1,187 matches
-
început, din nou neted. Gândurile mele dispăreau sub puterea Timpului, iar eu eram neputincios în fața sa. Eram purificat. Orice își dorește supraviețuirea, iar nebunia nu era mai presus de acest impuls animalic. Mi-a restrâns identitatea și obiectivele într-un pliu al conștiinței. Era o barcă de salvare! De acolo îmi puteau umple din nou mintea și deveni imperative pe o peliculă imaculată și lipsită de alte gânduri. Îl vedeam! Era uimitor! Era întâi un firicel de apă undeva în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mare mereu în curgere! Eram condamnat! Nu ajunsesem așa departe data trecută. Voința bătrânului se sfârșea undeva sus, incapabilă să mă rețină în strânsoarea sa de fier atât de aproape de eternitate. Lipsit de gânduri, ținând cu dinții voinței de acel pliu al conștiinței, umplut de teama uitării și de o frică fără margini, mă apropiam de suprafața "apei". Eram cât pe ce s-o sparg și să-mi scufund existența la neființă, când fusesem prins ca într-o menghină. Reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunt Corvium! Eu sunt închisoarea Sfetnicilor care au fost și care vor fi! Eu sunt cel care va dăinui veacurilor și va îndruma omenirea pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei fu revărsat asupra imensității minții mele și o îngloba cu sete. Redeveneam eu. Nebunia fu ștearsă de acea maree. Îmi conservase esența și obiectivele, căci ce ar fi o frunză fără o ramură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
amenințând acum s-o rupă cu masa lor. Parcă tasau lumea! Apăsau pe umerii tuturor și spațiul parcă devenea mai mic, obligându-ne să fim mai uniți. Se întindeau pe mii de kilometri în toate direcțiile, învăluind pământul, și în pliurile lor se vedea focul mocnit al gheții de iarnă. Ningea. Tot timpul ningea. Mereu cădeau din cer fulgi, câteodată mai rari, câteodată mai deși. Din când în când, mai bătea și câte o rafală de vânt care răscolea omătul abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă. Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă și emfatică a pliurilor. Eroul anticei frugalități își roagă din priviri soția să-l ajute pe cubicular. Suspină sub mâinile experte și îngemănate ale celor doi. Greu e să-i păstrezi echilibrul în agitația mersului. Morfăie printre dinți: — În focul discursului sau în îmbulzeala
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o scrisoare. De aceea am organizat un birou special pentru reclamații, iar eu semnez personal toate răspunsurile la cererile care îmi sunt adresate. Parthenicus încearcă, timid, să-i tempereze mișcările cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi potrivește din nou pliurile deranjate ale sinus-ului de pe piept. Replica Liviei vine acidă. — Poate că un număr mai mic sau mai mare de indivizi pot ajunge relativ ușor la tine, dar paraziții ăștia care te flatează și pe față și pe dos... — Ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu cumva să-și închipuie că nu o ia în serios! Nu și-ar mai putea răscumpăra vina nici măcar cu o decorație militară sau senatorială. — Poți să-i amendezi, să-i decazi din drepturi, continuă Livia înțepată, aranjându-și cu demnitate pliurile tunicii. Nu e nevoie să-i omori. Nu se lasă înșelat de mărinimia ei aparentă. Cine e nefericitul care a reușit să o întărâte în așa hal? Puțin plauzibil să fie cineva dintre cunoscuți. I-ar fi ajuns crâmpeie de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cel din fața sa. Încearcă să-i ghicească pe chip semne care să-l ajute să-i preîntâmpine vorbele. Constată că înfățișarea indică mai degrabă încăpățânare decât inteligență. Nici ochii nu sunt vioi, ci doar holbați. Gura, la rândul ei, are pliul de nemulțumire tipic indivizilor complexați. Iar ridurile de la baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește scârbit pe nări. Un prostănac! Însă viclenia îi țâșnește prin toți porii. Spune cu severitate: — Manifestările astea ridicole