2,966 matches
-
frământe Augustele testicule, să-ți spargă Augustul cap și să-ți frângă Augustele mâini... Recomandându-Vă atențiune și prudență, rămân al Alteței Voastre Regale, prea supus și prea plecat servitor și rob. Mircea Damian însă nici fiind "prea supus și plecat, ba nici chiar "servitor și rob", Mircea Damian tot nu s-a cumințit. Și, deși îndată după cea de-a doua scrisoare a fost chemat la Parchet, a socotit că trebuia musai să-i adauge un "Post Scriptum", apărut în
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Prefața e o mărturie lirică, de citat aproape în întregime, despre tristețile de neocolit ale criticii, despre talentul temperat de datorie. De cîte și de cîte ori, în lamento-urile cronicarilor, nu s-au auzit reorchestrări ale frazei acesteia: "criticul plecat constant pe masa de lucru înăbușe în el plânsetul surd al unui cititor răpit dela peregrinarea lecturilor călăuzite de simplul bun plac." Și asta încă n-ar fi nimic, fără delicata obligație a verdictului, în care destui văd puterea, și
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
Teodor Vârgolici Prin monografia lui Iordan Datcu despre Ioan Șerb, poet, folclorist, editor, însoțită de prefața lui Eugen Simion, apărută la Editura Universal Dalsi, cei doi foști colegi de facultate ai celui plecat, cu puțin timp în urmă, în lumea de dincolo, îi aduc un afectuos omagiu postum. în prefața sa, Eugen Simion îl definește pe Ioan Șerb drept "un memorandist întârziat", dispărând odată cu el "ultimul memorandist din București". într-adevăr, născut ca
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
hibernarea din fiecare vară. Guvernul revine la proiecte de legi după ce s-a delectat cu ordonanțe. Românul obișnuit s-a întors din concediul în care n-a plecat. Hagi s-a întors la Steaua de la care Becali l-a vrut plecat. Olăroiu e și el pe punctul să se întoarcă de prin țări arabe la Steaua de la care a fost alungat. Dacă am mai avea un pic de duh cetățenesc în noi, toate aceste întoarceri ne-ar umple inima de bucurie
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]
-
timpul lui. Am scris lui Bujor în chestia catedrei. Câteva rânduri lui Ibrăileanu și câteva lui Zeletin. Nici unul n-a răspuns. Drept este că am scris revoltat. Și la noi nimeni nu crede în drepturi, ci numai în hatârfuri. "Capul plecat sabia nu-l taie". Parcă mi-a răspuns că nu poate interveni, până n-oi veni eu la Iași, să fac vizite profesorilor... Eu, însă, nu mă pot expune unei primiri reci... Enric Oteteleșanu s-a oferit să scrie lui
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
conducerea învățătorului care stă în afara cercului. Jocul se desfășoară astfel: stând în cerc, jucătorii închid ochii la comanda învățătorului. La un moment dat învățătorul bate pe umăr un elev care se face imediat nevăzut. Când s-a asigurat că cel plecat nu se mai vede învățătorul dă un semnal oarecare (fluierat, bătaie din palme), comandă la care toți elevii deschid ochii și trebuie să constate cine a dispărut. Câștigă cel care ghicește primul. 52.Caută și ascultă În timp ce unul din jucători
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
importante care influențează în mod direct calitatea lânii și a cărnii. În plin consens cu cele afirmate anterior, putem preciza, fără frica de a greși, că toate rasele actuale din grupa celor Merinos au în genofondul lor gene proprii oilor plecate din Oieria Rambouillet. În prezent, rasa Merinos Rambouillet se află în conservare genetică. La noi în țară ultimul import de ovine din această rasă s-a efectuat în anul 1960. Începând cu anul 1782, Germania importă din Franța ovine Merinos
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
comună primește dreptul deplin la maturitate; acest drept este atașat unui individ matur pe perioada vieții acestuia: „Te naști cu drept și mori fără drept”. Alte clauze importante sunt: dacă unul dintre soți este obștean, primește și celălalt dreptul; celor plecați perioade îndelungate, peste 1-2 ani, li se suspendă dreptul până la reîntoarcere . Există variații minore și între obștile din Vrancea. Totuși, din mai multe motive, forma sintetică pe care o avansez mai sus - cea dominantă în Vrancea -, reprezintă versiunea evoluată rectiliniu
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
