27,916 matches
-
denaturate. / Cerul duhnea a ploaie, / mi-am pus impermeabilul peste inimă / și-am ieșit / să delirez versurile cu ochii." (Intermezzo) Am putea merge chiar mai departe, la ,,Lăsați ploaia să rîdă ca o zănatică-n vînt" și pînă la ,,Lăsați ploaia să moară cu noi.." (Petiție), însă cele opt mii de semne s-au cam epuizat, și, oricum, indiferent cum ar scrie, se pare că poetele noastre dintotdeauna...iubesc ploile... Strașnic le mai iubesc!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
să rîdă ca o zănatică-n vînt" și pînă la ,,Lăsați ploaia să moară cu noi.." (Petiție), însă cele opt mii de semne s-au cam epuizat, și, oricum, indiferent cum ar scrie, se pare că poetele noastre dintotdeauna...iubesc ploile... Strașnic le mai iubesc!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
aer liber din curtea Universității Babeș-Bolyai, pregătită să primească 600 de cine-tiffi). Și cum, acolo unde este vorba despre proiecții în aer liber există aproape întotdeauna o forță supranaturală care pune la încercare calitatea filmului proiectat, anul acesta la testul ploii a fost supus Tais toi (regia Francis Veber, cu Jean Reno și Gérard Depardieu în rolurile principale). Dar ploaia torențială i-a lăsat două minute lui Tais toi înainte de a se stârni, două minute care au fost suficiente ca să convingă
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
proiecții în aer liber există aproape întotdeauna o forță supranaturală care pune la încercare calitatea filmului proiectat, anul acesta la testul ploii a fost supus Tais toi (regia Francis Veber, cu Jean Reno și Gérard Depardieu în rolurile principale). Dar ploaia torențială i-a lăsat două minute lui Tais toi înainte de a se stârni, două minute care au fost suficiente ca să convingă spectatorii că umorul său spumos, irezistibil, merită o udătură până la piele. În aer liber s-au mai proiectat reclame
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
loc în suflet decât pentru repetări, iată că mai apar bucurii ale neprevăzutului. Nu demult, m-am aflat în nordul Dobrogii. Nu era un timp al Soarelui mistuitor, precum în versetele lui Bogza. Dimpotrivă, vreme mai mult mohorâtă, prag de ploi, cu mult fum în zare, venind de dincolo de Dunăre, dinspre resturile fostului combinat siderurgic. Pretutindeni poleială electorală, vopsele peste sărăcia care copleșește, peste nevoile care chircesc suflete, vieți. Dar nu despre zumzetul electoral simt nevoia de a așterne aceste șiruri
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
și atipicul Hotel �Împăratul romanilor�, dintr-un spațiu arhitectural asemănător cu cel în care au locuit doamnele de companie la Castelul Peleș, am privit pe geam cerul. Cum spune, undeva, Jacques Brel. Ziua și noaptea. Am privit norii și seninul, ploaia, aura Lunii și stelele, am auzit murmurul vocilor din jur. Și am ascultat o mie și una de povești. Nu mai știu exact cea despre Festival a cîta a fost. Dar cînd zorii s-au ivit, am știut că totul
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
o păstrase cu sfințenie. Dar în toți anii lui de slujbă avusese grijă să nu se lase atras în episoade violente, pentru că, spunea el, un agent secret care folosește o armă dă dovadă că și-a ratat misiunea. Urmăriri palpitante, ploaie de gloanțe, conducerea nesăbuită a mașinii, toate formele de alergare, hăituire, vînare, de sărituri spectaculoase făceau parte, după părerea lui, din scenariile gangsterilor, dar în nici un caz din munca lui. Considera că esența misiunii sale consta în achiziționarea informațiilor necesare
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
măsură a-i adînci profilul. Vitalitatea gîlgîie zgomotos, pînă tîrziu, în versurile sale, la modul expresionist, adică, am zice, în stare pură: "Sînt plin de bogății./ Sînt mercenarul asfințitului de soare roșu de plîns./ Sînt haimanaua norilor căzuți aseară/ în ploi bezmetice peste pămînt" (Darul). Sau: "Atît că scrisul e o sabie în mîinile unor copii./ E un taifun abia întrezărit" (ibidem). Sau: " Aud vulcanii tremurînd subt iarba crudă de aseară./ Mă sprijin pe incertitudinea viorii cînd răstoarnă/ oceanul în abis
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
Peste tot legi și iar legi. Pași tăcuți. De legea pustie a amintirii nu scapă nimeni./ Cuvinte aruncate la întîmplare dintr-un vraf./ Clopote bat peste vechi cimitire...// în auz cît de limpede vine cîntecul!/ Vremea trece ușoară peste mine./ Ploaia de primăvară./ Visul care nu m-a visat niciodată./ Dar mă caută insistent zmeura de an vară/ Un loc din brădet de unde se vedea sus pe cer/ Insula: desenată ca să dispară!" (Insula copilăriei). După cum imaginea viitorului se încarcă de același
