308 matches
-
Eu vreau ceva care să... rupă gura la toți. Dacă te descurci, eu sînt de acord, acceptă Viorel amuzat. Monica alege cu grijă ținuta și trimite în Mexic și o mostră din stofa folosită pentru rochie. Bijutierul însă spune că ploșnița cu diamante trăiește doar cîteva ore și deci... nu se poate. Să vină el la București cu ploșnițele și tot ce-i trebuie. Nu cred că vrea... Întreabă-l! După un timp, primește răspunsul. Dacă vine, își dorește și familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
amuzat. Monica alege cu grijă ținuta și trimite în Mexic și o mostră din stofa folosită pentru rochie. Bijutierul însă spune că ploșnița cu diamante trăiește doar cîteva ore și deci... nu se poate. Să vină el la București cu ploșnițele și tot ce-i trebuie. Nu cred că vrea... Întreabă-l! După un timp, primește răspunsul. Dacă vine, își dorește și familia... Vor sta la noi, nu-i o problemă. Monica trăia o adevărată frenezie înaintea renumitului bal, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
timp, primește răspunsul. Dacă vine, își dorește și familia... Vor sta la noi, nu-i o problemă. Monica trăia o adevărată frenezie înaintea renumitului bal, care avea un scop caritabil. Rochia era superbă, machiajul o adevărată operă de artă și ploșnița... se plimba cu distincție, etalîndu-și pietrele prețioase. Toate femeile, frumoase rău și ele, au rămas cu gurile căscate, numai că nu se dădeau de gol și le țineau închise (adică gurile). Cu coada ochilor priveau mica spurcăciune împopoțonată cu măiestrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rău și ele, au rămas cu gurile căscate, numai că nu se dădeau de gol și le țineau închise (adică gurile). Cu coada ochilor priveau mica spurcăciune împopoțonată cu măiestrie de mexican. Bărbații erau mai interesați de ce se afla pe sub ploșniță și chiar pe sub-sub ploșniță, mai ales că mergea zvonul că Viorel stătea nasol de tot la capitolul "putirință" și se bănuia că ar cam fi și ceva "chichirez gîlceavă", din acest motiv. La bal a ajuns și Ramona, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu gurile căscate, numai că nu se dădeau de gol și le țineau închise (adică gurile). Cu coada ochilor priveau mica spurcăciune împopoțonată cu măiestrie de mexican. Bărbații erau mai interesați de ce se afla pe sub ploșniță și chiar pe sub-sub ploșniță, mai ales că mergea zvonul că Viorel stătea nasol de tot la capitolul "putirință" și se bănuia că ar cam fi și ceva "chichirez gîlceavă", din acest motiv. La bal a ajuns și Ramona, o brunetă care scotea flăcări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cam fi și ceva "chichirez gîlceavă", din acest motiv. La bal a ajuns și Ramona, o brunetă care scotea flăcări pe ochi, gură și chiar urechi. O fată generoasă tare, motiv pentru care nici prin vis nu-și imagina o ploșniță pe rochia sa. Este drept că nici n-ar fi avut pe unde s-o priponească, deoarece de la brîu în sus avea doar vreo două cordeluțe înguste. Monica și Ramona au fost bune prietene cîndva. Drumurile lor s-au despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Drumurile lor s-au despărțit din cauză că Monica era generoasă mai cu țîrîita, pe cînd Ramona era pusă pe pomană. Vai, ce frumoasă chestie ai, Monica. Doar nu este vie lighioana asta! Spunînd cuvîntul "lighioană" Ramona apasă cu forță degetul pe ploșniță. Ploșnița crapă și, speriată, Ramona își șterge degetul de rochie, mimînd un imens dezgust. Ce parșivenie! Doamne, ce pute! Femeile se adună roată, Monica dă să leșine, dar nu poate și scena devine interesantă. Vai, ce mai pute! se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lor s-au despărțit din cauză că Monica era generoasă mai cu țîrîita, pe cînd Ramona era pusă pe pomană. Vai, ce frumoasă chestie ai, Monica. Doar nu este vie lighioana asta! Spunînd cuvîntul "lighioană" Ramona apasă cu forță degetul pe ploșniță. Ploșnița crapă și, speriată, Ramona își șterge degetul de rochie, mimînd un imens dezgust. Ce parșivenie! Doamne, ce pute! Femeile se adună roată, Monica dă să leșine, dar nu poate și scena devine interesantă. Vai, ce mai pute! se aude un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vai, ce mai pute! se