457 matches
-
de imaginație, dar nici suficient de mic ca să-l pot cuprinde cu privirea în întregime. Iată ce am constatat din vârful dealului: Zidul împrejmuiește orașul, râul îl traversează de la nord la sud, apusul face ca râul să capete o nuanță plumburie și va fi curând învăluit de sunetul goarnei și de copitele animalelor. Ca să-mi dau seama de forma Zidului, va trebui să parcurg tot drumul pe jos. Dar cum eu n-am dreptul să ies din casă decât după ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
incrustate: frunze, ferigi, volute persane lucrate cu o iscusință de filigran. Or fi fost, mă gândesc, niște trofee de luptă, arme pierdute de războinici din Asia, care au atacat Castelul Teutonilor. Mărturia unei alte civilizații - îndepărtate, exotice - sub cerul baltic, plumburiu. Părăsesc sala cu arme și, la primul nivel al culoarului ce împrejmuiește curtea citadelei, îmi găsesc în sfârșit grupul, care umblase pe alte poteci. De-acum mă țin de ei, ca să mai prind din poveștile ghidului și să mai schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ce face combinatul o săptămînă fără gaze purificate?! Îngheață toate liniile de producție. Faceți un mic calcul să vedeți cîte milioane se pierd. Mă uit prin parbriz la șoseaua care se întinde lungă și dreaptă în față. Departe, sub cerul plumburiu, se vede combinatul, spre care gonește mașina lui Don Șef cu peste o sută pe oră. Mai încet, Don Șef, că vreau să ajung întreg, spun eu, arătînd spre șoseaua umedă. Lăsați grija volanului, îmi răspunde șeful. Gîndiți-vă ce argumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
las să vă odihniți. Vă aștept mâine, să nu uitați! Clara încuviință absentă și îl conduse la ușă, dreaptă și tăcută, așteptând încremenită sosirea liftului și privind cu o ciudată satisfacție dispariția domnului Neacșu în micul sicriu ver tical și plumburiu care se năpusti prăvălitor în jos. Apoi reveni în casă și se îndreptă hotărâtă spre telefon. Formă numărul Georgianei fără să mai stea pe gânduri. La telefon îi răspunse chiar aceasta. Glasul ei suna sec, lipsit de inflexiuni, dar Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din care elevul poate rezolva o parte sau pe toate, potrivit nivelului de cunoștințe și sistemului propriu de muncă. Exemplu: Se dă textul: "Zăpadă cade. Dealurile, lunca, sătul dorm sub plapuma albă și moale. Sufla vântul cu tărie. Cerul este plumburiu. Spre seară se întețește viscolul." Cerințe: a ) Subliniați cu o linie subiectele și cu două linii predi cațele . b) Transformați propozițiile simple în propoziții dezvoltate. c) Analizați gramatical cuvintele din a doua propoziție. d)Alcătuiți schemă liniară a celei de
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
aluminiu fuseseră cu prisosință scoase la lumină cînd ei chiar în ajunul acelei zile se retrăseseră în vîrstă pîlpîind prin odăi cu perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
dealurilor, răsfrîngea pînă la noi lumina strălucitoare de pe plăcile metalice, cu care e acoperit. În față orizontul era închis de cele din urmă ramuri ale rîpoșilor munți de marnă cenușie ai Neamțului, care se întindeau ca o fișie de fum plumburiu pe zarea cerului depărtat... Alăturea în umbra depărtării, stătea nemișcată și gînditoare, pare că, vestita Cetate a Neamțului, cetatea lui Ștefan, martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute.” (Amintiri dintr-o călătorie, I). Nimic nu lipsește - nici figurile tocite prin uz
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
fantasmă lirică în esență e trecută în codul unui imaginar care-i acordă un sens de obiectivitate, de abstragere din dureroasa îndoială a autoscopiei asumate: "mopete în această amiază cu soare lăptos,/ așezat la masă în curtea, cu mult ciment plumburiu/ pietruită, a bufetului nurca, își spune-am să scriu/ despre remușcările mele care vor să mă tragă în jos// în apele dense ale conștiinței de mine însumi - am să/ scriu în sfîrșit un roman lung cu personaje nenumărate./ (în jur
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
pin, nisipoase mușuroaie/ de cârtiță, bujorii aceștia explodând/ de-a dreptul din aer, din neant și noi, aidoma/ unor stâlpi șerpuiți cu inele,/ înfipți în carnea nisipului mustind de ape,/ noi, citind poezie cum am înălța o casă./ cuvinte imaculate, plumburii, ascuțite, cuvinte/ ca un pumnal de Toledo și vastă, netedă, cenușie,/ singurătatea șerpuind ca un bulevard metropolitan/ printre teii înfloriți.// Care ne e menirea, care condiția/ în zumzetul acesta îngrozitor, în invazia muștelor/ verzi și grase și mari cât pumnul
