966 matches
-
două categorii delimitându-se. E drept că, nimeni nu se place atunci când se scrutează atent într-o oglindă. Dar, de ce se vede poetul un Don Quijote? Aceasta este o altă dimensiune a personalității sale, aceea de a refuza realitatea și a plonja în plin metareal, unde să se poată război cu morile de vânt. Comparația cu Don Quijote este justificată și de faptul că, fiecare poet este un hidalgo, un cavaler rătăcitor care luptă permanent cu monștrii urâtului din lumea reală. O luptă
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
care trăiesc din nevoia de-a inventa subiecte șocante, false revelații sau teme urgente de dezbatere. De asemenea, sunt ONG-uri pentru care alarmismul, fobiile sau panica sunt rațiunea lor de a fi. Autovictimizarea face tărăboi, abuzează de hiperbole și plonjează în absurd. Așa apar comparațiile între discriminarea comunității rrome și teribilul Holocaust destinat evreilor. - Politicile corectitudinii, promovate mai ales în campusurile universitare din Occident amestecă deja criteriile într-un stil neomarxist. - Victimologia este chiar o meserie bănoasă din care trăiesc
MIHAIL NEAMTU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366796_a_368125]
-
interioară poate să-i elibereze și pe alții, împărtășindu-se cu adevărat de suferința lor". Asistăm astăzi la o inversiune a experienței mistice. Astfel, odinioară monahul se retrăgea în pustie, fugind de lume pentru a afla Adevărul. Astăzi, omul contemporan plonjează în lume, pentru a nu căuta Adevărul. Dacă odinoară, ascetul doritor de desăvârșire se lupta cu demonii în pustie pentru a-I face loc lui Iisus Hristos în viața lui, astăzi ar fi necesar să ne întoarcem către pustiul din
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
-ncotro trebuiesc îndreptate / câmpiile, să-ntâlnească alt soare.» - Câmp -, SOrd, I, 313), cosmogonie guvernată de Aleph, o conștientizare a sacrului raport parte - întreg / Întreg - Parte, și, la celălalt pol, poezia-descântec de scoatere a fluidului-de- idei din urechi, setea de a plonja în real a copilului universal («I / ... / Numai greutatea-i grea / numai roata se-nvârtea / în ieri și-n alaltăieri... / Suflete, mai bine pieri. // Vreau să te-aud, să te adulmec, să te gust, / o, lucrul veșnic / sculptat de mine numai
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Julian te înșală". Oare așa să fie? În loc să o preocupe cum de fuseseră posibile acele interferări, se oprise exact asupra acestui aspect. După o nouă zi obositoare, a băut (într-adevăr!) două pahare de vin și s-a culcat. A plonjat direct într-un somn adânc, dar populat de vise. Căutând pe Internet, găsise numele unui scriitor cvasinecunoscut. A parcurs în grabă câteva informații despre el, s-a uitat fugitiv la poze, însă altceva era cu adevărat important. Acesta avea cheia
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
traumatizat, dându-mi seama că nu mai am mult până când timpul meu va începe să expire. Se va scurge pe lângă mine, prin mine, încet, alunecos, rece, ca atingerea unui șarpe... Blestemul șarpelui. Voi rămâne golit de viață, translucid, mort. Voi plonja într-o altă lume - cea pe care nu mi-am dorit-o niciodată. Cea în care tu ai pierit. E o groază inumană, paralizantă... "Care dintre voi...", am început, nesigur. "Care dintre voi a visat că m-am întâlnit cu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
sunetele pline de mister Zborul să-i frâng, vrăjind un infinit. * Cu talpa am bătut de două ori Și-am tremurat o undă ce vibrând A scuturat cuvintele din nori Și l-am legat cu lanțul unui gând! * A coborât plonjând spre nicăieri, Renunțând la-ncrâncenările din zi Făcu din orice mâine-un simplu ieri Doar ca să-mi poată scrie poezii! * Alunecam din vis spre fericire Și prinsă-n jocul ochilor de foc, M-am transformat în muză cu iubire Să îți
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
Dar libertatea lui nu se înjugă Ca frâul de cuvinte să-l ajungă, Mi-ar trebui o viață să-l vânez, Însă nici viața nu-i atât de lungă, Rămâne numai Crezul meu in Crez, În marea de cuvinte când plonjez! 2014 Sonetul --------------- Sonetul, un vitraliu, cu lumini filtrate Cerneluri vechi, și-ades îmbietoare, Iubiri pasionale rămase făr-de moarte Care trimite barzii pe culmi amețitoare. Fără să vrei îi recunoști prestanța, Adie din catrene parfumurile fine Unor apuse vremuri, salvat de
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