aude un cor al doamnelor. Viorel o șterge cu o batistă pe nevestică și un tînăr dă să țină contra cu mîna pe sub rochie. Ce s-a întîmplat? circulă întrebarea prin sală. I-a omorît ploșnița, vine răspunsul. Și pute ca naiba, adaugă cucoanele. Am crezut că-i o bijuterie, se scuză Ramona. Monica fuge acasă plîngînd. Mexicanii erau pe terasă și lăudau palinca românească. Como esta usted? întreabă zîmbind larg. I-a omorît lighioana, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scuză Ramona. Monica fuge acasă plîngînd. Mexicanii erau pe terasă și lăudau palinca românească. Como esta usted? întreabă zîmbind larg. I-a omorît lighioana, spune Viorel. Am pregătit alta, spune mexicanul. Mai frumoasă. Chiar, de ce nu? Monica reapare cu noua ploșniță. Radiază și chiar este frumoasă. Un cîntăreț anunță glumeț: Atenție, ploșnița este vie. Chiar? se apropie Ramona. Fufa dracului, o întîmpină Monica cu un fulger de răutate. Ce suflete urîte, comentează un filosof bătrîn, imun la frumusețe. CAPITOLUL IV Taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lăudau palinca românească. Como esta usted? întreabă zîmbind larg. I-a omorît lighioana, spune Viorel. Am pregătit alta, spune mexicanul. Mai frumoasă. Chiar, de ce nu? Monica reapare cu noua ploșniță. Radiază și chiar este frumoasă. Un cîntăreț anunță glumeț: Atenție, ploșnița este vie. Chiar? se apropie Ramona. Fufa dracului, o întîmpină Monica cu un fulger de răutate. Ce suflete urîte, comentează un filosof bătrîn, imun la frumusețe. CAPITOLUL IV Taina eternității S-a însurat Costică Nu aduce anul ce aduce ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de Anul Nou 198 Destinul lui Laurențiu Spînu 201 Un vameș distrus 204 Cleptomanul păcătos 207 Șmanglitorul 209 Un ziarist pocăit 212 Cu ce ți-am greșit, Doamne? 215 Ce, mă crezi proastă? 217 Ce oameni! 220 Bogații maneliști 223 Ploșnițele 226 CAPITOLUL IV Taina eternității 229 S-a însurat Costică 231 Norocosul 234 Mare meșteșug 237 Tinerii căsătoriți 239 Un amănunt... esențial 242 Fidelitate tîrzie 245 Nevasta lui Rîmbu 248 Ghetuțele cu cataramă 251 Scorpiile 254 Sînt un pic cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unul în altul și, în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
filmat bine? — Nu prea. Pe noi ne-ai văzut? — Unde? — Atacul de la fermă. La trei și douășcinci după-amiaza. — A, da, am văzut. — Ți-a plăcut? — ĂĂĂ, nu. — Nici mie, spuse. Ascultă la mine, toată treaba asta e enervantă ca o ploșniță. De ce ar vrea să atace frontal poziții ca alea? Cui dracu’ i-o fi venit ideea asta? — Unui tîmpit, Largo Caballero pe numele său, spuse un tip scund cu ochelari groși care stătea deja la masă cînd ne așezaserăm. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați în omizi, în ploșnițe, în microbi și în virusuri. Omizile au invadat livezile, au distrus frunzele, florile, fructele... Microbii cei răi s-au înmulțit îngrozitor, au infectat mâncarea, apa și aerul, au îmbolnăvit oamenii, păsările și celelalte viețuitoare de pe lângă casele oamenilor. Există, știi bine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
care să punem bazele planului de distrugere a lui Șerban. Ah, ce răzbunare cruntă te așteaptă, păpușă de lemn care poate fi aruncată la gunoi, iar acolo transformată În scrum! Iată clipa răzbunării, Șerban. Te voi strivi ca pe o ploșniță, iar pe ruinele tale mă voi ridica de mână cu Sorin, pentru a continua drumul În viață. 20 noiembrie 1959 (vineri) Viață... Dinu... fericire... iată ce-mi rezervă viitorul. Azi, Însă, am greșit. La teză la geografie, mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
