444 matches
-
cum elevi din clasele mai mici țineau în mână arme sub supravegherea unuia dintre oamenii lui Sergiu. Copii cu instrumente de ucis în mână... Până și acum imaginea mi se pare respingătoare asemeni unui miros urât și deprimantă precum norii plumburii ce cândva atârnau greu de cerul toamnei. Coborâsem scările ce dădeau la primul nivel al subsolului. Vladimir era încă în spatele meu. Un adevărat labirint scufundat într-o lumină slabă mă aștepta. Holuri la stânga, holuri la dreapta, holuri în față. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mult prea mult și se scuturau acum de moleșeala care i-a cuprins. Se înălțau promițător și se apropiau de mine ca de o pradă. Se învârteau în jurul meu, din ce în ce mai aproape și mai amenințător, la fel cum o făcuseră norii plumburii cu soarele de afară, iar eu stăteam neputincios în mijlocul lor. Singurul lucru pe care-l puteam face era să mă înfiorez și să-mi fac griji, ceea ce și făcui cu destul simț de răspundere. Mă zbăteam și mă învârteam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nou pe cal. Ogatsu era unul din golfulețele ce mușcau din uscat ca dinții unui ferăstrău de-a lungul coastei din provincia Rikuzen. Plecară din vale dis-de-dimineață, iar când ajunseră pe înserat până aproape de ocean, zăpada ce cădea din cerul plumburiu începu să le biciuiască obrajii. Traseră la un han din Mizuhama, un sat posomorât de pescari. Toată noaptea se auzi vuietul mării, iar tinerii pe care-i luase cu el îl priveau acum triști. După spusele pescarilor, oamenii de clacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se auziră pași pe coridor și Velasco veni cu o lumânare în mână și se uită înăuntru. După ce se încredință că toți dormeau liniștiți, se îndepărtă în vârful picioarelor. În vis, era din nou în valea sa. Un cer jos, plumburiu, care stătea să cearnă ninsoare, acoperea lacul. Învăluiți în niște haine de paie numite la ei în vale „velințe” și încălțați cu cizme de paie, samuraiul și Yozō așteptau cu suflarea tăiată la marginea apei presărate ici-acolo cu zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
inima să înțeleagă Și să întoarcă și Eu să-i vindec.” Ieri ne-a urmărit o furtună. Valuri înspumate își arătau colții albi, vântul sufla cu putere și făcea parâmele să scârțâie, iar cerul era acoperit cu totul de nori plumburii. Chinezii făceau zarvă mare zicând că se putea ca furtuna să ne prindă în vârtejul ei în apropiere de insulele Shichitō. Eu m-am pregătit pentru orice împrejurare. Mi-am făcut o bocceluță cu lucrurile de care aveam neapărată trebuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cerea anume să vină la Nunozawa însoțit de un supus. Și de data aceasta îl luă cu el tot pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe drum era frig și cu toate că un soare plăpând străpungea din când în când cerul plumburiu, zăpada spulberată de vânt de prin crânguri le șfichiuia neîncetat fețele. În timp ce-și mâna calul de-a lungul râului acoperit de o pătură groasă de gheață, samuraiul se gândea de câte ori străbătuse el drumul acesta dus și întors. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
târâm după noi. Firește că va trebui să-i ducem lui Gualfard capetele lor. Ne întâlnim din nou la apusul soarelui, pe urmă mergem până la drum și ne întoarcem la stânca cea mare. Rutger aruncă o privire îngrijorată către cerul plumburiu. — Dar începe să plouă. Un motiv în plus să ne grăbim, i-o tăie hunul. La scurtă vreme după aceea, cei doi înaintau singuri printre stânci, cu caii la pas, prin apa gâlgâitoare. Nu schimbau nici un cuvânt; fiecare își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și agite brațele, să-i avertizeze cumva pe oamenii aceia, aflați prea departe de el ca să-l vadă ori să-l audă. Dintr-odată, însă, un freamăt confuz îndepărtat se ridică în vale, răsunând straniu, ca un scrâșnet, sub cerul plumburiu. în depărtare, Sebastianus văzu niște oameni revărsându-se în număr tot mai mare dinspre albia secată a râului. întreaga coloană se opri dintr-o dată și păru să șovăie pentru câteva clipe lungi, apoi fu parcă străbătută de un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar... chiar și cei de-acolo, de