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
vede ce a rămas din omenire din perspectiva spațiului stăpânit de monștri ai beznei fioroase: „...ținând în mâini frânghia ombilicală, Fulviu își roti curios privirile împrejur. Omul de serviciu avusese dreptate, privea cerul de catran de deasupra, acoperit de nori plumburii cu burți galbene, prin care pâlpâiau fulgere de furtună, cu ochii cuiva care a intrat într-un tablou fantastic. Pentru prima oară de când învățase să-și controleze mișcările în vis deveni conștient nu doar de faptul că visează, ci și
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
capitolului VIII. Aici am fost brusc surprins: o expresivitate insolită, sumbră, mi-a captat atenția. Mai întîi e anunțat motivul: «Era o lumină grea, care se depunea pe lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire». Prozatorul nu mai e deloc «amabil», nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: «De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
comori și de marinari însetați de petreceri, creșteau, prindeau din nou viață în mintea fostului cambuzier. Se târâ până în fotoliul cu sculpturi baroce și căzu descurajat, încercuit de ghirlandele aduse pe umeri de amorași. Căută să-și adune gândurile. Lumina plumburie a furtunii ce trecea ca o aripă peste nenorocirile Tomisului îl făcu și ea să clipească rar, ostenit de moarte" (p. 196) Somptuos în pitorescul său pestriț, romanul Blocada fascinează încă, după aproape șase decenii de la apariția primei ediții. Chiar dacă
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
șovinism, povestește episoadele "tragice și comice", cum le numește autorul, ale celor 18 luni de prizonierat. Oameni cu brațe amputate care cad într-o clipă, alții care se scufundă, ca niște insecte, în valurile învolburate ale Dunării. Oameni cu fețe plumburii, însetoșați, agățându-se ciucure de cumpăna unei fântâni, care nu mai aducea la lumină decât noroi, oameni sălbăticiți, oameni-spectre, cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
au răbdat de foame sau au fost copleșiți de durere și de milă, români și bulgari laolaltă. Iată o pagină a istovirii colective: "O lumină de acvarium, searbădă și verzuie... o îngrămădeală mohorâtă de trupuri amestecate în poziții diferite - fețe plumburii, guri căscate, brațe încolăcite printre picioare străine... Pe un buștean, lângă rămășițele unei vechi șuri de paie, mucezită pe o parte, un soldat bulgar veghează topit de somn, cu fruntea înclinată, cu arma între genunchi". Din lipsă de bărbați, plecați
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
gândea deja la miile de accesări de pe Youtube. Și în timp ce decupa bucățele care i se păruseră mai apetisante, ferestrele se zguduiră lovite pe neașteptate de stropii unei ploi hotărâte. Mai întâi, se repezi să-și ia camera de sub pervaz. Străzile plumburii adunaseră deja pârâiașe galbene, iar pălăria unui nene, oprit la Piatra Comorii, se polei în câteva secunde. Leonard întinse mâna și văzu cum i se adună în podul palmei stropi aurii. Era o ploaie repezită, de vară, luminoasă și stranie
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
intens și în toate chipurile de Eugen Jebeleanu. Dar parcă e totuși mai mult. Un sentiment al dezaxării existențiale este de perceput, al prăbușirii nesfârșite și al extincției, potențat în poeme și de acea plastică de severe tonalități : alb, negru, plumburiu, flăcări, fum, cenușă. Politic, în sens larg, înainte de război, Eugen Jebeleanu se plasase la stânga, la un loc cu Sahia, M. R. Paraschivescu, G. Ivașcu, G. Macovescu, Geo Bogza, Cicerone Theodorescu și alții. La dreapta erau Mircea Eliade, Cioran, Mircea Vulcănescu
Însemnare la un Centenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5561_a_6886]
-
prezența unui topor a cărui întrebuințare rămâne plină de ambiguitate, toate acestea creează scenariul psihotic al unui posibile crime. Regizorul întreține până la un punct confuzia, cu toate aceste imagini crude, viscerale, precum scena violului, pe fundalul pluvial al unui cer plumburiu, cu un colhoz abandonat, cu hambare părăsite, cu tencuiala dizolvată, cu o chiuvetă răpănoasă, obiecte venite parcă dintr-un alt timp, supuse unei degradări lente, ireversibile. Singura atracție în acest univers cenușiu, leșios, o reprezintă Anna în uniforma ei albă
