408 matches
-
aduc eu unul, dacă vrei... Nu e nevoie, zise Bart, fac eu rost de unul, că acum sunt din nou în stare să mă țin pe picioarele mele și pot să-mi fac singur toate cumpărăturile... E bun un scăunel pliant sau trebuie să fie neapărat unul de lemn?... Arm vorbi mai departe, fără să-i răspundă la întrebare: Eu îți spun doar despre Rugăciune, dar ea trebuie primită de la un cunoscător, Bart, și cred că e o taină această inițiere
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
concret. Munții Văraticului, din stânga, creșteau în măsura în care suiam dealul, ca să descrească din nou când coboram spre Târgu-Neamțului. Căldura se întețea. Aerul începea să joace deasupra câmpiei, încercînd miraje abia conturate. ... Adela! La ora asta era desigur în cerdac, pe scaunul ei pliant, cu șalul împletit pe umerii largi, pe brațele rotunde, pe bustul înalt, cu ochii pe jumătate închiși de lumina soarelui, filtrîndu-și azurul printre genele lungi... Ochii ei albaștri... Culoarea cerului pentru un detaliu organic!... Abandonarea extatică a unei femei cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
broscuță, sau cădea o frunză îngălbenită de sfârșit de august. Când nu mușca peștele momeala, trăgeai câte un pui de somn așa, în slip, pe pământul aparent clad și erai încrezător în el. Iar eu, neștiutor poate, înțepenit pe scăunelul pliant, eram atent, cu ochii la scule și cu urechea la o frântură de tril a unei păsărici, pe care câteodată o ghiceam printre crengile vreunui copac că ar fi privighetoare sau merlă, sau la o amăgire de glas din satul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Yacht Club. Urcăm pe scările acoperite cu covor roșu, trecem pe lângă trofeele de navigație din argint și pe lângă portretul În ulei al pilotului de hidroavion Gar Wood. La etaj intrăm În sală. În fața ecranului de cinema sunt scaune de lemn pliante. Și acum luminile s-au stins și, zăngănind, proiectorul Își aruncă fasciculul de lumină, dezvăluind un milion de particule de praf din aer. Singura modalitate prin care tatăl meu se gândise că ar putea trezi În mine sentimentul moștenirii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În care Desdemona călătorea spre interviul ei de angajare, un artist mexican pe nume Diego Rivera lucra la noua operă care Îi fusese comandată: o pictură murală Înfățișând noua mitologie a industriei automobilelor. Stătea sus, pe schele, pe un scaun pliant, schițând marea lucrare: cele patru rase androgine ale umanității pe panourile superioare, privind În jos la linia de asamblare de la River Rouge, unde lucrau muncitorii din industria automobilelor, cu corpurile armonizate de efort. Diverse alte panouri mai mici Înfățișau „celula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
schimb de locuri cu ideea pe care și-o făcuse ea despre cameră. Își imaginase o cupolă Înaltă, un covor de Ezine viu colorat, dar camera este o simplă sală de spectacole. O scenă mică Într-unul din capete, scaune pliante sprijinite de-a lungul pereților. Le asimilează pe toate În liniște. Și apoi, Încă o dată, se aude o voce: ― Bună, Desdemona. Pe scena goală, Profetul, Mahdi, Fard Muhammad, stă În spatele podiumului. Nu e decât o siluetă slabă și elegantă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
despre vată muiată, despre mirosul de igrasie din sălile de cinema, despre toate pisicile păduchioase și tăvițele lor Împuțite cu nisip, despre ploaia căzând pe străzile orașului, făcând praful să se ridice și pe italienii bătrâni să-și care scaunele pliante Înăuntru. Până acum n-a fost lumea mea. N-a fost America mea. Dar iată-ne ajunși aici, În sfârșit. Fericirea dinaintea dezastrului n-o ținu prea mult pe Desdemona. Câteva secunde mai târziu Își puse din nou capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