sus! Izbucni într-un râs isteric: — Ba chiar ei mai mult decât toți! Mai mult decât toți, da! Pronunțând aceste cuvinte, privise înspre munți, ale căror culmi erau ascunse vederii de nori joși, plumburii, ce se întindeau leneș deasupra desișurilor de brazi. Zeci de războinici se apropiaseră, între timp, pe cai, iar acum, strânși cu toții în jurul său, ascultau cu mare atenție ce spunea el. Pe fețele lor dure se puteau citi felurite expresii - de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale scrisului, fu vizibil satisfăcut și își asumă pe dată acea însărcinare, garantând că avea să se dovedească într-adevăr zelos în a nota cu scrupulozitate orice eveniment. Către amiază, cerul, care încă de dimineață începuse să se înnoreze, deveni plumburiu, iar furtuna ce se porni în primele ceasuri de după prânz le încetini puțin mersul. La apus, muiați de apă, se opriră într-o stație de schimb și acolo își luară prima lor cină împreună, având astfel ocazia să se cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câștige timp, părăsind drumul și traversând cu mingan-ul prin vad. Trebuia să se grăbească fiindcă ziua se apropia de sfârșit, iar vremea era în schimbare: vântul bătea tot mai tare, iar pe cer, spre apus, se ridicau repede nori imenși plumburii, străpunși și luminați din când în când de fulgere șerpuitoare. în depărtare răsuna duruitul tunetului: glasul unei puteri divine și necunoscute, a cărei forță el o cunoștea bine și de care avea motive temeinice să se teamă. Astfel că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu trupul lui Iisus răsucit spre răsărit, și o icoană afumată, În care apărea Sfântul Gheorghe călare pe un cal ce fusese cândva alb, dar care acum avea o nuanță plumburie, cu picioarele neobișnuit de subțiri, terminate cu copite roșii ca focul; botul calului era Întors amenințător spre gura fiarei cu mai multe aripi rămasă Împotmolită parcă pe vecie În mocirla purpurie a Gheenei, iar Sfântul Gheorghe, cu delicatețe, Îi Împungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Merse Încet către centrul orașului, făcând unele pauze În jurul unor cercuri de oameni ce comentau dezastrul, ascultând părerea lor, Încercând să centralizeze concluzii. Imaginea Cerului În flăcări ce cu o seară În urmă Îi amplificase imaginația, mai persista Încă. Norii plumburii pe alocuri Împestrițați cu un roșu-cărămiziu, erau atât de aproape Încât Îi putea-i atinge cu mâna! La statuia lui Rosseti Încercă să fie mai aproape de locul dezastrului Însă, intervenise armata făcând cordoane, dirijând circulația pietenilor, departe de activitatea ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca de copil, acompaniată la chitară, cînta o melodie suavă: Ce bine ! Ce bine ! Ce bine că Te-am visat! TÎnărul Tashiro oftă din rărunchi și apoi șterse geamul aburit cu palma. Aveam impresia că vrea să spună ceva. Nori plumburii se adunaseră undeva dincolo de calea ferată. Locul din mașină părea atît de strîmt, Încît n-aveai nici măcar cum să te miști. Îi auzeam parcă bătăile inimii reverberînd În propiu-mi trup. N-am scos nici o vorbă, de-al naibii ce eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ceva... —Bine, ia-l și du-l... rosti cu jumătate de glas stăpânul. Chihaia își rezemă la o parte pușca și baltagul și începu să descarce repede carul azvârlind lobdele la marginea drumului. De deasupra ploua încet, mocnit, și văzduhul plumburiu apăsa parcă asupra lumii o mâhnire sfâșietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi, lângă car, sprijinit într-un cot. După ce isprăvi, Gavril apucă pe român de subsuori și-l aburcă încet în car. Apoi îndemnă scurt boii: Hai! Boii porumbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de sinistră propagandă comunistă al cărui criteriu de selecție era tema asupririi țărănimii și a clasei muncitoare și „relația dintre exploatați și exploatatori“, prefațatorul anonim scria că în această povestire: „Natura ia parte la zbuciumul interior al personajului. Cerul e plumburiu și ploaia se cerne mărunt, formând noroaie și băltoace“. Haia Sanistc "Haia Sanis" Itc "I" În mahalalele de la miazăzi locuiesc ovreii, grămădiți în căsuțe leproase, pe uliți întortochiate și