nevoia imperioasă de a regăsi tumulturile sufletești circumscrise timpului. Planul obiectiv alternează cu cel subiectiv, dosare de existență sunt proiectate în timp, decodarea mesajului antrenează cititorul în toate semnele civilizației. „Întâmplări uitate, dintr-un trecut îndepărtat, se ridicau la suprafață. Plonjau ca bulele de aer în expir, din adâncul mării, slobozite de plămânii gata să explodeze. Toate erau vii și clare cu cât se distanța de ele. Ca să devină tulburi și de neînțeles, când se întorcea departe în timp. Companie mută
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
țigan elegant, tot de vreo doi metri, păr lucios, bine ras, cu un bayan în spate. Ochii îi jucau a uimire și a extremă bucurie ! ... ?!? „Valea Mare !?! ... Ivănești !! ... Vaslui ?!?” Brusc, la auzul parolelor, se face lumină în tunelul în care plonjasem pentru detectarea visage-ului ce îmi blocase trecerea. Era Jean, pișpirică care rupea doba la balurile, pe care le împăcam sâmbăta, în timpurile mele de profesor suplinitor de istorie (825 lei / lună !). Alde Bregovici & Co. nu se născuseră pe când noi, suplinitori
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
a exprimării ei.O stare interioară de bucurie,de beatitudine,localizată în timp,dar mai ales în spațiul care produce acea stare,determină cel mai adesea starea edenică,sau,pur și simplu,edenul ca expresie a poeticului. Trăind intens,poetul plonjează în sine,își creează imaginea unui mit și astfel triumfă asupra naturii sale.Analizând conceptul kierkegaardian de angoasă,regăsesc un mod de reafirmare a eului artistic ca loc al construcției mitului edenic, al cărui sens duce la perfecționarea lăuntrică.Forma
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
rămâne acolo unde era când sare Anda Adam, ca o antilopă în mijlocul scenei, dintr-o dată, de neunde și de nicicând. E ca lumina care, privind o percepi fără să examinezi de unde și de când ți-a sărit în ochi! Anda Adam plonjează brusc în inima spectatorului, pe când ochii acestuia navighează cu trupul ei la bord, ca o corabie în tangaj. Anda Adam e o cântăreață de bunădispoziție și de bunăplăcere, frumusețea ei corporală raportând implicit că e o penurie de frumusețe în
ANDA ADAM VU DE DROIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347640_a_348969]
-
șaptezeci și opt la număr, atâția câți să îi poată frânge zborul acrobatic, la înălțime! Frații Cristea, copii timișeni înnăscuți cu aptitudini acrobatice Frații Cristea, timișoreni de obârșie, au fost predestinați splendorilor circului, având înnăscut spiritul și abilitatea acrobatică. Când erau copii plonjau din copac în copac, sau pe casă, spărgând țiglele, ori săreau dintr-o șaretă, pe cai. Dumitru, cel mai mare dintre frați s-a atașat de o trupă de circ, de foarte tânăr. „A lucrat ca recuziter, apoi a început
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
poate că nici nu avem harul unui Miguel de Cervantes Saavedra. Dar, pe scurt, povestea ar fi următoarea. Don Quijote din Berceni, chiar dacă nu o găsise pe Dulcinea, se încăpățâna să caute o punte către semenii săi, pentru a putea, eventual, plonja din imaginar în real, și nu invers. Se zice că Leonardo da Vinci ar fi spus că 80% dintre oameni se nasc ca să mănânce. Cu alte cuvinte, fără să aibă alte preocupări majore. La auzul acestui dicton, Don Quijote din Berceni
DON QUIJOTE DIN BERCENI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350166_a_351495]
-
chiar atunci când ți se pare că le-ai aflat pe toate, că ai descifrat sensurile profunde, care să aibă impactul devastator al unui cutremur sau al unui tsunami, aruncând asupra ta îndoiala și teama, blestemul și întunericul, făcându-te să plonjezi în cel mai negru coșmar, despre care până mai ieri ai fi afirmat cu o înțelegere superioară că "de fapt, nici nu există"? Sfârșitul. A. Peste Marcel timpul nu trecuse într-o proporție realmente îngrijorătoare, dar în lumea sa deja
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
chiar atunci când ți se pare că le-ai aflat pe toate, că ai descifrat sensurile profunde, care să aibă impactul devastator al unui cutremur sau al unui tsunami, aruncând asupra ta îndoiala și teama, blestemul și întunericul, făcându-te să plonjezi în cel mai negru coșmar, despre care până mai ieri ai fi afirmat cu o înțelegere superioară că "de fapt, nici nu există"? Da, există. Acum știu sigur. E chiar adâncul de nepătruns al sufletului nostru. Pe care, iată, nu
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
la condiția mea de scriitor, recunoscând în toate acestea și sublimul, și căderea, și celestul, și iazul de pucioasă, și dorința, și înfrânarea, mă prăbușesc deasupra mesei pe care scriu, dorindu-mi să nu mai știu nimic, ci doar să plonjez într-un somn adânc, odihnitor, aproape hipnotic, dar punându-mi, cu ultimele puteri, aceeași simplă (și fatală) întrebare: De ce? De ce? DE CE? Foto: Wikimedia Referință Bibliografică: UN SIMPLU ȘI LETAL DE CE ? / Mihai Iunian Gîndu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