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
elaborare "inspirată" îi datorăm o remarcabilă recoltă de imagini baroce: "Puțini rămîn; oh, ambalajul mixt/ Dintre culoare și răsunet/ Sub vîlvătaia serilor petunii/ Ce zac în saci de oseminte-aici!// Glazura cimitirelor de funii/ Căzute noaptea înapoi pe lună/ Subt ploi unde se oxidează sunetul/ Pe buza cloptoelor căzute în furtună!" (Petunii). Expresia somptuos contorsionată ajunge la astfel de figuri în care zvîcnește o vitalitate captivă precum o pasăre în colivie: "Lovește-mi creierul cu varga ca pe o viperă!/ Din
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
Ciudată. Într-o parte a orașului este potop, în cealaltă, soarele se lățește pe cerul senin. Apoi, situația se inversează. O dată, și-ncă o dată, și-ncă o dată"Orașul întreg pare că se învîrtește într-un carusel imens. Senin-ploaie, senin-ploaie, ploaie-ploaie, ploaie. "Apă cît vezi cu ochii"". Mi s-a murat și sufletul. Merge și-așa. Știam că seara mă duc la Bulandra ca să văd Scaunele lui Eugčne Ionesco, în regia lui Felix Alexa, o coproducție a Institului francez cu Municipalul. Toată
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
a decrepitudinii și delabrării. Bătrîna legată cu sfori care o trag în toate părțile, care deschid și trîntesc uși, scaunele care ies din decor, din pereți, de peste tot, sufocant, mirările clovnerești ale actorilor, tăcerile lungi, peștele din acvariul fără apă" Ploaia nesfîrșită mi-a amintit de o repetiție pe care am văzut-o la Budapesta, în cîrciumioara Teatrului "Barka", înaintea reprezentației de seară. Magda Stief-Bătrîna, Biro Joszef-Bătrînul, Vlad Mugur-Regizorul, Barmanul și Eu-Spectatori. Și multe, multe scaune goale. Puteau să repete pe
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
Vlad Mugur nu a ales întîmplător spațiul descris mai sus. Chiar și zgomotele făceau parte din lumea spectacolului, precum și vidul așternut într-un loc populat de regulă, pe care actorii îl știau în ambele ipostaze. Se auzeau, uneori, vîntul și ploaia de afară. Lucrau de zeci de ori la rînd fiecare expresie, fiecare intonație, accent, fiecare intenție. Vlad îi oprea și nu pricepeam imediat de ce. Le vorbea cîteva minute, dădea indicații concrete sau născocea mici povestioare cu tîlc. Abia după ce reluau
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
plecat la Teatrul "Bulandra". Am ajuns mai devreme. Stăteam în mașină și apa ne cuprinsese, încet-încet, jur-împrejur. Bietul meu Tico se transforma într-o insulă. "Eram uzi leoarcă, frigul ne intrase în oase, după atîtea ore, zile, nopți, săptămîni" În ploaie. Ne clănțăneau urechile, picioarele, genunchii, nasul, dinții"au trecut optzeci de ani de-atunci." A cui e vocea asta? Cine spune toate astea? Bătrînul, Eu, El? Intru în Sala "Toma Caragiu". Caut un program. Nu găsesc. Mă așez confortabil. Se
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
clănțăneau urechile, picioarele, genunchii, nasul, dinții"au trecut optzeci de ani de-atunci." A cui e vocea asta? Cine spune toate astea? Bătrînul, Eu, El? Intru în Sala "Toma Caragiu". Caut un program. Nu găsesc. Mă așez confortabil. Se aude ploaia. Și vîntul de afară. Oana Pellea-Bătrîna și Răzvan Vasilescu-Bătrînul. Cățărați fiecare, dreapta-stînga, pe cîte un scăunel de bucătărie, așa cum spune autorul. În mijlocul scenei îi așteaptă două scaune, unul lîngă altul. M-am săturat de istoria Franței, căcăreaza mea. Vreau să
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
în legătură cu un cutremur. Sar în mijlocul camerei și mă simt legănată pervers. Se leagănă toată casa ca într-o unduire arăbească. Așa, în ritmurile astea, viața se poate scurge încet-încet. În cîteva secunde, zbaterile cumplite, nimicnicia, insomnia, tristețile, bucuriile, soarele, luna, ploaia, sufletul, dispar. Cam după o jumătate de oră, cînd am priceput că a fost realitate și nu vorba aruncată aiurea, seara, în bucătărie, după ce am constatat că situația este sub control, am vrut să-l sun și pe fratele meu
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
visat că se dezlănțuise un nou potop, iar tata Noe umbla hăbăuc prin portul Constanța să găsească vreo ambarcațiune pentru a salva măcar o parte dintre românii care începuseră deja să se înece... Și ploua, fratele meu - turna cu găleata - ploaie de lapte amestecată cu miere și cu grindină, iar când m-am apropiat, mi-am dat seama că grindina era din bucăți de mămăligă și pe fiecare din acestea scria cu litere din caș harghitean "Promisiuni electorale"... Spre dimineață m-
