1,535 matches
-
lui Dumnezeu, care este la fel cu casa noastră. Cu cât Biserica este mai mult casa noastră, cu atât mai mult este casa lui Dumnezeu, deoarece Duhul Sfânt ne unește și ne desăvârșește, cum afirma Sfântul Chiril al Alexandriei, în plenitudinea Sfintei Treimi". Noi urcăm la Tatăl prin Fiul, în Duhul Sfânt. Adunați de Duhul Sfânt în Fiul, credincioșii devin fii îndumnezeiți ai Tatălui prin harul Sfântului Duh. Legând pe fiecare mădular cu întreg Trupul tainic al lui Iisus Hristos și
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
sensuri, adeseori esențiale. Rareori apare gratuitatea pură, arta pentru artă. Adeseori, poemele spun mai mult decât par să spună. Spuma e doar un văl înșelător al miezului. Coerența se naște, paradoxal, ca dimensiune a incoerenței. Fără să bagi de seamă plenitudinea sensului se compune din aparentul gol sonor al cuvintelor. La acest poet, sarcasmul se învecinează cu tandrețea. Existențialismul decepționist conviețuiește cu simpla și fireasca dragoste de viață. Strecoară câte o undă de zâmbet hâtru menit să atenueze patetismul: „Un prim
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
al doamnei Daniela Popescu Stroe (Madrid, Spania), Drumeț la porți de toamnă (Viajero a las puertas de otoño). Încă de la primele poeme am realizat că am de a face cu un poet autentic, un suflu românesc care se manifestă în plenitudinea sa în fiecare vers, o poezie între credința creștină și dorul de țară, dar în același timp și o poezie socială, uneori cu aspect de protest față de nedretățile din societatea începutului de mileniu III. Și pentru că am simțit în adâncul
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
simboluri, vom afla că numărul 3 definește echilibrul și ordinea perfecte, totalitatea cosmică (lumea subpământeană-pământul-cerul), unitatea divină (Tatăl - Fiul-Sfântul Duh) și cea umană (trup-suflet-spirit) etc. Numărul 7 definește superlativul divin în toată splendoarea sa, altfel spus, perfecțiunea cosmică. Patru reprezintă plenitudinea lumii terestre, simbolizată prin cele 4 puncte cardinale, prin 4 elemente cosmice (pământ, aer, apă, foc), prin 4 anotimpuri etc. În Biblie, 4 apare ca număr sacru și ca simbol al armoniei, deplinătății și stabilității. Cifra 8 este numărul totalității
SONETUL SI MATEMATICA ASTRALA de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367995_a_369324]
-
poartă cu sine amintirea unui trecut mustind de gloria trăitului, nu de faima muritului, înainte de a începe să trăiască cu adevărat. Chintesența universului rezidă în amploarea timpului culoare, ce îi permit să nu stagneze niciodată. Doar atunci când timpul, în toata plenitudinea lui va înceta să se mai scurgă înspre un înainte, invariabil de altfel, întregul repezentat de acesta se va prabuși în necesitatea unui alt punct. Și de aici, ciclul își continuă periplul infinit, sau în cel mai devastator caz cu
CULOAREA TIMPULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367295_a_368624]
-
și m-am luminat, fratele meu...Că bine spunea cineva că noi n-am știut să trăim, degeaba ne dăm „mari și tari” că ne turnăm singuri „plumb în picioare”! Am viețuit doar (sau „supraviețuit!?), n-am atins nicodată cota plenitudinii decât pe la vreun chef, pe unde nimeream și noi din întâmplare și neplanificat (că ăstea nu prea ies bine!), nicodată o clipă cu intensitate și eliberatoare (carpe diem-ul nostru la tinerețe erau „joile tineretului”, câte-un bal unde nefiind „nici
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
dar în același timp trăirea unei nepăsări, a unei participări a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului este să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu infinitul ar distruge această esență, care nu este plenitudinea în sine, sau infinitul în act, ci participarea la plenitudinea divină ca deosebită de ea. În calitatea lui de creatură a lui Dumnezeu, omul este deosebit de Creator, dar și unit cu El; întrucât este chipul creat al modelului necreat și
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului este să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu infinitul ar distruge această esență, care nu este plenitudinea în sine, sau infinitul în act, ci participarea la plenitudinea divină ca deosebită de ea. În calitatea lui de creatură a lui Dumnezeu, omul este deosebit de Creator, dar și unit cu El; întrucât este chipul creat al modelului necreat și întrucât, ca să poată crește liber în Dumnezeu, a fost făcut
