309 matches
-
s-a făcut de gheață și a pus punct: - Destul! Nu meriți să calci în cortul meu. Ieși afară! Blestemată să fii, pleacă și să nu te mai văd niciodată! Bunica s-a ridicat în toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care se îndepărtau grăbite și se topeau în noapte. Până la urmă, tot încercând în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și totuși nu se dădeau înapoi să se gudure pe lângă ei, să se închine în fața mâinii care îi pleznea peste ochi. Nu bănuiam că voi ajunge mai târziu să-i imit și am bătut câțiva când i-am prins în locuri ferite. Numai că dreptatea mea mi-a înrăutățit la maximum situația. Am ajuns să umblu prin curtea școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe toți, silindu-i să fie prudenți, iar Arhivarul abuza de asta purtându-se ca unul din acei mici despoți care repetă la bucătărie ceea ce au văzut în salon. Își arăta dinții stricați și putrezi, de-ți venea să-l pleznești peste mutră, având aerul cuiva care zice în gând: „Lasă „ nu mă păcălești tu pe mine. Eu știu cine ești în realitate. Fă pe deșteptul cu alții”. Asta m-a făcut să iau foc când Domnul Andrei mi-a atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
combine ea ceva cu G. ca să fiu scos din cauză. Vrea să-mi dea impresia că se sacrifică pentru mine. Că de dragul meu, în interesul meu, se culcă cu el. O adevărată martiră, biata Augusta. Mi-a venit s-o pleznesc și să-i spun: „Du-te dracului cu G. cu tot. N-aveți decât să vă împreunați, dar, repede, până mă duc să iau puțin aer. Și să aerisești după aceea. Nu-mi place mirosul de cocină”. Dar nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spital de nebuni, că am o profesie nobilă, trebuie să alung infernul din sufletul unor oameni care n-au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea auzul cu o emisiune sonoră la care colaborau gâtul, buzele, nasul și chiar măruntaiele. Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bălăriile creșteau ca într-o boală. Se uscau în picioare, în timp ce altele, tinere, năvăleau dedesubt, amestecându-se, încâlcindu-se; trebuia să-mi fac loc mereu cu mâinile și cu picioarele și m-am umplut repede de zgârieturi. Înjuram de câte ori mă plezneau ierburile înalte peste ochi, dar îmi plăcea să mă simt ca un explorator; era, într-un fel, primul meu contact cu jungla. Uneori totul amuțea în jur; apoi sufla vântul și bălăriile se umpleau de zgomote suspecte, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul ascuțit ca o pasăre, a venit atunci prin spatele ei și i-a sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. „A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?” O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și încurajau favoritul cu tropăituri putrede, ce bufneau prin plușul draperiilor. 20 DANIEL BĂNULESCU dați într-una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de vulgaritate nesfârșită pe care-l degajă poezia Generației '80 - îi pune piedică. Nu-i pică bine la stomac. Îi mută nările. Îi dăunează. Nu apleacă oarecine capul să citească un singur vers, de un singur Optzecist
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sălii se înmoaie ca apa și sala alunecă în genunchi înaintea invocatorului ei. Începând cu versul doi, încăperea îmblînzită trece printr-o stare de vâscozitate afectivă. Come, cefalee, convulsii ale celor aflați în interiorul ei însoțesc pronunțarea versurilor patru și cinci. Pleznită de rostirea cuvintelor finale, construcția dansează înaintea invocatorului său ca o muiere și îi ciugulește dintre liniile palmei ca o porumbiță. Cu ochi mijiți, invocatorul o urmărește câteva clipe, apoi pronunță rar cea de-a doua parte a imprecației: "...Mi-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale cubului îi însîngeraseră degeneratului mucoasa bucală. L-am izbit, fiecare cu ce-am putut. Efect contrar. Cubul îi dispăru complet sub pielea elastică a obrajilor. Necunoscuta, zbătîndu-se, îi izbea hoitul de carcasa de lemn a pereților. Terchea-berchea l-a pleznit de trei ori, îndesat, de jos în sus, pe deșirat, cu pumnii. Și abia atunci cubul a zburat, din gura putrezitului în raglan, într-un nor de dinți smulși, fragmente de chihlimbar, sânge, salivă, cenacliști mititei, expulzați din cub de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu tivul încă prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei abia umezi piepții hainelor celor din jur. Următoarele cinci, șase valuri plezniră, cu crestele intonației lui uleioase, sprâncenele și gurile întredeschise ale Consultantei și pe cea a neastâmpăratului taximetrist. - Păi să vă spun... Ar fi fost și greu... să admit... în urmă cu 22 de luni... că, la originea tuturor dezagrementelor prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cap ce înseamnă, după atâtea nefericite boli de cap, și cea mai prețioasă boală din lume, boala de mâini a IF-ului. De abia întindea hoțomanul degetul cu chiureta către ușa casei de bani, că sub atingerea sa fermecată, încuietorile plezneau și săreau, ca broscuțele prin iarba din Cișmigiu, sub apăsarea picurilor ploii!... Molozul de bancnote - patru sarsanale - îl repeziră în Calomfirescu, prin șoferul lui Arvinte, Spînzu, un țigănuș agil și devotat. Numai de-un metru jumătate. Făcut parcă doar din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ceață, lins parcă de limba unui animal necunoscut. Camera de invocație fu răsturnată (de trei ori), zăngănind precum o cutie din lemn ce poartă înăuntru un pumn de monede. Foștii invocatori se treziră reînșurubați în scaunele lor. Degetele le fură pleznite de nuielușele purtătorilor de letică, trimiși să curețe locul și retrăgîndu-se acum în mirosuri de cârpe arse și cu spinările încovoiate sub o pradă bogată. 