335 matches
-
a decretului de interzicere a întreruperii de sarcină cu doi ani înainte de istoricul 1968, când în Apus tinerii se lăsau amețiți de sloganul „Totul este posibil, totul este permis“, înscris pe ziduri și intonat când revoluționar, când tandru de barzi pletoși și bărboși. Copiii din flori ai generației flower power erau aduși pe lume cu inocența, bucuria și nonșalanța pe care doar bunăstarea și libertatea le puteau îngădui. Iar în timp ce prin câteva capitale occidentale feministele defilau cu pieptul gol aidoma anticelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
tata, nu prea convins, c-un zâmbet melancolic, în timp ce Lucian dezlega panglica și scotea la iveală o cutie de creioane colorate. Pe capac, un băiat blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept înainte, undeva peste întinderea lacului, din care se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dea. Nu-i așa că e tare de tot? Acum două zile l-am luat la Blithedale și i-am făcut cinste cu un prânz la cantină. În timp ce se încrunta la meniu, s-a pus într-o situație neplăcută față de chelnerul pletos care încerca să-și comande salata. A ieșit la iveală, după multe bâlbâieli și corecturi, că bietul copil nu prea știe să citească. Era cât pe ce să leșin de jenă și duioșie și am mai remarcat cu ce mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Locuiam, de fapt, în Berkeley și-n fiecare dimi neață părăseam mica mea suburbie, cu KFC-ul și K-Mart-ul subsidiare, ca să iau metroul ce mă ducea, pe sub brațul de ocean, drept în inima Frisco-ului. În 1990 eram încă un puști pletos, în jackă de piele cafenie, ce umbla cu mâinile-n buzu nare pe străzi, închi puin du-și că pășește exact pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac. Me troul, faimosul The Bart, e de o deosebită eleganță el însuși. Câtă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
română. Când ieșeam, serile, mă plimbam ore-n șir prin oraș, cu o umbrelă picurătoare dea supra capului. Mergeam de-a lungul canalelor semi circulare, treceam peste poduri arcuite, mă-nfundam prin ulițe strâmte cu mici magazine suspecte... Cum eram pletos ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu elastic. De urât, intram în cârciumi întunecate și, lângă godinul încins, cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am întrebat, privind cum vârfurile copa cilor nevăzuți mătură stelele la fiecare rafală de vânt. Vârful incan descent se ridica, se aprindea deodată mai tare și vedeam atunci, ca-ntr-o cameră unde se developează fotografii, profilul său de tânăr pletos și cu perciuni mari, cum se purtau în vremea când „Phoenix“-ul scotea primele albume. „Nu știu... poate pentru că mă caut pe mine însumi... Încerc de toate, vreau să mă rea lizez, nu vreau să trec anonim prin viață...“ „Și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
față de cea cu care se obișnuiseră simțurile noastre”: “(...) o lume așezată cu capul în jos, în care câinii aleargă înaintea iepurelui, și cerbii îl vânează pe leu. Capete mici, cu gheare de păsări, animale cu mâini omenești pe spinare, capete pletoase din care țâșneasu picioare, dragoni zebrați, patrupede cu gât de șarpe care se înfășura în mii de noduri de nedesfăcut, maimuțe cu coarne de cerb, sirene cu forme de zburătoare cu aripi pieloase pe spate, oameni fără brațe cu alte
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind cu privirea o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind În glas de clopot. Acum, cu poruncă, te-arunci în fum Pe drumul târziu. Bucium pletos, Întunecos semn al pământului în vânt, Măsoară clipele. E ceasul vecerniei... Fior Să fi fost real? Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul acela mă prinde din nou În ghearele sale. Mă tem. Deodată apare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
degetul său dolofan apăsat pe volan, până spre Foișorul de Foc. Acolo, pe-o străduță lăuntrică, așteptară, până la 5,30 dimineața, să degajeze către serviciu o puștoaică și urcară, tot unul pe umărul celuilalt, într-un apartament, unde un mucos pletos dormea într-un fotoliu. I se strecură în suflet. Știi, viața e scurtă. Scurtă. Dan Scraba care a spart o ușă, deși viața e scurtă și a găsit cinci mii de lei ascunși după ea. Pink Floyd a ales altceva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la bord. De cele mai multe ori mă privesc cu un aer prietenesc și răspund cu promptitudine la salutul meu, În așteptarea, probabil, a unui câștig cât de mic. Dintre ei (cinci la număr), Îl simpatizam pe Filozof, cum i se spunea. Pletos, cu barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tine te-a iubit? Ai știut cine te-așteaptă Și-ai venit să răsplătești Lungi durerile-mi lumești, Cu zîmbirea-ți înțeleaptă Și cu ochii tăi cerești. {EminescuOpIV 54} ÎNCHINARE LUI ȘTEFAN VODĂ Și strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot rânduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să curgă, colo fă-n veșnicie Eroul să tresalte, al tău glas auzind. {EminescuOpIV 57} Și strunile plesnite, și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. O munți și văi profunde, oh! dați-mi pentru-un nume Sublima voastră voce, că-i trist sufletul meu. Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui insule pe el, E grădina luminată a palatului în munte - A lui scări de stânci înnalte sunt crăpate și cărunte, Iar în halele lui negre strălucind ca și oțel Sunt păduri de flori, căci mari-s florile ca sălci pletoase, Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase, Presărate ca cu lune înfoiete ce s-aprind; Viorelele-s ca stele vinete de dimineață, Ale rozelor lumine împle stânca cu roșeață, Ale crinilor potire sunt ca urne de argint. Printre luncile de roze
