468 matches
-
Hannei Arendt că "plebea", the mob ("gloata", "vulgul"), spre deosebire de "popor", este cupa istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale, este scursura acestora, și tocmai ea este vânată și manipulată de haimanalele politice care o flatează și în care plebea, apoi, se recunoaște. Prin acest pact făcut între declasații societății și cinicii guralivi este apoi zdrobit și aliniat poporul, componenta onestă a societății, care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice, nici recurgând la violență. Concluzia este că cele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și cinicii guralivi este apoi zdrobit și aliniat poporul, componenta onestă a societății, care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice, nici recurgând la violență. Concluzia este că cele mai apărate (stabile) sânt societățile care, din cauza bogăției, nu au plebe (ca Elveția sau Norvegia) și cele mai expuse, societățile sărace și "plebeiene", ca România etc. 5 iunie Vorbele teribile ale oamenilor mari unii despre alții, mai ales când sânt lansate "cu drag", de pe platforma unei prietenii consacrate de o viață
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi scopurile urmărite de clasa cultă a unui popor, ele sunt rele și de nimic dacă nu ecuivalează sacrificiile aduse pentru realizarea lor, și constatăm că mulțimea semidocților și cârciocarilor pe cari i-a produs sacrificiile stoarse populațiilor rurale, nenumărata plebe a scribilor netrebnici, {EminescuOpIX 147} nu compensază defel sărăcirea și mortalitatea poporului nostru. Dar la ce să mai vorbim noi, când cifrele vorbesc clar, când ele ni arată deosebirea între noi, cum suntem (mai fără deosebire), și cum erau ei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1848. Non datur saltus in natura. Cine-și închipuiește a putea progresa prin salturi nu face alta decât a da înapoi. Lovirile date bisericii au desființat poliția morală pe care o exercita aceasta în alte vremi; trebuințele exagerate ale franțuzitei plebe de sus au drept corelat munca inzecită a poporului rural, fără însă ca măcar să se fi îndoit puterile sale fizice și intelectuale; dările mari așezate pentru plata unor drumuri de fier pe care n-avem ce căra și pentru susținerea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică; arma lui Boccaccio este vesela caricatură. Pentru a regăsi formele și intențiile acestea, trebuie să mergi până la Voltaire. Giovanni Boccaccio a fost, într-o anumită privință, un Voltaire al secolului al XIV
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică; arma lui Boccaccio este vesela caricatură. Pentru a regăsi formele și intențiile acestea, trebuie să mergi până la Voltaire. Giovanni Boccaccio a fost, într-o anumită privință, un Voltaire al secolului al XIV
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ele. Colbert, ministrul lui Ludovic al XIV-lea, a organizat eficient economia franceză, Însă ținta lui nu era prosperitatea francezilor, ci finanțarea războaielor de expansiune purtate de rege. Henri Guillemin, În rechizitoriul Împotriva lui Napoleon, scria: „Simțea nevoia să amăgească plebea republicană, pe care o redusese la tăcere, vorbindu-i despre gloire. Și nu a făcut asta o perioadă scurtă de timp, ci În mod constant. Era o metodă bună pentru ca oamenii să se gândească la altceva decât la situația lor
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
2005”, p.205-208. 83 suntem în slujba nici unui partid politic, nu facem politică." Consecvent scopurilor propuse, ziarul publică informații despre neplata salariilor, situația materială a învățătorilor, face campanie țărănească în cele patru pagini dezvăluind tabloul vieții lor grele. În articolul „Plebea" din 15 martie 1935 notează: ..." În o țară românească încă mai există clasa de jos a plebei. Unii îmi vor da dreptate, alții vor riposta poate. Atunci să poftească acei ce nu cred... să vadă cum mor cu zile țăranii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