i se sting ca o lumină. Deja e o luptă În toată regula, cu schimb de focuri, o bucățică de Vietnam adusă până acasă. Doar că În cazul acesta cei din Vietcong stau Întinși pe saltele Beautyrest. Stau pe scaune pliante și beau bere - o armată de voluntari Înfruntându-i pe Înrolații de pe străzi. E imposibil de aflat cine au fost toți acești trăgători. Dar e ușor de Înțeles de ce i-a denumit poliția lunetiști. E ușor de Înțeles de ce primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fin respirația fierbinte În ureche. ― Bună, Tiresias, spuse ea, chicotind. Sunt eu, Antigona. Veni ziua spectacolului („premiera“ Îi spuneam noi, deși nu aveau să mai fie alte reprezentații). În niște „cabine“ improvizate În spatele scenei, noi, actorii principali, stăteam pe scaune pliante. Restul elevilor de clasa a opta erau deja pe scenă, dispuși Într-un mare semicerc. Piesa era programată să Înceapă la ora șapte și să se Încheie Înainte de apusul soarelui. Era 6.55. Din spatele scenei auzeam cum se umple terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asta. ― Oprește-te, i-am spus. ― Ce? ― Oprește-te. ― De ce să mă opresc? ― De aia. ― De ce de aia? ― Pentru că nu te plac În felul ăsta. Se ridică. De parcă ar fi fost tipul din vechea schiță de vodevil, cel din patul pliant care se tot Închide, Jerome se ridică perfect treaz. Apoi sări din pat. ― Să nu te superi pe mine, am spus eu. ― Cine spune că m-am supărat? spuse Jerome și plecă. Restul zilei trecu Încet. Am rămas În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Calliope. V-aș ruga să rămâneți aici, la mine În birou, domnule și doamnă Stephanides. Se ridică În picioare. ― Calliope, vii cu mine, te rog? M-am ridicat de pe scaun. Luce a privit cum diferitele melesegmente, ca ale unei rigle pliante, s-au desfășurat și mi-am format statura completă, cu vreo doi centimetri și jumătate mai mare decât Înălțimea lui. ― Noi suntem aici, scumpete, spuse Tessie. ― Nu plecăm nicăieri, spuse Milton. Peter Luce era considerat cel mai mare expert pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fusese o excepție, scăpase maică-sa mai devreme de la serviciu și-l luase acasă. Îi cunoștea pe toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tocmai o traversase... cum începea să se miște. În sus. Acum nu mai fu defel surprins. Sub privirile lui pline de interes, desenul complicat al podelei se explică de la sine. Fiecare motiv desenat, după cum se dovedi imediat, era un scaun pliant, care acum se ridica în picioare, și intra în făgașul său cu un pocnet ușor. Într-un minut, câteva sute de scaune rânduite pentru audiții, spectacole de teatru și cameră de lectură, își așteptau ocupanții, acolo, înaintea sa. Clic! Clic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cer, bătându-i drept în față și făcându-l să transpire, deschise ochii, mârâi nemulțumit, întinse mâna spre micul frigider și scoase o bere. — Mă inviți? Deschise ochii, clipind des din cauza luminii, și privi necunoscutul ce stătea pe un scaun pliant caraghios, apărându-se de soare cu o umbrelă multicoloră, și mai caraghioasă. Îi întinse cutia cu bere, căută alta și, după o sorbitură lungă, întrebă: Cine ești și ce faci aici? Semeni cu unul din personajele absurde ale lui Fellini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am trăit cam cu patru dolari pe zi, inclusiv chiria, și aveam chiar și televizor. Lucrurile mele noi erau toate din surplusul de război, ca și mine - un pat îngust de fier, pături oliv-maroniu cu „U.S.A.“ pe ele, scaune pliante din pânză, garnituri de popotă în care să gătești și din care să și mănânci. Chiar și conținutul bibliotecii mele era în mare parte surplus de război, provenind, cum provenea, din seturile pentru deconectare destinate trupelor aflate în străinătate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
unei imagini publice pozitive a organizației pe care o reprezintă. Dintre acestea, cele mai importante ar fi următoarele: invitația sub formă de vedere; folosirea unei mașini; anunțuri; baloane de informare; cartea sistemului; birou de informare; steagul sistemu-lui; fanioane și insigne; pliante; muzeul sistemului; CD-DVD-uri; broșuri; filmul sistemului; design-ul și forma materialelor de prezentare; micro-fluturași; raport asupra activității sistemului; infomobil; servicii de informare; vederi; scrisori deschise către cititori; concursuri; coloană de informare; pancarte și bannere; afișe; acordarea de premii; referințe din partea
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