înguste. Partea aceasta cuprinde mai puțin de un sfert de târg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceea luminată, vreme multă n-a trecut la mijloc. După ce și-a scos paserea alchion puii în singurătatea mării, cătră sfârșitul lui răpciune, s-au trezit din miazănoapte vânturile. Și-ntr-un amurg, au început a se zări pe sub nourii plumburii cârduri nesfârșite de ciori, cârâind și țipând; și după ce-au trecut spre munte,amestecându-se cu întunericul, prinse a curge puf de omăt. Cătră dimineață, ninsoarea stătu. Și încă pe-ntuneric, moș Calistru auzi la ușă pe Boghean dupăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de parcă ar fi dat de urma unui animal sălbatic. Valerius îl privi o vreme, apoi se dădu deoparte să-i facă loc lui Titus. Tăcuți, cei doi contemplară peisajul: câmpia imensă, care se întindea cât vedeai cu ochii sub cerul plumburiu și pe care se zăreau pete de zăpadă. Vântul spulberase ceața, iar în fața lor apărea, în lumina încă slabă, tabăra Legiunii Galbiana. Vedeau corturile dispuse în ordine, de-a lungul unor linii paralele, albe pe pământul întunecat și aliniate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
muri fără să scoată un geamăt. O furtună cumplită se abătu asupra Romei, deși era iarnă. O asemenea furtună în vreme de iarnă era un semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu; Vitellius privea din palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse și statuete de lut; peste tot mirosea a carne friptă, a vin și tămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un pod construit pentru calea ferată. Un fel de negură cuplată cu murdăria geamurilor Împiedică analiza detaliilor acestor imagini. Ansamblul se aseamănă mult cu un sat de câmpie adormit, iar singurul contraargument al acestei ipoteze ar fi hotelul și cerul plumburiu care chiar În spatele lui se luminează puțin făcând ca totul să pară o ilustrată dintr-o țară nordică. În toată această descriere am urmat tot timpul punctul de vedere al lui Grințu. Mai Întâi a stat Întins pe patul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din nou ai dat peste mine! Exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
IMNUL CLASEI A XII-A A, PROMOȚIA 1970 A LICEULUI INTERNAT “COSTACHE NEGRUZZI” IAȘI Ne întâlnim, ne dăm binețe Aici, sub cerul plumburiu, Doar amintiri din tinerețe Să depănăm până târziu... Ne-ncearcă bucurii fraterne Și chipurile ne zâmbesc Aducem mulțumiri eterne La toți acei ce ne iubesc ... Acum când toți avem un rost, Ne amintim de tot ce-a fost De “ profi
IMNUL CLASEI A XII-A A, PROMO?IA 1970 A LICEULUI INTERNAT ?COSTACHE NEGRUZZI? IA?I by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83806_a_85131]
-
Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete din adâncuri. Șiroaie de sânge și horcăiri de moarte, iubiri jertfite s-au stins acolo în nopți plumburii, luminând cerul celor rămași, care nu au părăsit câmpul de luptă, nu i-a înfricoșat chinul, nici moartea. Nu și-au trădat convingerile și nu i-a părăsit nădejdea mântuirii. Să nu-i uităm! În fața greșelilor, nu trebuie să-ți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu se vedea nici o retragere din fața oceanului de oameni care se pregăteau de invazie. Cei ce plecau spre taberele de luptă și cei care plecau mai departe, În pribegie, aveau să le spună celorlalți, care se simțeau singuri sub cerul plumburiu al Începutului de iarnă, că Moldova se va bate până la ultima suflare. Dar nu va Îngenunchea. 25 noiembrie 1474, Drumul Mătăsii, China Ștefănel trecuse Marea Chinei de Est cu o barcă pescărească. Vânduse cei doi cai Într-un târg din apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scrise repede, Îl răsuci În jurul unei săgeți, ținti primul punct de trimitere a mesajelor și lansă săgeata. La o mie de pași, un alt Apărător trimise săgeata mai departe, pe rețeaua de Răsărit. Cuvintele căpitanului Își Începeau zborul prin cerul plumburiu din care nu conteneau să cadă fulgii mari ai unei ninsori care ar fi putut fi o sărbătoare, dar nu mai era decât o aspră așteptare. 8 ianuarie 1475, Luoyang, China Iarna era parcă mai aspră decât În munții Japoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]