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
birouri. Săptămâna viitoare, se va deschide primul atelier de artă murală din Timișoara. Cu ea, casele dumneavoastră, camera copilului, firma sau sala de clasă pot deveni o frumoasă poveste. Într-o lume cenușie, cu străzi gri, blocuri de beton, cer plumburiu, oameni grăbiți, Linda Saskia Menczel e nu o pată de culoare, ci un adevărat curcubeu. Revelație absolută e tinerei generații de plasticieni din Timișoara, sculptorița are darul rarisim de-a fi molipsitor de liberă, în cel mai viu chip cu
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
fost la Oslo pe vreme însorită. Totul era superb. „Veniți aici mai târziu, spre iarnă, atunci să vedeți.” Adică, să vedeți cât e de trist. Și la noi, acum, cerul e acoperit de multe zile. Nu „frumosul timp mohorât”. Cer plumburiu. Pun lângă mine cele trei cărți și dau să încep lectura alternativă. Nu apuc, fiindcă repede bag de seamă: îmi lipsește cheia. Cheia glagoriei, vreau să zic. Fără ea, degeaba, nu pricep nimic. Abia de am atâta discernământ cât să
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
într-o emisiune televizată unde dubitativul filozofic hamletian, to be or not to be, se transformă într-un chestionar abisal, "a fost sau n-a fost" (revoluție în orașul nostru?). Camera se fixează asupra unui cotidian cenușiu, într-o dimineață plumburie, care parcă își lasă un gust de fier în gură, în care luminile se sting una câte una, un oraș fantomatic, de o urâțenie tristă, umilă, râioasă, cu cartiere ghetoizate, parcă ieșit de la reanimare. Oamenii nu sunt altfel decât arătările
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
a smucit de pe fotoliu căutând să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său compus și supravegheat se trădară o clipă într-o strâmbătură sinistră, într-o mască indeniabilă de
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
așa cum la Bacovia cele mai frecvente lexeme sunt amurg și violet. Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai ales în privința zăcământului extrem de rar explorat și exploatat. Unele texte poetice sunt țesute din depresie și culori ploioase și plumburii, ca de pildă Ploi de sare ce amintesc de simbolistica funestă din Lacustră și Plumb luate la un loc. Cele mai reușite sunt cele în care imaginarul decolează în fanatasticul poesc sau cantemiresc, cu arătări compozite, înecați sublunari, stafii și
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
sfoară fină de cânepă, iar la ceafă îmi vârâseră plăcuța de condamnat la moarte. Era în ziua a douăzeci și treia din ultima lună a anului, la doar șapte zile de Sărbătoarea primăverii. Vântul era rece și geros, iar norii plumburii se țeseau strâns pe cer. Mână după mână de măzăriche asemenea boabelor albe de orez mi se lăsa pe lângă gât. Soția mea, Bai, bocea nu departe în spate; nu o auzeam însă pe concubina întâia, Yingchun, și nici pe cea
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
schimb, lipsite de interes literar sunt notațiile pur tranzitive sau descrierile de natură, infuzate de lirismul desuet al unor compuneri pe teme date: "Iarna s-a întors peste oraș. Pe muntele din față, pădurea are dantelării de promoroacă, din cerul plumburiu vălătuci de nori se deșiră-n căldare... Frig, fulgi răzleți (zăpada mieilor?)." Pe de altă parte, nota pitorească revine, în mod paradoxal, tocmai prin îngroșarea convenției și invazia livrescului. Chiar autoarea își mărturisește intenția stilizării: "Mă învinuiesc tot mai mult
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
să o calmez în umbra liniștitoare a terasei rustice, să o sting în recea lumină a stelelor. Iași, Vila Neuschatz 12 Februarie 1918 Plimbare cu pași leneși, în această după amiază, în partea de jos a parcului, alături de Pynx. Cer plumburiu, cer difuz de Februarie. Copaci, carpeni, crâng, încă triști și goi, dar sub scoarța copacilor înviorați de dezgheț, urcă și pulsează deja seva nouă. Liniște întinsă, adiere cu miros de zăpadă topită, tulburătoare suflare de înnoire. Fermentații latente a tot
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]