un prag înalt și inutil. Cum mă știu căscată, nu protestez. Vina e doar a mea. Dar peste mine se prăvălesc și alții, mai exact, aproape oricine intră. Numai așa se imprimă atitudinea necesară aici, supunerea, coloana îndoită și capul plecat. Mă uit în jurul meu. O mare de bătrîni, o mare de disperare, de suferință, de boală, de nevoi urgente, o mare de ochi triști, moi, fără expresie. Din hol zăresc ghișeul cu pricina. Ca în Gogol, undeva cu mult deasupra
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
avut un moment de înlemnire în care trebuie să se fi întrebat dacă să-mi pună cutia în brațe. Dar a renunțat și a pus obiectul jos, în dulap. A închis ușa și s-a întors în bucătărie, cu capul plecat. Îl vedeam îndepărtându-se, cu ceafa slabă, capul chel, umerii căzuți. Nu m-am mișcat. Ar fi trebuit să-l chem, să-l strâng în brațe, să-i spun că eram bucuros că-mi face așa un cadou, ca să-mi
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
la suprafață scâncind. Scris la 15 ani, textul Evadata este o performanță de sinceritate pe care o veți păstra vrând-nevrând și textele va vor însoți valabile și în scurtul viitor, care a și trecut pentru multi: Nu deranjați./ îmi sunt plecată./ Decorul e simplu în vacanță mea:/ o oală de sticlă poleita cu sânge,/ căptușita cu bețe de chibrit,/ un cer cu stele din vopsea... / îmi plâng împreună cu pământul părăsit/ de leșuri/ moartea mea.// în jurul meu, doar viața descompusa,/ ce-a
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
de orori: "oraș sigilat de moarte./ minciuni pitice, bani transpirați, ulcere, disperări, coșmaruri./ haite de cîini sălbăticiți noaptea pe străzi întunecate și sparte./ munți tociți, la nivelul caldarîmului./ inimi cu pînze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce./ oraș confiscat de moarte" (Oraș sigilat în moarte). Pe bună dreptate, N. Manolescu observă că Gabriel Chifu aruncă o ancoră în generația
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
de dans al Academiei de Muzică și Dans din Ierusalim. Stilul de dans contemporan al lui Amir Kolben s-a pliat întocmai temei și atmosferei spectacolului, iar cel al lui Răzvan Mazilu a făcut un salt de la neoclasic spre contemporan. Plecați fiecare din cutiuța lui din bloc și întâlnindu-se de câteva ori pe scări, el, Răzvan Mazilu, și ea, Monica Petrică, leagă o idilă pusă în valoare de două duete de mare frumusețe, deplin puse în valoare de cei doi
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
am dat seama că probabil trecusem pe lângă tatăl ei în dimineața aia. "Care lucruri?" Să fi fost al lui brațul acela puternic pe care îl atinsesem în treacăt? "Totul. Lumea." Să mă fi văzut sau mă ascunseseră pălăria și capul plecat? "De când?" Poate că și el mergea cu capul în jos. "De la început." Cu cât încercam să nu mă gândesc la ea, cu atât mă gândeam mai mult, cu atât îmi era mai greu să explic, m-am întors la ea
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
cu capul în jos. "De la început." Cu cât încercam să nu mă gândesc la ea, cu atât mă gândeam mai mult, cu atât îmi era mai greu să explic, m-am întors la ea acasă, am străbătut drumul cu capul plecat, tot nu era acolo, am vrut s-o strig, dar nu voiam să-mi audă vocea, toată dorința mea izvora din acele câteva clipe, în palma întâlnirii noastre de jumătate de oră stăteau milioane de argumente, de acceptări imposibile și
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
M-am dus din nou în ziua următoare, plimbarea a fost epuizantă, cu fiecare pas mă convingeam singur că ea își făcuse o părere proastă despre mine sau, mai rău, că nici măcar nu se gândea la mine, mergeam cu capul plecat, cu pălăria cu boruri largi trasă pe ochi, când îți ascunzi fața de lume, nu ai cum să vezi lumea și de aceea, în mijlocul tinereții mele, în mijlocul Europei, între două sate, pe punctul de a pierde totul, m-am izbit
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