răsar În față. Kerry, Nev, mama și tata. Care se Îndreaptă către mine. Toți costumați. Mama poartă un chimonou japonez și are În mînă un coș de picnic. Tata e Îmbrăcat ca Robin Hood și are În mînă două scaune pliante. Nev e În costum de Superman și ține o sticlă de vin. Iar Kerry e din cap pînă-n picioare Marilyn Monroe, inclusiv perucă blond platinat, pantofi cu toc, și Înregistrează Încîntată privirile celor din jur. Ce se Întîmplă aici ? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ajungeți la timp... Masa e rezervată abia pentru ora șapte ! spune Kerry, aruncîndu-mi o privire ciudată. Ce ziceți de copacul ăla ? Mă uit tîmp la mama, care scoate o pătură de picnic, și la tata, care desface cele două scaune pliante. Nu pot să mă așez la un picnic În familie, În timp ce Jack mă așteaptă să facem sex. Trebuie neapărat să fac ceva, repede. GÎndește-te. — Îhm... chestia e, zic cu inspirație subită, că nu cred că pot să rămîn cu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
circului. Pe cine căutați? îl oprește un îngrijitor de animale. Pe mine! se aude vocea cuiva din apropiere. Mihai se întoarce brusc. În fața lui, pe scara unui vagon, stă Vlad. Fostul lui prieten. Ia loc, Mihai! arată Vlad un scaun pliant, după ce se desface din îmbrățișarea lungă. Se privesc minute în șir, nehotărîți cum să rupă tăcerea. De ce ai acoperit numele tău pe afiș? întreabă Mihai într-un tîrziu. Vlad întoarce capul spre vagon și strigă o chemare în spaniolă. Apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și frînă, patinînd, În fața numărului 121... Ușa Închisă. În hărmălaia aia de nedescris n-avea cum să tragă cu urechea. Jack izbi ușa cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se miște. Scrîșnet de cauciucuri, sirene amuțite... Jack văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că nu, iar motanul Îi imită gestul. Nu-mi dădusem seama cît de mult semănau unul cu celălalt. Julián insistă să-mi cedeze dormitorul. El, a pretextat, abia dacă dormea și avea să se instaleze pe hol, Într-un fotoliu pliant pe care i-l Împrumutase vecinul lui, monsieur Darcieu, un bătrîn iluzionist care le citea În palmă fetelor, pe un sărut. În acea primă noapte am adormit imediat, epuizată din cauza călătoriei. M-am trezit În zori și am constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu părul scurt... Atunci, toată Încrederea pe care le-o acordase, sentimentul că e Îngrijită și În mîini sigure, dispăru. Începu să tremure. Ele păreau să creadă că-i e frig și-o acoperiră cu o pătură. Aduseseră un scaun pliant din pînză unde o așezară și o legară și o scoaseră din baie, luînd-o pe pielea de tigru, apoi prin salon, pe lîngă bar și pozele din Paris, și jos, pe scara neluminată. La fiecare Întoarcere crezu că se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e și mai important, sună a purul adevăr și oferă o ocazie perfectă de a mai Îndulci impresia. — Calmează-te, calmează-te. Din partea mea, cu cît sîntem mai mulți, cu atît mai bine. Există cinci dormitoare, așa că, dacă aducem pătuțuri pliante, copiii pot dormi Împreună. — Sau cu noi În cameră, sugerează Trish. Mă rog, vedem noi. Dar ce grozav! O vacanță! Și Încă În sudul Franței! Întoarce paginile albumului pînă ajunge la prima, iar eu mă așez lîngă ea pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu medicamente și să-l Îndes În geanta pe care o luăm cu noi la bord. A trebuit să Împachetez jucării, scutece, șervețele și gustări, cărți, cremă de soare pentru bebeluși, servețele antibacteriene și schimburi de haine. Am luat pătuțul pliant, scăunelul pentru mașină, scaunul de masă portabil și balansoarul. N-am fost mai ostenită În viața mea. Dacă Înainte nu aveam nevoie de o vacanță, acum cu siguranță am. Mă aflu În camera lui Tom, privind Împrejur. E cam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
clătinînd din cap. Ce mi-aș dori ca fiul tău să Înțeleagă ce spui. Chiar dacă ar Înțelege, n-ar putea să audă, cu toată hărmălaia asta. Păi, ce-ai zice să ne ajuți să găsim dormitoarele noastre ca să despachetăm pătuțurile pliante? — OK, OK. Dan o ia În sus pe scări, cu o parte din bagaje. — Merg eu primul. Să vedem cum stă treaba. 16 Ar fi trebuit să-mi Închipui că Linda și Michael Își vor rezerva dormitorul principal. De două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]