5,084 matches
-
noi, în jurul numărului Eminescu al "Dilemei" și reacțiilor la el, al cărții lui Mircea Cărtărescu despre postmodernismul românesc, al articolului lui George Voicu rezumat de Edgar Reichmann în "Le Monde"... Strategia și girofarul Ziaristul român nici n-apucă să se plictisească de o criză în lumea politică autohtonă, că se trezește că trebuie să scrie despre alta. Și dacă mai punem la socoteală că o criză poate da în alta, și mai și, avem o imagine a țintelor în care trebuie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
cu mine... O.G.: Ați trăit aproape un veac. Nu-i dat oricui asta, "Vlașinii" Dv. v-au făcut acest dar genetic, trebuie să-l purtați... I.P.:Mai mult ca sigur... oierii, muntele... Dar e prea mult. Încep să mă plictisesc. O.G.: Permiteți-mi să nu fiu de acord cu Dv... I.P.:Să fi trăit pe vremea Revoluției Franceze... ce interesant ar fi fost, ce perindare de evenimente și personaje... Știu și eu? O.G.: Dar și vremurile noastre sînt
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
scrisori către Cezar Baltag e memorabil), întîiul volum din Istoria credințelor și ideilor religioase, urmat, apoi, de celelalte. Dar, acum, Eliade era rău bolnav de artrita lui reumatismală, cu degetele și încheieturile mîinilor inflamate și dînd dureri mari. Se cam plictisise de tot și de toate, deși se bucura că îi apar, în românește, cărțile (în 1978 dl Eugen Simion a făcut să apară, la Editura Cartea Românească, masivul volum cuprinzînd proza fantastică, În curte la Dionis). Dl Mircea Handoca a
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
când crește: "Crești: [...] mărgelele/ îți zornăie la gât, fundul, pulpele se lăfăie pe moale,/ un fulguleț rătăcit te gâdilă pe la nas,/ cineva te strigă, prin ușa închisă auzi cum - continui să crești/ printre haine parfumate, ca un cuc te cam plictisești te cam/ pipăi - pe sub plapumă" (Debaraua). Urmează un fragment în proză, El, de un sentimentalism desuet, care are totuși mai multă poezie decât poemul anterior: " Ea purta niște ghete tocite, fără lustru, cu cataramele uzate. Nu avea ciorapi și pe
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
obligația de a purta, din cauza unei forme foarte avansate de miopie, ochelari. Cu ei - spune eroina - "lumea din jur mi se pare prea rigidă, prea reală. Totul e brutal, dur. Știu tot, nu trebuie să mai ghicesc nimic și mă plictisesc". Sau, ceva mai departe: "Acei trei metri, distanța la care el (oculistul - n.m.) zice că eu pot să văd bine, sînt foarte neinteresanți, neproductivi și banali, în timp ce masa informă care se percepe vag după ei este de fapt rodul imaginației
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
lui Harry Potter. Teoria lui Todorov, a cărămizii din zid, nu mai e valabilă. Mai curînd, zidul e același, depinde cum și cine îl privește. Citeam într-un interviu cum și-a început scriitoarea seria: într-o călătorie cu trenul, plictisindu-se, a inventat toate aceste personaje. De-acum o sa-mi privesc cu atenție vecinii de compartiment: cine știe, poate unul dintre ei călătorește cu închipuirea în buzunarul lui Harry Potter. J.K. Rowling - Harry Potter and the Sorcerer Stone, Turtleback 1998
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
insolite unghiuri de înregistrare-inventare a realității, Constantin Țoiu se află în situația unui regizor de emisie de la televiziune. Cu bun-gust și cu mobilitate intelectuală, el comandă schimbarea perspectivei narative exact atunci când trebuie, ceea ce înseamnă exact atunci când cititorul începe să se plictisească. Dragoste și erotism Romanul este plin de un erotism difuz și inanalizabil, ca erotismul din șampanie. Indiferent dacă descrie icre de Manciuria sau ceaiuri afrodisiace, munți cu vârfurile ascunse în nori sau case de toleranță, prozatorul trezește în cititor nostalgia
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
de călăreți pe purici de dimensiunea a trei elefanți și infanteriști capabili să zboare fără aripi. Armamentul era următorul: coifuri fabricate din fasole scobită, evident de dimensiune uriașă; scuturile și săbiile erau similare celor grecești (cred că Lucian s-a plictisit pentru un scurt moment să mai imagineze noi tipuri de armament). Acțiunea militară s-a desfășurat cum urmează: la aripa dreaptă a declanșat atacul cavaleria vulturească, la aripa stîngă călăreții pe păsări. Pe lună există un tip de păianjeni, spune
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
