565 matches
-
dramatic odată cu apariția lui „Manea, slutul și urâtul, / Manea, grosul și-arțăgosul”, pornit pe cruntă răfuială cu străinul care a cutezat să îi calce meleagurile. Drept răscumpărare, Manea îi cere calul. Dispus să ajungă la o înțelegere, Toma îi întinde plosca să bea, dar Manea îl lovește mișelește și fuge. Conflictul social, caracteristic baladelor antifeudale, este convertit aici într-unul moral. De aceea, răzbunarea lui Toma apare ca o supremă datorie. Din acest moment al desfășurării acțiunii, eroul este învestit cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
cu părul mătăsos care scăpa în șuvițe dezordonate, drepte, ce-i dă deau un aer nepieptănat (cât am mai suferit din cauza asta!). Încă mai credeam că Amărădia e cel mai mare fluviu din Europa (la 7 ani). Apoi, Melinești (Gura Ploștii!) - copilițele care ne ieșeau înainte, bătrânii care-mi sărutau mâna măslinie, cu degete subțiri... Și apoi mă gândeam: încă 8 kilometri și am să ajung... la noi. „Păru’ Legat“, clopotul bisericii, apoi tata îmi spunea, invariabil: „Am intrat în hotar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar fi influențată de mânia apelor și a cerului, de neliniștea înconjurătoare, începe a fi neastâmpărat. Parcă s-ar gândi la ceva, parcă ar vrea să ia o hotărâre; bea des din ploscă; și deodată începe a avea mișcări ciudate. Cum izbutesc a-l liniști și cum el singur în urmă e mulțămit, se închină și oftează în liniștea serii, la un canton singuratic în munte... * La Dorna 6 August. La Hotar. Bistrița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol VIII, Ludovic XII, (Franța) Ludovic Morul (Sforza); Borgia Matei Corvin (Ungaria) Albert (Polonia) Timp și bucurii: Caii se hrănesc cu orz. Mămăliga se face din malaiu mărunțel Plosca la drum. Meii la stâni. Cașul ... Printre vii, livezi și dumbrăvi... Sate multe, însă mici. Două, trei, șase, gospodării Un războinic trist din pricina iubitei furate de tătari. (r.t.) Tatar rob. Țigani robi. Fântână într-un fel de oază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
personaj din staff intră cu un pacient de mânecă și schimbă lista de priorități: - Ți-a trimis profesorul un ficat! Salon de chirurgie, opt paturi. Tot timpul se deschide furtunos ușa. Femeile de serviciu își caută teul rătăcit, infirmierele caută ploști să le redistribuie altor bolnavi. De sub perfuzii, tresar corpuri cu diverse organe lipsă. Pacientele din stânga salonului nu mai dorm nici sub narcotice. Își rumegă gemând durerile, contemplând pânzele de păianjen din colțurile opuse ale tavanului. Se simt bine unele cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
fără alcool! Nu sunt singurul. Lângă mine se așează trei pelerini, unul probabil corean, și toți servesc prânzul în aceași manieră. Sunt foarte mulțumit pentru că în mijlocul pieții este o operă artistică, din fier, cu lucrurile necesare pelerinului: o bicicletă, rucsacul, plosca pentru apă, bastonul, bocancii, scoica și pălăria. Mulți se opresc și fac fotografii iar în planul doi sigur intru și eu. Cine știe câți mă vor vedea și pe mine în fotografiile lor mâncându-mi cu o poftă necamuflată sandviș-ul abundent
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lucru și am făcut o nuntă. Cum se face nunta: cu mire, am uitat cine a fost mire. Mireasă a fost Petrică Apostolescu. Socru mare a fost Dtru. Bejenariu, soacră Fetcu Dtru. și eu Gh. Rădășanu am fost vornicel, cu ploscă ca la nunți. Și într-o sâmbătă seara după ce am eșit de la masă am pornit cu nunta de-a curmezișul patratului, de la văcsuitorul 32 3 la meditația clasei a V-a unde eram noi. Și când am pornit de acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vie”. Originea cuvintelor heleșteu și pește sugerează etimologia formelor piscină și peșteră, legate aparent de pește, înrudite însă cu acesta indirect, prin baza semantică comună de „adâncitură, crăpătură, hău”, la care se raportează atât mlaștină, ploștină, cât și a pleoști, ploscă, a plesni, a lăsa (lăsătură) etc., adică forme care nu implică numaidecât prezența apei; cf. sl. peštera, peč „sobă”, pentru care vgr. avea pe σπηλαιον „peșteră, sobă”; lat. specus „peșteră”, spelunca „cavernă, grotă”, rom. pustiu, rs. polostĭ „cavitate” față de pastĭ
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