369 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aruncîndu-se în discuție numele Liceului "Pipera", responsabilitatea ta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pereche asortată de chiloței tanga, cu șnur diamantat în spate. Orice era alb și cu volănașe însemna că e pe gustul lui Luca, ceea ce, era perfect acceptabil. Unul dintre primii iubiți ai lui Alison se excita numai când fata îl pleznea peste fund, purtând o pereche de mânuși de plastic, din acelea de menaj - un păcat nemaivăzut și destul de lipsit de demnitate care întotdeauna o adusese pe Alison în pragul unui hohot de râs isteric. Acum, oprindu-se în fața oglinzii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu ea, degajă o tensiune sexuală imensă, dar, imediat ce ai terminat scena, bum! Se oprește pur și simplu și ea revine la starea de șoricel. Cu majoritatea oamenilor se întâmplă exact invers - se concentrează foarte mult pentru o scenă și pleznesc de energie apoi, de nu știu cum să și-o descarce. — De unde și toate poveștile de amor din culise, făcu MM pe un ton sec, uitându-se la el și la Sally. —Te ajut când vrei tu cu energia, îi zise Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rațiunii. S-ar pierde toată frumusețea. Toată vraja, nu? Termină tocmai țigara și, în loc de replică, o strivește răbufnind, ca și cum în locul chiștocului aflat între degetele lui, ar fi fost sugrumat cel mai aprig adversar. Zâmbește apoi, numai ca să facă poză (?), își pleznește palmele, una de cealaltă, ca și când ar fi terminat de făcut ceva extrem de important, și zice ca trezit din somn, cu o voce mult mai puternică: Acuma sunteți liber să ridicați hainele de epocă de la Teatrul Z. Luați legătura cu tov.
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rolul de a precipita lucrurile. Fără voi nu ar mai apărea Ursul, iar soții Bethlen nu vor mai fi scăpați. Castelane! Unde e castelanul? (marcat de o stare de nervozitate pe muche de cuțit, privește în toate părțile și-și pleznește palmele să le rupă nu altceva.) Știe de repetiție?-făcu contele. Știe. Strigați-l. O fi prin spate, pe la magazie - preciză o altă voce-Precis iară-l vezi citind în neștire în magazie, cocoțat pe bănci și pe saci, aproape de tavan
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fund, se uită la mine, peste mine, pierdut, fericit. Coboară În sfârșit mâna, se plesnește peste genunchi de câteva ori, apoi se liniștește, Își trece palma peste piept, râde. Râde cu sughițuri, rostogolit, cu pântecul umflându-i-se gata să pleznească: - Băieți! Măi băieți! Ce poți să-i ceri mai mult? Bine c-a rupt tăcerea. Își duce palma la ochi, se freacă hlizindu-se, până la urmă Îi dau lacrimile, i-o fi intrat uleiul În ochi. Se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la dracu`, Magicianule, bombăni, degeaba stai picior peste picior, laptopul are baterie bună, rezistă, acum vor veni și cei care vor lega firele alea rupte, care-i problema? I se păru că Magicianul dă din mână a lehamite. Iar el plezni tastele laptopului cu lăbuțele de iepure orgolios și scrise (evident) că autoritățile făcură tot posibilul pentru ca situația să revină, repede, la normalitate, în acel cartier prin care trecea o furtună asemănătoare cu un cuțit bine ascuțit... După câteva minute, ceasul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
până ce i se răcori sufletul . Apoi ridică un degețel , . . . cel mic, deasupra ochilor și se uită printre degete. Văzu un cap frumos pe niște umeri largi și albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură. . . Acum era să-i pleznească colanul ... ea-l descheie din sponci și, răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța . Mânele ei îi căzură 'n jos, căci era obosită de emoțiune , dar nu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Iapa, care mâncase miezul mărului și cojile, naște; mânzul se face mare, însă copilul refuză să apară. Soluția provizorie găsită de soțul disperat este încingerea nevestei cu cercuri "să nu se mai suie burta să mai crească, că zâcea că pleznește"; apoi, se duce să ceară sfatul altor împărați cu privire la situația soției sale, neștiind pe cine să salveze: mama sau copilul. Până la urmă, apelează la instanțe supranaturale, la Mama Pădurii. Actele întreprinse de aceasta par etapele unui ritual punitiv: dezbrăcarea în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]