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
realizeze deci prin mișcarea sa liberă, urmându-și direcția autentică. Mișcarea aceasta liberă spre sursa ei, căutată ca scop, îi dă semnificația adevărată. În această mișcare creatura își învinge mereu finitudinea, adică limita atinsă. Dar dacă sufletul nu obține niciodată plenitudinea, ci este mereu în mers spre ea, nu cumva aceasta face cu putință fericirea? Dacă eu-ul nu parvine niciodată să se experimenteze ca realizat, ci este mereu în curs de realizare, nu produce aceasta o disperare? Sfântul Grigorie de
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
și nesilit”) a entităților relevate direct sau pe cale onirică. Adjudecate și integrate printr-o „procesualitate” din care „umilința și smerenia” să fie bornele și reperele unui parcurs moral către paradigma hristică trebuitoare și fără de care nu poate fi admisă însușirea plenitudinii trăirii individuale sau comunitare. Actul de credință este neapărat individual, nu există vreun „cântar” care să măsoare pas cu pas calea spre „adevărul revelat și asumat”, iconoclast, semnificat prin „trinitatea creștină” față de care raportarea se face prin automonitorizare și rugăciune
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
să te încredințezi lui Dumnezeu în toate faptele și în tot ce ți se întâmplă”. Unul dintre interlocutorii Pelerinului rus îi explică acestuia că rugăciunea lăuntrică este celebrarea însăși a vieții și a universului, entuziasmul care poartă toate lucrurile către plenitudine și către frumusețe și că este de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele Stăniloae spunea, tot așa, că trebuie să primim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe care toți laolaltă să I-L
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
Și atunci Numele, devenit Prezență, ne inspiră cuvintele, tăcerile, gesturile cu adevărat necesare. Celor care ajung în această „stare de rugăciune”, totul le este „înapoiat însutit”; „Ei cunosc transfigurarea erosului, căutată cu atâta disperare de adepții freudo-marxismului! Percep cu o „plenitudine” extraordinară taina ființelor și a lucrurilor, fața ascunsă a lumii. Primesc harismele paternității spirituale, darul vindecării, darul proorociei. Această paternitate - asemenea celei dumnezeiești, pe care o reflectă - depășește, integrând-o, dualitatea sexuală. Sfântul Serafim, reluând o străveche recomandare monahală, îl
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
și Dumnezeu. Fără această relație personală cu Dumnezeu prin rugăciune, credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale îi lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă în toată plenitudinea ei, se deschide un abis între Dumnezeu și om” - Reliefează Părintele Ioan Bunea în cartea sa „Psihologia Rugăciunii”. - Părinte Profesor, puteți să ne adresați, acum, în încheierea acestui frumos, duhovnicesc și multfolositor dialog, câteva cuvinte, sfaturi sau concluzii? - În încheiere
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
zeilor „adevărați”, meniți să le ia locul celor „falși”: „un dumnezeu-artist, total lipsit de scrupule și amoral, pentru care creația sau distrugerea , binele sau răul,sunt manifestări ale capriciului și suveranității sale, care se descarcă, în crearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale și de prisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în el însuși”. (Ibidem, Band I, p.36). Acest zeu evocat nu este altul decât Dionysos, zeul grec pa care în faza finală a lucrării „Ecce homo” Nietzsche îl va opune
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtășanie o prefigurează, Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică pe care o pregustăm încă din viața această terestră și care nu este o comuniune umană, ci o unitate în Dumnezeu, în plenitudinea adevărului și în bucuria Împărăției (Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stăniloae, Legătura între Euharistie și iubirea creștină ... , p. 33). - această concepție ar trebui să asigure ecumenicitatea sau gîndirea și mișcarea ecumenică Bisericii cea una după cum și Iisus Hristos - Adevăratul Dumnezeu
DESPRE FRMUSETEA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366928_a_368257]
-