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în soare - Par un codru sur și vecinic. Lunci albastre lucitoare Se deschid ca loc de luptă în păduri de nori ș-argint; Printre stâlpii suri s-arată coifuri mândru așezate Pe pletoase frunți divine - pavezi de-aur ridicate, Lănci ce fulgeră în soare, arcuri ce se-ntind în vânt. {EminescuOpIV 136} Joe-ncruntă-a lui sprinceană și ca un copil tresare Vechiul glob - munții se clatin, ceruri tremur, marea moare. E semnalul cel de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe atâta cât le trebue la doi. 555Și trecând așa-n pădure, ei aud foșnind în frunze, Trece-o umbră fugitoare ce țușnea să se ascunză. Călin mâna și-o întinde și pe sus când mi-o ridică, Muma smeilor pletoasă se sbătea răcnind de frică. - Fă-mi picioare, babă hâtră, și lui mâni, or te omor! 560- De un stînjin mai la vale e, bădică, un isvor, Vîră-te în el, cu totul și-i eși întreg. - Ei stăi, De-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gardu‟!.. În pragul crâșmei, ecoul vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu-i apă neam. Niște băltoace colo pe fund și lucrează oamenii dă zor. Pasămite că mai ie multă treabă pîn i-or da drumu. Da rău ce-mi pare de iarba aia dă pă maluri și de sălciile alea pletoase că tare-mi plăcea să vin pă jos pă chei cu răposatu bărbatu-miu cînd ne-ntorceam de la petreceri, de la tușa Sofica țamintirile toate aceste locuri populate cîndva de umbrele noastre acum fără spitalul Brâncovenesc fără vechea hală fără birturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bizar necunoscut, recomandat cu înalte calificative. Personaje de toate vârstele și mărimile. Pot fi recunoscuți bătrâni combatanți, pictori uitați, actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ești parul ăla care i se scoală lui ori de câte ori vrea? - Tată, am strigat, Îngrozit, căci Îmi vedeam Umbra cu ochii. În clipa aceea am auzit strigătele unor oameni și am zărit câteva trunchiuri scobite, Împinse degrabă spre apă dintre copacii pletoși de pe celălalt mal. 7. M-am trezit tremurând din cap până În picioare. Câțiva oameni mă frecau cu ierburi, iar pielea mă ardea și mă ustura de-mi ieșeau ochii din cap. Puțin mai Încolo, trântit Într-o rână, bietul Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul înverzit din bolta cerească a izbucnit în hohote neoprite, în cascade deviate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în ruptul capului! Întinzându-se la perete ca un motan în așteptarea desertului la conservă. Giulia, uimită, mai mult amuzată de ținuta de oraș a lui Edy, își lăsase niște chiloței, un furou minuscul și îl urmă; venea rândul meu, pletos, slăbănog într-un chilot rupt și culmea, curat, să-mi ocup locul; Mimi neplăcându-i cămășuța s-au nevrând s-o mototolească, și-a lăsat chiloțelul să o apere de frig și încercă să mă sărute, pregătită și dispusă să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
căruia nu i -am văzut decât fructul, când zarzării ne îmbată primăvara cu par fumul ninsorii lor de flori? De ce am căuta să simțim murmurul Gangelui, când ne șoptește atât de tainic și de aproape izvorul ascuns în umbrișul sălciilor pletoase și curge atât de măreț Dunărea la vale? Sau de ce am căuta să zugrăvim rău gheț arii Alpilor, pe care nu i am zărit niciodată, când Ceahlăul mai s trăjuiește încă în hotarul încărunțit al Moldovei?” Era o chemare la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Și-apoi, e petrecerea dată de Marshall - o să fie prima-ntâi, a susurat James și s-a sprijinit de biroul meu, În timp ce Îmi citeam e-mailurile. Emily ciripea fericită În partea ei de birou amănunte despre rendez-vous-ul ei cu compozitorul cel pletos. — Aș vrea să vin, știi prea bine că aș vrea, dar prietenul meu șii cu mine ne-am făcut planuri pentru seara asta Încă dinainte de Crăciun, am protestat eu. De săptămâni Întregi am tot zis că mergem Împreună În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
efervescență, de început de eră, și lumea aceasta nouă repetă alte începuturi; este o vreme de "Simetrii", o continuă stare de echinox, în care vechimea adâncă se confundă cu prezentul luminos. "Bărbați tineri, vremea îi face urmași bătrâni, cu barbă, pletoși și vagi ca magii, din veșnicie scoși./ Fără harnașamente pasc murgii triști prin iarbă/ Lovind copite-n osul albit și lins de ploi./ Iar pruncii beau din lapte istorii și balade/ În cartea de citire cu umbre de eroi/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adoră are părul lung și negru, e tandră, capricioasă, dulce și amară. Lipsesc din acest volum elementele oculte, bocetele, stampele și goblenurile medievale, poetul se îndepărtează de universul caracteristic poeziei lui. "Hăitașii sunt plecați de mult de acasă/ Prin pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]