de slugărnicie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amenințător Augustus. Se preface că-și stăpânește cu greu mânia. Un om care a fost el însuși acuzat că s-a urcat pe scenă! Plesnește indignat din palme. Dovedit pe deasupra și ca mincinos patent! Îl apucă încruntat pe Trio de pliurile sinusoidale ale togii. — N a avut el îndrăzneala să pretindă că testamentul un chiului său este fals, deși îi cunoștea autenticitatea? Trio Fulcinius își bagă îngrozit capul între umeri. — Din câte văd eu, continuă principele necruțător, Flaccus te-a găsit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din lemn cu spătarul puțin înclinat și curbat. Când să se așeze, se împiedică ușor de picioarele scaunului, care nu sunt drepte, ci lejer arcuite spre exterior. Suduie molcom, după care se con cen trează o vreme să-și aranjeze pliurile togii. Ridică în cele din urmă privirea spre Trio și mormăie gân găvit: Credeați că am să mușc o asemenea momeală ieftină? Pământiu la față, Trio Fulcinius nu îndrăznește să se uite la principe. — Indiferent de ce a mărturisit Iunius ăsta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
datoria ei și a celorlalte profesoare s-o ferească de greșeli. Țac... țac... țac... A început tunsul. Pontifex îi taie părul copiliței. Înseamnă că au îmbrăcat-o deja în veșmântul sacerdotal. Când? N-a fost atentă. Își netezește cu grijă pliurile stolei. Totul în înfățișarea lor ex terioară este menit să indice vocația spirituală. Sunt întotdeauna înveșmântate în alb din cap până-n picioare, iar tâmplele le sunt încinse cu o panglică în formă de diademă. Fetița plânge și mai rău. Parcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ușor de contrafăcut cu ajutorul mușta rului de Alexandria, spune răspicat Libo. Iar aici se vinde cu 15 denari livra. Asinius Gallus se încruntă. Bine că știe. O să i spună bucătarului să caște bine ochii de acum înainte când cumpără piper. Pliul dintre sprâncene i se adâncește. Ce caută Trio Fulcinius în târboseala asta? Că doar el e denunțătorul. Din prudență sau de frică, Flaccus doar a contrasemnat depoziția. — Și Trio? întreabă cu voce tare. — Ah, Trio! tresare Scribonius. Ricanează: — Asta te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
multă libertate gustului personal. Toga trebuie aranjată riguros, să stea drept pe umăr, nu să cadă pe braț. Și nici nu o aduci imediat pe cel stâng, ci mai întâi o înfășori în jurul taliei, ca pe o centură, ca să formeze pliuri largi când o arunci pe spate. Probabil că poartă o stofă dintr-o singură bucată, nu din două. Cuprins de o bănuială neagră, își pipăie discret propriul veșmânt, ca nu cumva să i se vadă dublu ra sinus-ului de pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spre el și se ferea de fiecare atac În pași de dans, pe care publicul Îi primea cu aplauze și strigăte. Când trecea la lovitura ucigătoare, o făcea la fel de agitat. Taurul Îl privea În față, cu ură. Trăgea spada dintre pliurile muletei și din aceeași mișcare, se dădea mai Într-o parte, strigându-l pe taur Toro!Toro! și Taurul ataca, ataca și Villalta și pentru o clipă deveneau unul și același. Villalta devenea una cu taurul și pe urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ofițeri ar ține plasa de la capete alternative, sau, ca să zicem mai simplu, fiecare de câte un capăt, apoi se apleacă, apucă și partea de jos a plasei și Încep să alerge contra vântului. Lăcustele purtate de vânt sunt prinse Între pliurile plasei. Nu-i nici o șmecherie să prinzi chiar foarte multe lăcuste astfel și, după mine, nici un ofițer n-ar trebui să umble fără o astfel de plasă, din care să poată improviza un năvod cu care să prindă lăcuste. Domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