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
Cartea primordială. Călătoria e de altfel alegoria tradițională a cunoașterii: Urma să călătoresc: să văd, să aud, SĂ CUNOSC!" - îi mărturisește Sey Mondy fotografului. Există o strategie a cunoașterii, descoperită în "armonia deplină cu mediul", în complicitatea cu lucrurile, cu ploaia, cu vegetația, cu păsările, tradusă de Sey Mondy în "starea de saludos", "ceva între salut și reverență", o formă de libertate, o formă de rezistență dar și de purificare, un mod de a rezona cu lumea și de a se
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
Constantin Țoiu În amintirea Dorei Scarlat A fost odată ca niciodată o gărgăriță care trăia singură la marginea unei păduri. Rița - căci astfel o chema - locuia sub o foaie de pelin ce o apăra de ploi și de căldura soarelui. Bărbatul ei, pe nume Vântuleț, un strănepot al lui Moș-Crivăț, o părăsise luându-și lumea în cap. Un pierdevară. Se agățase de coada unei capre și ajunsese tocmai în Grecia" Într-o prea frumoasă zi de
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
Și zbură așa peste pădurea verde, peste apele râulețului ce o străbătea și în care se zbenguiau peștișori argintii" Trecu și pe sub un noruleț vânăt, umflat, cam obraznic, care o întrebă, pe când lăsa să cadă asupra ei câțiva stropi de ploaie grei ce o dezechilibrară - da' un'-te grăbești așa, surioară!?" - Mă mărit," mă duc să mă mărit, îi răspunse ea țipând, mirată ca și cum altcineva ar fi grăit în locul ei, - te pomenești, povestitorul?" Niciodată nu mai zburase atât de departe. într-
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
de o altă dată când i-a citit neveste-si un catren lacrimogen dedicat doamnei Zoe Petre alintând-o Pythie CDR-istă. Urmarea? Bardul-psiholog a umblat cu ochelari de soare timp de două săptămâni, într-un noiembrie cu o interminabilă ploaie mocănească. Încâlcită poveste!... Așa că apariția sa în postură de poet a fost un moment descumpănitor pentru mine, drept care l-am întrebat temător: - Ce-ai pățit, bade? Doar nu te-ai împerecheat cu vreun partid... Nu mi-a răspuns. A sorbit
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
ce înseamnă actul de a cumpăra? împrejurul obiectului dorit stă întotdeauna într-o formă mai mult sau rnai puțin conștientă dispoziția, atmosfera locului sau efectiv gândul că îți place așa de mult încât l-ai cumpăra tremurând de frig, în ploaie. Spre deosebire de alte obiecte artizanale, simbolistica figurilor religioase nu poate avea, în perspectiva curentului tradițional, prea multe determinări pentru că forma exteriorizată a credinței este susținută de artă, nu substituită acesteia. De aici și "plafonarea", cantonarea într-un suport unde expresiile variază
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
Amos Oz, recent ați fost distins cu Premiul Ovidius, în cadrul celei de a treia ediții a Festivalului Internațional "Zile și Nopți de Literatură" de la Neptun. Felicitări. Știți bine că orice premiu își are prețul său: va trebui să suportați o ploaie de interviuri, conținînd, în bună parte, cam aceleași întrebări - tipice și stereotipe. Așa încît și prima mea întrebare va avea un caracter oarecum convențional. Sînteți un cîștigător de premii, ați primit cele mai importante distincții și premii israeliene și internaționale
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
din întunericul atîtor nopți și-o amintire stinsă din lumina multor asfințituri." După ce ai suflat într-o lumînare te mai uiți, o minută, să vezi ce arabescuri face, picînd, fiecare bobiță de ceară. La fel, în Norii, orice grăunte de ploaie e dus, din priviri, înapoi, spre munții albi și înalți, striviți imediat, și ușor, de tot mai lungile umbre. Pomeneam, mai-nainte, de poveste. Harta cerească se face, e firesc așa, din descrieri. Dacă auzi asta, nu mai deschizi cartea
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
epocă le smulge accente de entuziasm) este echivalat cu un blestem, un preludiu al iminentei Apocalipse. Camioanele transportând materii urât mirositoare, pârghiile și organele de fier, rulmenții, pistoanele, ghemele de sârmă și cablurile, ,bălegăul" farmaceutic și ,flegma de motorină și ploaie" potopesc universul de curății și semne al lui Ion Gheorghe, dezlănțuind, în ripostă, sarabande de imagini negre, demistificatoare, profetice. S-ar putea face o antologie numai cu ele. Un volum puternic, cu multe versuri memorabile; și un poet, atât de
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]