285 matches
-
garderobă și, tocmai când mă pregătesc să urc scările, mă oprește un reporter de la o televiziune. Nu rezist vanității de a apărea în smoking și cu papion, așa că răspund pe repede înainte celor câteva întrebări mitraliate de băiețașul blonduț și plinuț care ține microfonul ca pe-un buchet de flori la întâlnire. Cel mai bun film românesc din toate timpurile ? Desigur, Reconstituirea. Cine aș vrea să câștige ? A fost sau n a fost ? Ce Oscar mi-ar plăcea să primesc ? (Realizez
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Transilvania e în sărbătoare. Se trag clopotele, se înalță slujbe de mulțumire... Eram în târg, când un călăreț, alb de spumă, a căzut de pe cal și a strigat: "Am învins!" povestește Sora sora Domnului și soața boierului Isaia, o femeie plinuță, cam ofilită de multele nașteri și de grijile pentru copii, pentru soț, pentru frate. Doamne! Ce bucurie! Ce chiote! Oamenii au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îl dădeam pe linie mai spre interior, unde linia era mai stabilă, și-acolo Îl lua locomotiva și se ocupa de el altcineva. Cum era Coriolan Gherman ca brigadier? Era bărbat destul de frumușel, ca și aspect fizic, era un papanaș plinuț, se vede că era hrănit, era roșu la față... Față de mine n-a avut nici o atitudine, n-aș putea spune că aș fi fost bruscat cândva sau că m-ar fi lovit, da’ am văzut că a lovit pe altul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
înțeles. M-am concentrat pe tot felul de calcule timp de o oră. Apoi am luat iar pauză. — Aș vrea să vă pun o întrebare. Ce anume vrei să știi? — Tânăra de la intrare. Cea în costum roz și puțin cam plinuță... — E nepoata mea, spuse bătrânul. E foarte isteață. Deși e încă tânără, mă ajută foarte mult. — Întrebarea mea este... s-a născut mută sau i-ați scos dumneavoastră sunetele din vorbire? — Ah, fir-ar să fie! zise bătrânul plesnindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
undeva pentru primirea lui? — Nu, răspunse ea. Am ieșit din încăpere și am străbătut același coridor lung și întortocheat până la lift. Tocurile ei înalte răsunau la fel ca și la venire, dar nu mă mai deranja deloc faptul că era plinuță. Așa cum mergeam, unul lângă altul, nici măcar nu mai băgam de seamă lucrul ăsta. — Ești căsătorit? — Nu. Am fost cândva, dar nu mai sunt. — Ai divorțat din pricină că te-ai făcut Computator? Am auzit că nu prea sunt buni familiști Computatorii. — Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
desonorizarea... Totul era foarte ciudat. Și colac peste pupăză, cadoul de la plecare. În timp ce-mi așteptam cafeaua, m-am gândit la fata dolofană ca să nu mă plictisesc. La cerceii ei dreptunghiulari, la costumul roz, la tocurile înalte, la ceafa plinuță, la trăsăturile feței... Îmi aminteam fiecare detaliu cu o claritate uluitoare, dar nu mă simțeam capabil să le pun cap la cap. Ciudat! Poate pentru că nu mă mai culcasem de multă vreme cu o femeie grasă, îmi era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vreme cu o femeie grasă, îmi era imposibil să-mi fac o imagine de ansamblu. Trecuseră aproape doi ani. Bătrânul avea dreptate. Există pe lume tot felul de femei dolofane. O dată... A, da, ultima oară m-am culcat cu una plinuță pe vremea incidentului cu Armata Roșie. Avea niște șolduri și coapse extraordinare. Era funcționară la bancă și o vedeam întotdeauna la ghișeu. Se purta foarte frumos cu mine și ne-am împrietenit. Am invitat-o la un pahar de sake
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și nuvela Bulgăre de seu, o capodoperă a genului. Intriga acestei nuvele se desfășoară pe fundalulul cuceririi orașului Dieppe de către prusaci, în timpul războiului franco-prusac din 1870. Elisabeth Rousset, o femeie de moravuri ușoare, poreclită Bulgăre de seu, datorită formelor sale plinuțe, scapă din mâinile unui ofițer prusac un grup de zece așa-zise persoane onorabile și respectabile, care obținuseră un permis de liberă trecere prin zona ocupată, în drum spre Le Havre din zona liberă. După ce își înfrânge sentimentele patriotice puțin
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
o femeie tânără și frumoasă, a acceptat imediat. Noua împărăteasă a Braziliei a sosit la 3 septembrie 1843. După ce a văzut-o în persoană, Pedro și-a dat seama că portretul fusese o idealizare; Teresa Cristina cea reală era scundă, plinuță, când mergea avea un șchiopătat pronunțat și deși nu era urâtă nu era nici drăguță. Pedro n-a făcut prea multe ca să-și ascundă deziluzia. A doua zi, a avut loc ceremonia căsătoriei. De la sfârșitul anului 1845 până la începutul lui
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
foarte frumos relicvar de aur, bătut în pietre scumpe și se păstrează în bazilica Sfântul Anton, la Padova. Acolo o poate vedea oricine. Iată și portretul Sfântului Anton. Era de statură mijlocie, brunet și delicat. Avea o față rotundă și plinuță, care îl făcea să pară mai tânăr decât era. Ochii negri și vioi, fruntea înaltă, serioasă, și toată înfățișarea lui veselă, îngerească și atrăgătoare. Deși făcea pocăințe aspre și muncea mereu în via Domnului, el își păstra pururi înfățișarea neschimbată
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]