drog perfect, ce beție a simțurilor! Ce joc minunat! Singurul care m-a putut scoate din dezastrul inițial. Am vrut, pentru ultima oară, să mă răzgândesc, apoi am rostit răspicat, mândru: "În regulă, accept. Accept provocarea". * Din întunericul dens, am plonjat într-un univers necunoscut. Mai întâi, am străbătut locuri mirifice, aproape ireale, am văzut peisaje de vis, cum nici măcar în imaginile din Anzi sau din îndepăratele plaje hawaiiene nu mai întâlnisem. Am luat contact cu Natura, am respirat Eternitatea, mai
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
Scripturi. Citind acest poem-roman mi-am adus aminte de “Divina Comedie “ a lui Dante Aligheri. Dacă în această capodoperă marele scriitor face o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii de după moarte, în cartea lui Pavel Marcel Morariu personajul plonjează în transcendental alunecând în trecutul primordial pentru a descoperii universul “facerii lumii”. “Regeneza “este o operă plină de dramatism, descriind fără enfază, “biruința ADN-ului “, când Dumnezeu a populat planeta Pământ cu ființe și plante, inclusiv cu ființa om, dotândule
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
-l parcurgă omenirea. Prin conflictul său creator, eul autorului care primul se sacrifică pentru a afla adevărul Creației, se afirmă și își regăsește mereu o nouă unitate, care îl consolidează: astfel spiritualizarea sufletului se obține cu prețul îmbunătățirii ADN-ului. Plonjând în sine, personajul-OM, triumfă asupra naturii lui primitive. Plecând de la conceptul kierkegaardian de evoluție în Creație, autorul regăsește un mod de reafirmare a eului lui Dumnezeu în Creație al cărui conflict duce la perfecționare. Autorul retrăiește ca martor toate
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
evoluție și viață. Autorul acestei cărți reușește să exprime un adevăr, că ceea ce trăim este fondul comun al umanității care constituie, de fapt, aspectul cel mai profund al vieții psihice.Referirile la basmele populare ridică textul la valoarea unei obțiuni.Plonjând în prfopiul ADN, naratorul ajunge la acel strat inconștient colectiv: mai mult chiar, factorul colectiv al umanității intrasubiectiv are aceeași caracteristică a unei tensiuni spre pătrunderea în planul conștiinței, al conștiinței colective, firește, a cărei manifestare în societatea umană o
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
scriitoarea Elisabeta Iosif, într-un moment de vibrantă manifestare culturală ce a avut loc la București, am început să-l citesc în tren pe drumul de întoarcere spre Clujul meu drag. Văzând că abordează în versurile sale o temă ce plonjează în filosofia timpului am amânat citirea lui pentru un moment propice. Au trecut sărbătorile, am intrat în noul an și momentul potrivit a sosit. Volumul de poeme “Semnele Timpului “, semnat de Elisabeta Iosif, apărut la Editura Rawex Coms, 2011, București
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
nevoia imperioasă de a regăsi tumulturile sufletești circumscrise timpului. Planul obiectiv alternează cu cel subiectiv, dosare de existență sunt proiectate în timp, decodarea mesajului antrenează cititorul în toate semnele civilizației. „Întâmplări uitate, dintr-un trecut îndepărtat, se ridicau la suprafață. Plonjau ca bulele de aer în expir, din adâncul mării, slobozite de plămânii gata să explodeze. Toate erau vii și clare cu cât se distanța de ele. Ca să devină tulburi și de neînțeles, când se întorcea departe în timp. Companie mută
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
rând; Cioxe, Broască, Ulise și ceilalți, pe care nu apucase încă să-i cunoască, de parcă nu le-ar ajunge înălțimea malului abrupt, își iau avânt, bătând cu hotărâre pragul imaginar, încearcă să se înalțe cât mai sus, se arcuiesc și plonjează. Chiuitul lor este urmat de zgomotul căderii în apă, zgomot ce încântă auzul și sufletul. - Sări Moșule! Albert nu se mai poate codi. Își ia avânt scurt, execută saltul fără să chiuie, plonjează, contactul cu apa este deosebit de plăcut dar
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
înalțe cât mai sus, se arcuiesc și plonjează. Chiuitul lor este urmat de zgomotul căderii în apă, zgomot ce încântă auzul și sufletul. - Sări Moșule! Albert nu se mai poate codi. Își ia avânt scurt, execută saltul fără să chiuie, plonjează, contactul cu apa este deosebit de plăcut dar simte că înțepenește subit, fruntea lovindui-se de nisip. Ca prin minune se ridică răcnind ca pentru a-și arăta satisfacția. Cioxe însă nu poate fi păcălit: - Te-ai turtit Moșule, așa-i? - Puțin
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]