S-o dus pi pustii! Gata, hai, Doamni ferești sî nu sî Întoarcî! Apoi a intervenit Victor cu analiza clară a vechiului jandarm și șef de post: Dom’ Fani, nu se poate! Dacă ții la noi și la mata nu plecatul și predatul este soluția! Dacă te predai, securiștii te bagă definitiv În pământ, mori și familia nu se va bucura niciodată de mata! În plus, vom fi și noi ridicați, cercetați, condamnați și ... omorâți! Asta vrei să se Întâmple cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un mers târșâit. Îl auzea așa cum auzise și ceasul primarului și înțelese că totul e o iluzie. La capătul unei străduțe pustii licărea râul. Constată că respira greu și se sprijini de zidul unei vespasiene, rămânând pe loc, cu capul plecat, căci strălucirea râului îl amețise. Foșnetul ritmic se apropie și se opri în spatele lui. Firește, și ceasul se oprise la un moment dat. Nu dădu nici o atenție acestei noi iluzii. —Pidot, se auzi o voce. Pidot! Charlot ridică ochii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fapt, la Brinac? Ce-ar fi să vii să vezi și singură? zise el. Ți-ar face bine să mergi puțin pe jos, să iei puțin aer. Nu ieși niciodată din casă. — S-ar putea să vină cineva cât sunt plecată. —Spune-i mamei să nu deschidă ușa. N-o să dea nimeni buzna înăuntru. S-ar putea să vină el. —Ascultă-mă, îți faci singură rău, ai să să-ți pierzi mințile, o imploră el. Îți imaginezi lucruri care nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aproape sigur că există alte lumi. Le auzeam când nimeream din întâmplare peste Europa Liberă, căutând muzică pe scala radioului Tehnoton. Le imaginam din cărțile poștale trimise de Crăciun și Paște de rudele din Canada. Le ascultam în poveștile sașilor plecați afară, întorși acasă de Sărbători. știam deja, la cei 14 ani, că exista o lume afară, așa îi spunea, afară, pur și simplu afară. Pentru prima dată am simțit, în decembrie ’89, că ni se deschid și nouă câteva porți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Si apoi o întrebare nu strică niciodată. Carele, purtându și umbra lungită de soarele chindiei, s-au oprit în răscruce. Bine ați venit, oameni buni! a deschis vorba Alecu Slobodă, aflat în poarta crâșmei. Bine v-am găsit, Alecule! Voi plecați sau abia ați venit? De ce stați în poarta crâșmei? Apoi noi plecăm, moș Dumitre, că se înnoptează. Am mai zăbovi, dar avem treabă și pe acasă, că fimeile noastre ne-o cam uitat mutrele și nu de alta, dar... Asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
O tăcut mâlc? a întrebat intrigat Vasile Hliboceanu. Mă-i crede, nu mă-i crede, eu ți-o spun pe cea dreaptă...Nenea Jănel n-o scos o vorbă. Nici că-i laie, nici că-i bălaie. Stătea cu capul plecat ca oaia în cârd, când îi nădușală...Iaca așa ședea și pace! Baba Zoița lui Cocostârc, însă, nu ședea degeaba. Ea lega și dezlega ploile... Si până la urmă ce s-o ales din toată tărășenia asta, Pâcule? a întrebat moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a prins pofta de tutun, a reluat povestea nepotului său. Si cum vă spuneam, în mijlocul iernii, patronul, împreună cu Dinuța și cu Georgel, au plecat la munte. In ce loc anume, asta nu vă pot spune, pentru că nu știu. Dar de plecat știu că au plecat. Acolo, distracție pe cinste. Toată ziua cu sania pe deal...Pe urmă, la restaurante. Intr-una din zile, însă, Georgel - cum îi el mare - se răstoarnă cu sania și dă cu capul de un bolovan. S-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tălăngi de la stâna oploșită în Fundul Hlibocii, lătratul câinilor treziți din toropeala zilei, iar peste toate acestea unduia - ca o pasăre în zbor lin - dangăt de clopot bisericesc...prevestind duminica. Pâcu și cu moș Dumitru călcau unul lângă celălalt sporovăind. Capetele plecate unul către altul le dădea aerul că vorbesc în taină. Această părere nu era departe de adevăr...De multă vreme, lui moș Dumitru îi umbla prin cap un gând stăruitor: „Mi-a fi deajuns o viață de cărăușie. Ar cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dar cu o strălucitoare cască de alamă. — Serviciile secrete? întreabă subprefectul cu o voce ușor scăzută. Cinci indivizi, despre care toată lumea se întrebase până acum ce căutau acolo, toți fiind deghizați în boschetari, lasă capetele în jos. Subprefectul numără capetele plecate: — Unu, doi, trei, patru, cinci. Toate serviciile secrete - cel puțin alea de care știu eu - sunt prezente. Domnilor, are cineva de raportat vreo situație specială, care ar putea scăpa de sub control? Ca de obicei la astfel de reuniuni, toți cei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]