din mulțime pe bulevardele Capitalei (ar trebui oare ca viermuiala lor să-mi inducă subliminal ideea de forță a masei, sau pe aceea mai subtilă și mai reavănă a abundenței de resurse - biologice?). Am jenanta impresie că regizorul s-a plictisit încă de la primele două-trei minute de film și că a plecat de unul singur la o bere, abandonându-și invitații în sala de proiecții. Revin la o normalitate estetică și discursivă o dată cu documentarul Eminescu - Truda întru cuvânt de Anca și
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
declarat, ăsta nu e o afacere care să-l intereseze. Totuși Ion Cristoiu are o editură și ține o revistă lunară de istorie - de unde reiese că nu-și respinge cu desăvîrșire condiția de patron. Că el nu vrea să fie plictisit cu nenumăratele probleme pe care le presupune condiția administrativă și financiară a unui ziar e de înțeles. Dar, treptat, se pare ca Ion Cristoiu a ajuns la o atitudine în care nu mai vrea să fie plictisit nici de patronul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
vrea să fie plictisit cu nenumăratele probleme pe care le presupune condiția administrativă și financiară a unui ziar e de înțeles. Dar, treptat, se pare ca Ion Cristoiu a ajuns la o atitudine în care nu mai vrea să fie plictisit nici de patronul ziarului, indiferent de condițiile acordului inițial dintre părți. Fiindcă, după cum rezultă din articolul de opinie al lui Ion Rațiu, înainte de semnarea contractului propriu-zis, a existat o înțelegere prealabilă între cei doi, prin care s-au fixat termenii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
Esență a ceva seamănă cu caricatură acelui ceva. Poetul ne arata esență, iar noi vedem - poate cu știrea lui - si caricatură. Criza de autoritate Pe masura ce se maturizează, Nichita Danilov devine mai imprecis și mai fantezist în imaginarea unor ritualuri mistice. Plictisit de propria lui capacitate de a-l transporta pe cititor în spații metafizice, începe să se joace și își pierde astfel autoritatea: "Tu stai și mă veghezi/ mereu-mereu cu ochi senini/ din care izvorăsc și curg/ atâtea mâini atâtea mâini
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
descrie scriitorul spaniol, nu e foarte departe de Academia din Lagado a lui Swift, măcar ca potențial de ridicol dacă nu din alt punct de vedere. Fiindcă e un loc unde nimeni nu face, cu adevarat, nimic, unde toți se plictisesc teribil și încearcă disperat să iși justifice lor înșiși ori celorlați prezenta, ocuparea unui anumit post academic, așa-zisele interese de cercetare. Oxfordul e o lume în esență moartă. Dar impasibilitatea și inactivitatea ei ajung să declanșeze scriitorului nu rictusuri
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
sic!) etaje, Editura DU Stil, 1997 - poeme despre viața prozaica de fiecare zi, dintr-o țară în care nimeni nu mai are iluzii. Volumul, la fel de dens că primul, n-a fost primit însă de critici cu tot atât de mult entuziasm. Îi plictisea, probabil, ideea de a saluta a doua oară un succes al Dianei Manole. A treia carte este însă în mod real diluata în raport cu cele anterioare. Deși are un titlu promițător,Tabieturi de seară, ea suferă de improvizație și cuprinde cam
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
crengi cît mă pricep. Și lor le-a fost dat". Chiar imaginea de sine a cărturarului e șarjata, necruțătoare. Diogene e, firește, un antinarcis: "Bătrînețea ieșită în lume e umilitoare. Ești urît, femeile nu te mai văd, tinerii s-au plictisit să tot dea peste tine. Li s-a acrit de atîta admirație și respect. În sine, pîna n-o ajung angaralele, e un lucru bun. Te ții la o parte. Iei distanță. Ești calm. Ți se pare ca înțelegi. De
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
documentare, ba scurt-metraje, ba lungmetraje de ficțiune, pelicule nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu poți să nu te gîndești cu jale la ce se-ntîmplă acasă... După ce te gîndești, pac și "explicația sociologică": păi da, îți spui rîzînd în barbă, ei se plictisesc, n-au ce face, așa că vin la cinema - pe cîtă vreme noi, care nu ne plictisim, stăm acasă, așteptînd să vină mineriadele peste noi... Fiecare civilizație are divertismentele pe care le merită. Pînă la ediția 34, Zilele cinematografice ale Solothurn-ului
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
te gîndești cu jale la ce se-ntîmplă acasă... După ce te gîndești, pac și "explicația sociologică": păi da, îți spui rîzînd în barbă, ei se plictisesc, n-au ce face, așa că vin la cinema - pe cîtă vreme noi, care nu ne plictisim, stăm acasă, așteptînd să vină mineriadele peste noi... Fiecare civilizație are divertismentele pe care le merită. Pînă la ediția 34, Zilele cinematografice ale Solothurn-ului aduceau în capitala acestui canton toate filmele făcute în cursul anului precedent. Democrație și plictis. Anul