195 pădure, 104 pământ, 139 pătură, 139 pârâu, 139 Peceneaga, 193 Peceneagul, 193 pelasgi, 51 Peleș, 104 pește, 103 peșteră, 103 a petrece, 139 piscină, 103 plantă, 130 pleată, 129 a pleoști, 103 a plesni, 103 pleșuv, 104 plod, 48 ploscă, 103 ploștină, 103 poamă, 130 podbal, 132 podgorie, 132 polab, 53 poleci, 51 poloboc, 131 polon, 52 pom, 130 a pomeni, 44 pomet, 130 poruncă, 139 potecă, 105 poteră, 195 a se poticni, 105 potop, 139 prigorie, 132 a se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
socialist, de luptă împotriva poluării mediului spiritual, pentru făurirea unei culturi socialiste.“ (Contemporanul, 24 septembrie 1971) HURJUI Ion „Acum s apropie, se strâng În brațe ca de-o viață Îmbrățișați și-i numai bucurie. Viticultorul toamnei cu vinul Roșu-n ploscă și în obrajii tineri, Cu pâinea bogăției Primește în palatu-i din arbori seculari Pe primul președinte al României.“ („Cornul abundenței“, Cronica, 20 ianuarie 1978) IACOBAN Mircea Radu „Cei dinaintea noastră își cinsteau contemporanii din fruntea țării cu câte un determinativ
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și poftă de vorbă cât lumea. Parcă făcusem cine știe ce izbândă. Cu cât să deșartau sacii și butelcile, cu atât poveștile vânătorești deveneau mai gogonate. Ca să dau o idee despre ce este în stare să istorisească un vânător sătul cu o ploscă de Cotnar trasă la măsea, e destul să spun următoarea întâmplare a lui Codreanu, care se jura pe oțelele puștei lui, tot ce-avea el mai scump pe lume, că era adevărată: Într-o zi la o goană, povesti el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
doar suntem într-un spital aici! Niciun răspuns. Negru. Un negru mai negru decât negrul. Ora la care bolnavii se trezesc gemând, după ce au avut o noapte rea, și dau alarma. Zadarnic, nu vine nimeni să le aducă măcar o ploscă pentru a-și goli vezica. Tot personalul s-a strâns aproape de chicineta paznicilor, pe treptele alunecoase de mucigai, cu câte o lumânare aprinsă în mână. Oficiantul, pe care ea îl luase drept arhitect, a venit să le propovăduiască filosofia umanistă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cei mai buni dintre medici, chiar dacă nu mint, nu spun tot ce gândesc! Odată rezolvată problema prometeică, începe o altă luptă. Nu mai vrea să folosească ceea ce se cheamă, pudic, "mijloace de protecție" (vulgo: să facă pipi în nădragi), nici plosca, vrea să meargă la toaletă. Baia e chiar în fața patului, câțiva pași și treaba e rezolvată, dar infirmierele nici nu vor să audă. Și, ca să agraveze lucrurile, îi dau, la prânz și seara, aceeași masă frugală: iaurt simplu și compot
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
al nopții... Stai! țipă micul prinț. Nu vreau o poveste inventată, vreau una reală! Am inteles! Of! Într-o seară caldă de vară mergeam pe o străduța pavata. Într-o mână îmi țineam plasa cu mâncare și, în cealaltă, o plosca cu apă. Mergând, am văzut un strat cu trandafiri. Nu m-am putut abține, așa că m-am abătut de la drum și m-am aplecat să îi miros și chiar atunci cineva mi-a furat plasa cu merinde. M-am speriat
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
sabia lungă, cît și cea scurtă erau Încrustate cu cochilii de abalone și legate cu paie de orez sfințit, răsucite În forma unui talisman care aduce norocul. La centură avea legate șapte sau opt obiecte: o pungă de iască, o ploscă, o cutie de medicamente, un evantai pliant legat cu șnur, un mic cal sculptat și câteva bijuterii. Sub fusta scurtă din piele de tigru și leopard, avea un veșmânt croit din brocart auriu lucios. Nobunaga se răsuci În șa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu, nu. Dacă am greșit și nu reușim să terminăm În trei zile, totul se va sfîrși cu sinuciderea mea. Obligându-l pe maistrul cu cea mai mohorâtă expresie să ia o ceașcă, Tokichiro Îi turnă cu mâna lui din ploscă. — Ei, și dacă tot veni vorba de neliniști, nu mă preocupă atât acest proiect de construcție anume sau măcar propria mea viață. Sunt Îngrijorat pentru soarta acestei provincii În care trăiți cu toții. Dar să dureze peste douăzeci de zile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În penumbra Înserării. În nișele de pe coridoare erau aprinse lampioane, Întinzându-se cât vedeai cu ochii. Femei atât de frumoase Încât ar fi putut să fie luate drept doamne de la curte treceau pe-alături, ținând În brațe koto sau ducând ploști cu sake. — Cine-i