părinții. Poate permite anumite libertăți, dar În așa manieră Încât să se potrivească cu spiritul țării. Și numai conducătorii știau În ce constă această manieră. E ca și moda. În unele țări, femeile umblă practic goale, cu sânii, burta și pliurile urâte ale feselor la vedere. Nu criticau această manieră. Dar În țara lor era mai frumos să poarte longyin-uri. Era o chestiune de diferență culturală. Din acest motiv, fiecare țară trebuie să-și rezolve singură problemele. China Își rezolvă singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
două săptămâni. De data aceasta, Își aplicase cu măiestrie o urmă de noroi pe pometele stâng. Cele două echipe rivale construiau canoe cioplindu-le În lemn de balsa. Hainele le deveniseră transparente din cauza transpirației și, astfel, observă Bennie, toate umflăturile, pliurile de piele sau părțile mai flasce erau la vedere. Se vedea clar că „supraviețuitorii“, ale căror trupuri erau exemplificări ale unei vieți sănătoase, fără urmă de grăsime, erau urâți de ceilalți, și așa le și trebuia. Sunteți gata? spuse femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
malițioasă a notațiilor obiective, laconice, la nostalgia poetică a frazării calde; de la stilul comunicării (cu multe neologisme și formulări eseistice) la stilul emoționării, al evocării tandre, simbolic-realiste. Personajul și textul cresc organic, se intercondiționează. Orice dimensiune a epicului reflectă un pliu al personalității personajului, răspunde unei legitimări, unei logici, unei motivări artistice. Autorul și-a gândit romanul, a dozat efectele, a păstrat o succesiune a secvențelor epice în deplină concordanță cu avatarurile unei psihologii interesante. Psihologia și arta se întîlnesc armonizat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia clipocind În găletușă, Mașa se gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie de fetru, stând În cerdac, cu ochii ațintiți În gol, babulea Tatiana, Înveșmântată În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată și rujată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unde Shula ținu un puișor de la Paște luat de la Kresge's până se făcu găină ce cotcodăcea pe marginea căzii. Decorațiile de Crăciun ce țineau până primăvara. Chiar și camerele erau ca acei clopoței de Crăciun prăfuți, din hârtie roșie, pliuri peste pliuri. Găina cu picioare galbene În camera lui, pe documentele și cărțile lui, fu prea mult Într-o zi. Era conștient de faptul că soarele strălucea puternic, că cerul era albastru, dar forma amplu bombată a blocului, de vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ținu un puișor de la Paște luat de la Kresge's până se făcu găină ce cotcodăcea pe marginea căzii. Decorațiile de Crăciun ce țineau până primăvara. Chiar și camerele erau ca acei clopoței de Crăciun prăfuți, din hârtie roșie, pliuri peste pliuri. Găina cu picioare galbene În camera lui, pe documentele și cărțile lui, fu prea mult Într-o zi. Era conștient de faptul că soarele strălucea puternic, că cerul era albastru, dar forma amplu bombată a blocului, de vază barocă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
uscați sămânța nu prinde rădăcină e mult verde în norii de ploaie ne săturăm cu pâine caldă Cuvântul străpuns din nou ne umple de lumină ochi de ciclop sufletul poetului are acces în lumile subtile scoate lumini și umbre din pliurile timpului le așază pe rafturi poftiți serviți-vă avem puf de păpădii ploi de vise cu raze de lună ceruri cu stele din universuri paralele atenție privitul prin ochi de ciclop comportă riscuri majore oricine se poate rătăci pe frecvențe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
umbli foarte atent. Unii bărbați probabil ar fi tentați s-o protejeze, alții poate s-o sfărîme În bucățele. Oare soțul ei din ce categorie făcea parte? — Poftim ziarul. Era un buletin sportiv Împăturit o dată orizontal și apoi În patru pliuri verticale. Se observa clar pe el o pată veche, dar nu de dimensiunea unei cutii de chibrituri. Mi-au sărit În ochi niște litere roșii: Sabia mîniei Îl zdrobește pe asasin. Era un articol despre lupte libere. — 4 iunie? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]