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
îl interesa în mod special să apară în interivu. Pentru altele, mai era timp. Nu-mi dădea atunci impresia cuiva bîntuit de premoniția apropiatului sau sfîrșit. Avea multe în cap și pe cap, dar nu părea nici obosit și nici măcar plictisit de toate cîte îl așteptau. Muncea metodic și avea o bună relație cu timpul. Nu știu ce relație avea cu medicii și asta n-am aflat-o nici din Apostrof. Istoria infarctului sau nu reiese din această carte. O fi fost un
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
era și alta fetiță talentata. O chema Cella; Cella Delavrancea. Ea a ajuns pianista. A ajutat-o Delavrancea. Îl știi, nu? - Da, am auzit de el." Aproape nici una din cele 694 de pagini ale volumului lui Dorin Tudoran nu îl plictisește pe cititor. Trecerea a peste douăzeci de ani de la apariția interviurilor în revistă le-a mărit valoarea documentara și nu a reușit să le diminueze valoarea literară. Dorin tudoran, Onoarea de a înțelege, interviuri, București, Ed. Albatros, 1998, 694 pag
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
printre altele și scenaristul. Zborului deasupra unui cuib de cuci. Scenariul acestui Joe "Black" e admirabil prin eficientă cu care își duce la bun sfîrșit misiunea de a propune o poveste la care să se poată uită, fără să se plictisească, si un copil și un savant. Un scenariu care și-a asumat cu ingeniozitate și inteligența propria condiție: aceea de bun de larg consum. Că un obiect decorativ decent, plasat într-o zonă din pragul artei, si care are o
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
a unei crize resimțită de însuși autor. În "Refugiul Muguet", povestirea care e, după părerea mea, de departe cea mai frumoasă din toată cartea, cele mai valoroase momente sînt inutil explicitate. Personajele sînt doi camionagii de cursă lungă, care se plictisesc amarnic împreună și unul pe celălalt în călătoriile lor pe autostrada monotonă, veșnic către aceeași destinație. Fiecare își aduce cu sine obsesiile, tabieturile, rutina unei vieți care, în lipsa unui loc firesc de desfășurare, caută să se reimprovizeze în cabina camionului
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
ca să zic așa: nu de a dovedi onoarea, ci de a scoate la iveală acea frică animalica din om, disperarea ridicolă și tragică totodată de a rămâne an viața. Dar numai această frică poate trezi din abrutizare eroi precum amorezul plictisit de viață calmă și banală alături de amantă de care s-a săturat definitiv. Duelul, la care e provocat mai curând din ăntămplare, ăntr-o clipă de nebunie, de un cunoscut care al disprețuiește intens pentru viața pe care o duce. El
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
supraviețuiește. Pentru el, duelul are valoarea unei revelații, al transforma ăntr-un fel de mistic, dispus să ași trăiască viața an căința și penitente, alături de femeia pe care nu o iubește, ăntr-un orășel pe care al detesta, ăntre oameni care al plictisesc. ăntr-un fel, duelul reprezintă moartea, ăn măsură an care tot ceea ce i se ăntămplă după presupune o mortificare senina și autoasumată din partea personajului. Complexitatea acestui volum nu provine, cu siguranta, din simplă cronologie a povestirilor, ci ea ține de temperamentul
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
deprindere; dintr-un obicei prost; dintr-un viciu contractat din copilărie. Și am să mai scriu pentru că, neputând face politică și nefiind filosof, trebuie să-mi trec timpul cu ceva până la moarte, ca s-o uit și ca să nu mă plictisesc de tot". Și, mărturisesc, am lăsat destule alte interesante răspunsuri la această anchetă, ca și, toate, la celelalte anchete din această ediție. Recomand cu stăruința cititorilor această ediție, care se constituie drept un veritabil instrument de lucru. *) Vezi și România
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
vieții lor: cel mai bine se simte în Israel poate și pentru că evreii au "voluptatea orientala a povestitorului". În sfîrșit, informațiile (atît de căutate, adesea) sînt livrate în cursul povestirii-poveste fără aglomerări de date, cu detalii, amănunțite uneori, fără a plictisi și fără a dă senzația aceea neplăcută (de atîtea ori încercată în cazul altor memoriale de călătorie) a transcrierii pliantelor, albumelor și a tot ceea ce va fi produs industria de promotionare turistică a locurilor văzute. Grigore Ilisei, De la apă Iordanului
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]