publică informații despre neplata salariilor, situația materială a învățătorilor, face campanie țărănească în cele patru pagini dezvăluind tabloul vieții lor grele. În articolul „Plebea" din 15 martie 1935 notează: ..." În o țară românească încă mai există clasa de jos a plebei. Unii îmi vor da dreptate, alții vor riposta poate. Atunci să poftească acei ce nu cred... să vadă cum mor cu zile țăranii și copii lor din lipsă de asistență medicală la sate. Să vadă cum își vând țăranii bucatele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pradă unui uriaș, în urma unei noi trădări a lui Gano. Însuși motivul dublei trădări ține de pura parodie: multiplicarea duce, de fapt, la pierderea importanței elementului în context și la producerea râsului; "este cavaleria, așa cum fusese concepută și deformată de plebe"218. Nici întâlnirea cu Infernul nu scapă de atacurile vigilente ale parodiei; ea se înscrie, cum am amintit, într-o tendință mai generală, sesizabilă la renascentiștii italieni 219. Infernul lui Pulci amintește de carnavalul venețian, e în sărbătoare pentru că așteaptă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îndepărta asemenea dezastre se celebrau ceremonii religioase, la care creștinii (datorită creșterii lor numerice de acum puteau fi descoperiți cu ușurință) nu mai participau de teamă să nu cadă în idolatrie. Această atitudine a provocat neîncrederea autorităților publice și nemulțumirea plebei ducând la identificarea creștinilor cu dușmanii statului, datorită opiniei lor rezervate față de ideologia păgână. La sporirea tensiunilor dintre creștinism și religia tradițională a contribuit și prosperitatea sectelor eretice care asumau atitudini diferite față de statul roman, în funcție de orientarea lor teologică. Astfel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil, în semn de liberalitate și pentru a pune capăt discordiilor ecleziastice, iar pe ascuns îi întărâta pe ceilalți episcopi opozanți la revoltă, fiind convins că plebea se mișcă numai atunci când este unită; e) interzicea creștinilor să-și înmormânteze morții ziua, pe motiv că se scandalizau păgânii datorită cultului creștin; f) interzicea bărbaților să vorbească femeilor despre creștinism, iar acestora să se adreseze copiilor cu asemenea învățături
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de piață idealistă, monopolizează filosofia, ocupă tot spațiul și nu lasă nimic adversarului, nici măcar câteva firimituri. Idealismul, filosofia învingătorilor de la triumful oficial al creștinismului devenit gândire de stat - Doamne, câtă dreptate are Nietzsche să numească religia creștină un platonism pentru plebe! -, trece în mod tradițional drept singura, unica filosofie demnă de acest nume. Hegel, furierul acestei lumi, cheltuie o energie uriașă afirmând în Prelegerile de istorie a filosofiei ținute la Universitate - locul ad hoc - că nu există decât o singură filosofie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
intervin în locuri publice, că nu-și aleg auditoriul și nu-l izolează într-un loc rupt de lume - într-o Academie, de exemplu - și că acceptă o interacțiune cu el pe principiul întrebărilor și răspunsurilor: să te amesteci cu plebea, cu te miri cine, cu oamenii de jos, cu cei lipsiți de orice rang, să lucrezi sub cerul liber! - iată tot atâtea păcate de moarte pentru filosoful cu sânge albastru. Versiunea platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de posibilitate ale unui rege cât de cât instruit într-ale filosofiei (epicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodem politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodem mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv ("fonfii și flecarii, găgăuții și gușații"); spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi..."). În altă parte, poetul satirizează "progenitura de origine romană", întoarsă de la studii din Paris, nonvalorile și consecințele existenței lor: "câștigul fără muncă"; "virtutea ? e-o nerozie; Geniul? o nefericire". În final are loc invocarea trecutului salvator, reprezentat de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
muncind în mizerie pământurile care nu le aparțin, o clasă de proprietari suportând treptata lor sărăcie, produsă în avantajul avidei categorii a arendașilor mai mari, un comerț cedat străinilor, o administrație pe care partidele o înlocuiesc periodic din rândurile unei plebe orășenești, clientela lor, apoi speculanții industriei politice, o oligarhie care nu are nici măcar temelia etnică a unei tradiții istorice, nici bravură, nici nobilitate. Tabloul este sumbru. El rezumă aspectele criticii junimiste așa cum au formulat o Maiorescu și Eminescu. Uneori aceste