John Lennon și Paul McCartney N-am aruncat decât o privire fugară cu coada ochiului, dar mi-am dat seama imediat că acea creatură maronie care fugea ca o săgeată pe podeaua mea din lemn de esență tare era o ploșniță. Și nu orice fel de ploșniță - cea mai mare și mai cărnoasă insectă pe care o văzusem vreodată. Supergândacul era cât pe ce să treacă peste picioarele mele goale Înainte de a dispărea sub bibliotecă. Tremuram, dar m-am forțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am aruncat decât o privire fugară cu coada ochiului, dar mi-am dat seama imediat că acea creatură maronie care fugea ca o săgeată pe podeaua mea din lemn de esență tare era o ploșniță. Și nu orice fel de ploșniță - cea mai mare și mai cărnoasă insectă pe care o văzusem vreodată. Supergândacul era cât pe ce să treacă peste picioarele mele goale Înainte de a dispărea sub bibliotecă. Tremuram, dar m-am forțat să pun În aplicare respirația chakra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Încă mai dădeam cu el după zece minute, când a sunat telefonul. Ecranul se lumină cu numărul lui Penelope. Aproape că i-am respins apelul Înainte de a-mi da seama că ea era unul din cele două refugii posibile. Dacă ploșnița supraviețuia intoxicării și se apuca să mai facă o excursie În livingul meu, va trebui să mă duc la ea sau la unchiul Will. Pentru că nu eram sigură unde era Will În seara aceea, m-am hotărât că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de când plecase Cameron, și chiar dacă spațiul era lung și atât de Îngust Încât, dacă-mi Întindeam picioarele, aproape că atingeam peretele din față, chiar dacă se afla În Murray Hill și chiar dacă scândurile podelei erau așezate ușor anapoda și mă invadaseră ploșnițele, cel mai important era că stăpâneam propriul meu palat. Clădirea era o monstruozitate de ciment Între 34th și 1st Avenue, un mamut cu mai multe aripi, care adăpostea locatari iluștri, cum ar fi un adolescent, membru al unei trupe muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și am semnat pe linia punctată. Astăzi, din fericire, cutia mea poștală conținea ultimul număr din In Touch, care avea să-mi ocupe cel puțin o oră. După ce l-am recuperat, am descuiat ușa, am cercetat podeaua În căutarea eventualelor ploșnițe și m-am pregătit pentru istericalele obișnuite ale lui Millington. Ei i se părea Întotdeauna că aceasta era ziua În care o voi abandona pentru totdeauna și mă Întâmpina când veneam acasă cu un vârtej de gâfâieli, fornăieli, adulmecări, sărituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ciocănitoarele din pădurea satului care, în anumite perioade ale anului, ciuguleau fără contenire. Ținutul său se obișnuise cu durerea, cu boala, cu mizeria și lumea putrezea sub un cer de azur nepăsător în timp ce păduchii cucereau tot mai mult spațiu, iar ploșnițele le sugeau sângele. Revedea detalii de imagini șterse din minte și din inimă, un zid prăbușit, o fereastră fără geamuri, un ghiveci cu mușcate, o coroană de ardei atârnată la uscat, o unealtă agricolă, o desagă. Ore-n șir rămânea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
știa să recunoască. Era nebun? Doar Dumnezeu știa, sau poate că ei voiau să se substituie judecății lui Dumnezeu? După două zile a fost aruncat într-o celulă, unde temnicerii îl lăsară pe o saltea de paie aproape neagră de ploșnițe, dar nu conteniră să-l spioneze și în timpul nopții. Vedea lumini apărând pe neașteptate, oameni cercetându-i chipul ca să afle dacă mai era viu sau murise; asculta șoapte și își dădea seama că ceva parcă se petrecuse în sufletul acelor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că peste cincisprezece zile veți fi învingători, veți avea haine noi, veți avea mantale, jambiere bune, bocanci buni; dar, copiii mei, trebuie să ajungem la Milano, de unde să le luăm, acolo sînt". Și am mers. Francezul zdrobit, strivit ca o ploșniță, își revine. Eram treizeci de mii de desculți împotriva a optzeci de mii de nemți aroganți, cu toții bărbați frumoși, bine dotați, îi văd și acum. Atunci Napoleon, care nu era atunci decît Bonaparte, ne însuflețește trupurile. Și mergem zi și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
foarte detaliat locurile și oamenii, ca urmare a unei lungi și obositoare călătorii pe drumuri proaste, călare sau în căruțele cu fân ale țăranilor, sau chiar pe jos, cu nopți chinuitoare petrecute în hanuri murdare în care colcăiau păduchii și ploșnițele 85. Asemenea acestor ziariști, Stoker se referă la Transilvania ca la un pământ îndepărtat, exotic, în totală opoziție cu Occidentul civilizat. După cum observă Jonathan Harker la începutul romanului Dracula, odată ce ai părăsit Vestul și ai intrat în Est, ai impresia
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]