acolo, În grădină? ridică Imagawa Yoshimoto un evantai de forma unei frunze de ginkgo În dreptul chipului său cam Înroșit. Trecuse peste podul roșu În formă de semilună al grădinii. Până și pajii care-l Însoțeau purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În penumbra serii, culoarea hortensiilor și roua de pe mușchiul umed scânteiau la lumina lampioanelor. Caracterul lui Nobunaga era lipsit de formalisme stricte, indiferent În ce companie și În ce situație se afla. Se comportă fără rezerve când fură aduse respectuos ploștile cu sake și când se servi masa, În maniera pedant tradițională. Yoshiteru Își privi oaspetele ca și cum pofta lui de mâncare ar fi fost cea mai mare minunțătie. Deși sătul de lux și formalisme, considera o chestiune de mândrie ca fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aur sau de argint În păr, nici pudră sau ruj. Înfățișarea ei se potrivea perfect cu simplitatea din jur. Frumusețea ceremoniei nu era dată de hainele țipătoare, ci, mai degrabă, de cele simple. Singurul ornament din Încăpere consta În două ploști ținute de un băiețel și de o fetiță. — Fie această relație fericită și de veșnică durată. Fie să vă fiți credincioși timp de o sută de mii de toamne, le spuse bătrâna mirelui și miresei. Tokichiro ridică ceașca, primi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Voi dansa. Convingându-și prietenii să-l lase o clipă În pace, Tokichiro se Întoarse spre bucătărie, bătu din palme și strigă: — Nene! Ni s-a terminat sake-ul! — Vine! răspunse Nene. Nu era deloc timidă cu musafirii. Aducând veselă ploștile, Îi servi pe toți, așa cum Îi ceruse Tokichiro. Nu erau surprinși decât părinții și rudele ei, care Întotdeauna o priviseră doar ca pe un copil. Însă inima lui Nene devenise deja una cu a soțului ei, iar Tokichiro nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ce ai văzut tu. Ceea ce avea de spus Hideyoshi părea să-i confirme așteptările: — Stăm cam departe unul de altul. Fie stăpânul meu, fie eu ar trebui să mă apropii puțin, pentru a vorbi despre asta. — Vin eu. Nobunaga luă plosca de sake și ceașca, după care coborî de pe locul de onoare. — Închide și ușa camerei de-alături, ordonă el. Hideyoshi se așeză drept În fața lui Nobunaga și spuse: — Situația e aceeași ca Întotdeauna. Atâta numai că, de când Shingen n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de ani și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar În fața morții. Era senină ca apa unui eleșteu, iar Katsuyori se simți dojenit de calmul ei. Servitoarele plecară, dar se Întoarseră curând, cu o ceașcă nesmălțuită și o ploscă de sake, pe care le puseră În fața lui Katsuyori și a fiului său. Se vedea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp pentru acel moment. În tăcere, Îi oferi soțului ei ceașca. Luând-o În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
funie. — Acest om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? Îl Întrebă Hideyoshi pe vasalul Însărcinat cu paza prizonierului. La percheziția inițială, vasalul găsise În Îmbrăcămintea omului o ploscă de sake conținând o scrisoare, pe care o puse acum În fața lui Hideyoshi. — Hm... pare să fie un răspuns de la Muneharu, adresat generalilor Kikkawa și Kobayakawa. Aduceți lampa puțin mai aproape. Întăririle din Mori se descurajaseră la vederea lacului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mâncare și carafe de sake. — Nu pot măcar să te servesc cu ceva mai bun, chiar dacă ești grăbit? Întrebă soția lui Inuchiyo. — Nu, nu. Soțul și fiul tău nu vin și ei? Inuchiyo se așeză În fața lui Hideyoshi, iar Toshinaga ridică plosca de sake. Alături se afla o clădire, dar musafirul și gazdele n-o foloseau. Printre brazi sufla vântul, Însă nici nu-l auzeau. Hideyoshi nu bău mai mult decât o ceașcă de sake, dar mâncă În grabă cele două vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
m-am învelit, Cu mustăți m-am ștergărit. Aicea, când am intrat, Ce-am văzut, când m-am uitat? Bâjbâiau șerpoaicele Și erau ca acele, Broaștele ca nucile, Năpârci ca undrelele. Acum sunt șerpoaicele, Maică, sunt ca grinzile, Broaștele ca ploștile Și năpârci ca buțile. De când, maică, am intrat, Pic de vin n-am mai gustat, Somn nu m-a mai apucat, Pe toate că le-am răbdat Și pe toate le-aș răbda De n-ar fi una mai rea
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]