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
care nu are nici măcar temelia etnică a unei tradiții istorice, nici bravură, nici nobilitate. Tabloul este sumbru. El rezumă aspectele criticii junimiste așa cum au formulat o Maiorescu și Eminescu. Uneori aceste pagini rezumă comentariile Comediilor ca atunci când descrie clientela politicianistă: „...plebe incapabilă de muncă și neavând ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
prin capacitatea sa (prin interpunerea CGT-ului) de a intensifica conflictele sociale, de a face mai dificilă funcționarea armonioasă a instituțiilor burgheze, partidul comunist (...) îmi părea că îndeplinește de fapt o funcție, nu identică, dar comparabilă cu cea a tribunului plebei, fără ca el să vrea acest lucru, și să fie conștient de acest lucru. Este ceea ce eu numisem 'funcția tribunică' . * În alte țări, partidele comuniste au influențat adesea linia politică a partidelor social-democrate, pentru care au jucat în mod succesiv sau
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
per lo măr dell'essere și trova; / l'altra ogni gran dolore, / ogni gran male annulla. / Bellissima fanciulla, / dolce a veder, non quale / la și dipinge la codarda gente, / gode îl fanciullo Amore / accompagnar sovente; (vv. 1-14) Fin la negletta plebe, / l'uom della villa, ignaro / d'ogni virtù che da saper derivă, / fin la donzella timidetta e schiva, / che già di morte al nome / sentì rizzar le chiome, / osa alla tomba, alle funeree bende / fermar lo sguardo di costanza pieno
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tablouri, se ia tabla depe case, se scot stâlpi dela gard, se dă cu toporul în uși iar alții mai inteligenți (?!?, sic!, n.n.) conduc pe soldații ruși la diverse prăvălii și le spun: <<aici este votcă>> (subl.ns.). Soldatul asistă, plebea se repede în ușă, lacătul sare și sutele de pierde vară intră în depozitul de zahăr. Saci se zahăr, unul câte unul, iau drumul la periferie unde locuiesc acești buni gospodari (sic!, subl.ns.). Astfel sunt sparte magazinele de îmbrăcăminte
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cei care obiectau împotriva descendenței lui Augustus din sclavi: quam cito venerunt Fortunae Fortis honores! post septem luces Iunius actus erit. ite, deam laeti Fortem celebrate, Quirites: in Tiberis ripa munera regis habet. .................................................. plebs colit hanc, quia qui posuit de plebe fuisse fertur, et ex humili sceptra tulisse loco. convenit et servis, serva quia Tullius ortus constituit dubiae templa propinqua deae439. Pentru cei care cunosc de-acum legătura strânsă pe care Ovidiu o stabilește între Augustus și zeița Fortuna, și care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
produc comentarii. Surprizele se aflau mai ales în Lucian, încântat de patosul interogativ al celuilalt, mobilizat de neliniștile și lecturile unui interlocutor căruia îi încredința faliile ascunse, împotmolirile, chiar dacă atât de bine adăpostite sub ținuta reticentă. Orgolios, scrupulos : disprețul față de plebe, convertit în distantă cordialitate. Egoismul disimulat în corectitudine, setea afectivă deviată în ironie și maniere scrobite ?... Își povestiseră episoade ale trecutului, dar și în curs. Într-o deplasare comună de câteva zile pe șantier, află că Lucian avusese o scurtă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 335} ORICARE CAP ÎNGUST Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri, goale de cuprins, să placă Și, cum dorește, sgomot mare facă, Cununi de lauri de la plebe ceară-și. Ci muza mea cu sine se împacă. Eu am un singur, dar iubit tovarăș, Și lui închin a mele șiruri iarăși, Cântarea mea, de glorie săracă. Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge, Va cumpăni în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a stoarce-n veci în lume Colegu-i pântecos. 4l. ADUCÎND CÎNTĂRI MULȚIME (cca 1874 ) Aducând cântări mulțime Și mai bune și mai rele, Mă întreb cu îndoială Cine caută la ele? Cată cei ce noaptea, ziua, Își muncesc sărmana minte - Plebea multe știutoare Pentru pîne, pentru linte? Sau cei ce păzesc cântarul A dreptății, dragă Doamne, Ce la domni sărută mâna Ș-altceva încă la Doamne? Sau acei care-și pun osul Carul statului de-l mișcă? Ah, prea știi mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]