plete de răcoare, cu ochii închiși, dați peste cap de roțile cercurilor de lumină lunară care veneau cu bulgării fotonilor agresivi spre pământ. Îngrijorată că stropii de lumină i-ar fi putut pistruia trupul diafan spre izbânda odioaselor concurente, se acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iată cum „sună“ un poem de dragoste: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau dansul țipătului tău în iglu / dedublarea psihoimpresiei iubitei / pletele ferestrei se subsumau / în ispite / admonestare fatidică a nimbului cifru / în coastele ilustrative te intru / împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă / cetatea de clipe devine o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii“. (Florin țupu) O formă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fel. Am luat-o spre centru, ocolind parcul pe care, brusc, îl uram. Din cauza aleilor pierdusem năluca blondă. În Piața Operei erau unii adunați în cerc și cântau. M am apropiat să aud cântecul... Era acolo, blond, în blugi, cu pletele aproape de sol, se așezase pe rucsac.“ Toată această relatare minuțioasă este nerelevantă și plictisitoare. Parcul din centru înseamnă poate mult pentru autoare, fiindcă îi evocă ceva. Nouă însă nu ne evocă nimic și menționarea lui nu ne emoționează. Un scriitor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
numere / de câte ori cu pădurea / pe iarbă m-am culcat / de câte ori buzele ei / roșii de fragi / cu sete m-au robit / Nebănuite fântâni de șoapte / și visuri mi-a dăruit / În nopți cu rouă cântând / m-a trimis acasă / doar cu pletele-i de vânt / Eu am tăcut cu sfială/ înlănțuit de simțuri / vrejuri pâlpâitoare.“ (Izvor) Ne frapează, de data aceasta, nu numai virilitatea inepuizabilă a autorului (sau a personajului liric în care el se proiectează), ci și infidelitatea lui, recunoscută fără
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în stilul său declamativ, spre consternarea trecătorilor: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau dansul țipătului tău în iglu / dedublarea psihoimpresiei iubitei / pletele ferestrei se subsumau / în ispite / admonestare fatidică a nimbului cifru / în coastele ilustrative te intru / împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă / cetatea de clipe devine o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii.“ Lista de neologisme și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să o îngrop sub clopote. O să-i ție de urât și de cântec, o să-i ție de furtună, părinte. Era copilă și alunga norii, lovind cu o lingură de lemn într-un ceaun atârnat de creanga nucului, chema ploile în pletele păpușii de păpușoi ascunsă sub pragul casei. Le-a îngropat pe amândouă: una lângă cărare, sub felinar, alta lângă biserică. Au murit de tuberculoză, deși pe certificate doctorii au consemnat alte diagnoze. Dragele tatei, să știți una de alta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grația, nu are parte nici de binecuvîntarea fri voli tății. De cum Își face apariția, ea merge direct la subiect, la ces tiune, la interes, la business, e amputată de introducere și de Încheiere, nu e o cometă cu cap, cu plete și coadă, cu siaj luminos pe urmele ei. Simți că activismul ei programatic e incitat ca să umple un gol, ca să mascheze o carență, să sal veze Întregul din teroarea principalului amănunt al ființei sale. Urîtele și urîțelele vor să domine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și se ascunse după ea. Bătaia se repetă. De data asta mai tare. Trase zăvorul, deschise ușa cu fereală. Cu cealaltă mână apucă bărdița, să-i fie aproape. În prag, un bătrân. Încă în putere, cu barba castanie înspicată, cu pletele deja albe, se sprijinea într-o cârjă mai înaltă decât el. Glasul se amesteca în vuietul furtunii și răbufnirea de vânt îl făcu să se clatine. Femeia îi făcu loc să intre. El rămase în prag și ridică ochii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât furia mării, și cum, măturați de zidurile de apă care năvăleau de peste tot pe corabia care se răsucea în loc, apăruse un bătrân de nu se știe unde, cu barba înspicată și pletele albe, sprijinindu-se într-o cârjă mai înaltă decât el, care stătea drept printre resturile de catarge de pe punte și care le arăta o lumânare singura lumină într-un întuneric de smoală. A stat așa, nemișcat în bătaia valurilor, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
visasem atâta timp ! Niște sălcii, acolo, pe un petec de pământ. Mare scofală ! Sălcii mai văzusem -chiar mai frumoase decât astea ! Doar toată lumea știe că sălciile bătrâne sunt cele care se apleacă până la apă, sălciile bătrâne au scorburi, au și plete lungi, din care pornește vântul de unul singur (doar vântul, așa ni se spusese, se odihnește în scorburi de copaci, iar când pleacă, primii care-l simt sunt copacii, de asta copacii gem și scârțâie în vânt)... dar astea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fir de iarbă verde ici, un altul colo... parcă erau niște semne puse, așa, ca o cărăruie în pustiu... A înțeles. A urmat cărarea. Când a ajuns la peșteră, l-a găsit pe bătrân în genunchi. Barba lungă și albă, pletele lungi, albe și ele, îl făceau să semene cu un munte de zăpadă. O voce caldă, cum nu mai auzise niciodată copilul, răzbătea din muntele de zăpadă. Când a ajuns chiar lângă el, bătrânul s-a răsucit, și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de dulceață, de levănțică și gutui coapte de la bunica, de zăpadă proaspătă și de țurțuri strașnic de buni și-și spuse că numai un cioban tare frumos putea să miroase așa. Îl ținea de după gât și-și afundase fața în pletele lui. Era așa de bine acolo, așa de cald dar altfel de căldură decât a soarelui încât adormi. Când se trezi, își văzu prietenii dormind în poieniță. Ursei, câinele, stătea acolo și-i păzea, așa cum făcea de obicei la stână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un picior, fetița râdea și spunea mereu : "Eu, eu, eu...", un cântecel de copii, probabil. Pe urmă, s-a dus spre casă, scuturând în drum florile grele de apă, după ploaia de azi noapte. Dinăuntru a ieșit un bătrân cu plete lungi și barba albă (dacă-și punea cămașă roșie, aș fi zis că-i Moș Crăciun): "Sărut mâna, mamă ! Hai, lasă florile că te uzi toată masa-i gata, poftim, te rog". Apoi se uită la mine : "Cum ați călătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul ei, că încremeniseră toți. Se auzeau numai suspinele ei, înăbușite în părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Uimiți să-l vadă deschizând deodată ochii, au continuat procedurile de reanimare și nimeni nu s-a mai uitat după prietenul lui. Când , mai târziu, l-au întrebat cine e tânărul de vreo treizeci de ani, așa, înalt, frumos, cu plete lungi, îmbrăcat în alb, care a stat cu el și l-a tot strigat pe nume, el a spus că nu era cu nimeni în mașină și că nu are pe nimeni care să semene cu tânărul acela... ...Ei da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]