și iubirea creștină ... , p. 33). - această concepție ar trebui să asigure ecumenicitatea sau gîndirea și mișcarea ecumenică Bisericii cea una după cum și Iisus Hristos - Adevăratul Dumnezeu - doar Unul este!.... Încheiem cu constatarea că Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul lui Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a
DESPRE FRMUSETEA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366928_a_368257]
-
ea se adresează celor care doresc un sincer și real progres duhovnicesc. Voi încheia aceste rânduri cu un citat luat dintr-un capitol al tezei, care mi s-a părut sugestiv, și anume: „Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea, adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
un cuvânt ea se adresează celor care doresc un sincer și real progres duhovnicesc. Voi încheia aceste rânduri cu un citat luat dintr-un studiu al autorului care mi s-a părut sugestiv: „Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
un cuvânt ea se adresează celor care doresc un sincer și real progres duhovnicesc. Voi încheia aceste rânduri cu un citat luat dintr-un studiu al autorului care mi s-a părut sugestiv: „Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
singurul mijloc de a fi în iubirea lui Dumnezeu și de a pecetlui aceas �tă intimitate cu propria sa viață. Acest semn al sensibilității sale pline de dragoste divină este subliniat de sacrificiul său pentru Iisus Hristos, gest care reprezintă plenitudinea iubirii sale față de atotputernicul Dumnezeu și față de întreaga lume. Potrivit spuselor Sfântului Clement Alexandrinul, "dacă trecem la iu �bire, martirul este fericit cu adevărat când mărturisește iubirea divină, pe Dumnezeu și pe Iisus Hristos, pe care iubindu-L, L-a
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
ochii. Oare ce gândea atunci? Cred că știu: era piatra mea de încercare, o piatră de moară. Dacă aveam s-o ridic, ea știa ce drum vom alege. Foarte grea încercare! Dar tânărul ataca, și ataca foarte dur! - Suntem în plenitudinea forțelor noastre creatoare. Acum trebuie să ne facem un rost în viață, vrem să avem copiii noștri. Ce ne oferiți, d-le președinte? Terminăm facultăți, masterate, ca să facem ce? Să trăim cu un amărât de ajutor de șomaj? Vă plângeți
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
care însă nu a fost pus îndată în lucrare. Abia prin coborârea ipostatică a Sfântului Duh, darul preoțesc, ca și alte slujiri mai deosebite, precum și o serie de harisme vor deveni actuale și se vor putea manifesta, căci Cincizecimea reprezintă plenitudinea darurilor și a harurilor. Mântuitorul Iisus Hristos îi prevenise de altfel pe ucenici în ultima seară înainte de Patimi: "Vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
lucrării Fiului și, respectiv, a Duhului Sfânt, vizibile îndeosebi în minunea de la Cincizecime. Pe când Iisus Hristos restaurează natura umană ce a fost viciată prin păcat și o sfințește, Duhul Sfânt, Care Se revarsă peste fiecare ucenic în parte, împărtășește persoanelor plenitudinea darurilor. Dacă lucrarea Fiului unifică, cea a Sfântului Duh diferențiază, îngăduind înflorirea unei multitudini de daruri. Unitatea se exprimă, după cum sublinia teologul francez Olivier Clement, în diversiunea chipurilor, fiecare manifestând la lumina Duhului ceea ce are mai personal. Fiind înrădăcinată atât
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
actual este chintesența întregii spiritualități, aprofundarea și actualizarea continuă a conținutului infinit al Revelației, expresia privilegiată a Tradiției bisericești.12 El este o operă comună a întregii Biserici, o dezvoltare și o însușire prin viață a conținutului Tradiției apostolice în plenitudinea ei. Elementele acestei Tradiții primare se dezvoltă în forme complexe pentru a exprima mai bine și mai adecvat în fiecare epocă infinitul ei conținut. R. Taft distinge cinci faze istorice în dezvoltarea Liturghiei.[13] 1. O primă etapă este cea
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtășanie o prefigurează, Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică pe care o pregustăm încă din viața această terestră și care nu este o comuniune umană, ci o unitate în Dumnezeu, în plenitudinea adevărului și în bucuria Împărăției - această concepție ar trebui să asigure ecumenicitatea sau gîndirea și mișcarea ecumenică Bisericii cea una după cum și Iisus Hristos - Adevăratul Dumnezeu - doar Unul este!.... Încheiem cu constatarea că Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]