9,563 matches
-
cinci minute! a spus Managerul Izvoranu, și-a vârât PDA în buzunar și s-a ridicat de la masă. Dacă ai nevoie de ceva, dă și tu un bip și îți trimit șoferul! mi-a spus, amical. în urma lui a mai plutit o vreme dâra consistentă de Egoiste, Chanel,și zâmbetul lui compătimitor față de împleticeala indivizilor low profile, care și-au mâncat mălaiul în comunism. - Nu te lua după Daniel! a spus, împăciuitoare, Nana.Tu n-ai nevoie să fii tot timpul
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul s-a prăbușit în gri în fața catedralei, cîntul închis în martie, muguri se revarsă în degete domnule Bach, chipul tău tăcut și albit de vreme senin plutește estimp peste străzile înfremătate de o primăvară străină acestui pămînt
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
dracul își mai arată fața fină în întunericul nopții pentru că scriu numai dracul distruge în mine poezia pentru că scriu 7. va veni fiul ce nu mai este al meu decît în cap este în propria-i posesie destul de opacă încă plutește pe străzi într-un tricou îmbibat de praf și de grija neagră de a nu mai fi atît de neîndemînatic încît să ți se facă frică în preajmă mai este un lac împărțit în două dar nu de tot sălbatica
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
tocmai se răcise și era consumat am destupat litere noi să numim áripa îngerului meu anonim a fost apoi o veste de seară amară când Morții înseși i se făcuse să moară - de-atunci stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii și alta-n
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
se rotește ce? frunza ori soarele ori clipa de față-n alte clipe pînă la amețeală. Cercul Cercul cel iubitor n-are brațe cum te-ar putea îmbrățișa fiind îmbrățișarea însăși? Cotidiană Minerii treceau mărșăluind unii prin alții capiteluri sfărîmate pluteau în lichidul albăstrui din pahar la colț de stradă crinii adoptau atitudini civice potoliți-vă potoliți-vă se adresau atît de convingător umbrele obiectelor ce le-au produs. Inspirație De unde să pleci și încotro s-o apuci alături de cîntecul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
UN NOU ANOTIMP Se apropie vara aducând zile magice. Soarele deapănă firele aurii ale razelor. Cerul pare o mare limpede pe care plutește o minge de aur. Rândunelele ciripesc fericite. Frumoasa zână își scutură pletele aurii împrăștiind macii mai roșii ca sângele. Dar în calea ei apare deodată Toamna: Dragă surioară, nu ai vrea să părăsești aceste locuri? Toamnă dragă, te rog frumos
Un nou anotimp. In: Alabala by FLOREA IOANA ALEXANDRA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_714]
-
geamurile aburite și apoi comparam amprentele ei ca să mă recunosc. corpul meu eteric se lipise de piele devenise o altă piele strînsă și dură - un uter rigid. cu sexul din creștet desfoliat ca un lotus cu o mie de petale pluteam în derivă prin el. era lumină și vînt. va fi noapte, va fi bine e o lumină piezișă pe lucruri de la cel mare la cel mic. s-ar spune că-mi cercetează fața dar despre cele ce află nu-mi
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Emil Brumaru Cu cît te apropii de mine Ți-s mîinile parcă mai lungi Și părul e-o miere de-albine Cu care, lin, trupul mi-l ungi. Și sînii se umflă cît șoldul, Și coapsele-n ceruri plutesc. M-așează-n genunche imboldul De-a-ți pune-un sărut pămîntesc Pe carnea prelinsă-n rușine De-aluaturi în scorburi adînci. Cu cît te apropii de mine Picioarele-ți parcă-s mai lungi...
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11320_a_12645]
-
-mi scapă Cînd bate toaca printre sfinți Îngerii mei se uită-n apă Și-apoi aripile-și adapă Pînă ce nimbu-n cap le crapă Tu ai craci lungi și sîni fierbinți De ce Duminicile-mi scapă Cînd bate toaca printre sfinți Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un flutur zăpăcit Iubirea-n pat o să te-ajungă Într-un amurg cu raza lungă Și sufletul o să-ți împungă Chiar dacă-n perne l-ai ferit Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
-mi scapă Cînd bate toaca printre sfinți Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un flutur zăpăcit Iubirea-n pat o să te-ajungă Într-un amurg cu raza lungă Și sufletul o să-ți împungă Chiar dacă-n perne l-ai ferit Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un flutur fericit Căci melcii au pornit spre tine În marș forțat prin bălării Poți să te-ascunzi tu cît de bine Coarnelor moi nu li-e rușine Trupul să-ți pipăie-n rubine
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
că noaptea Dumnezeu se face bărbat și le umblă prin trup sub privirile îngerilor - stăteam cu tine în pat ca într-o mare liniștită peștii, ne înveleam cu aceleași mîini, trăiai din trupul meu, trăiam din trupul tău, în jurul nostru pluteau păsările și ciuguleau, ca într-o grădină cu viespi, roi după roi, nici zi, nici noapte, nici somn, nici trezie, de parcă în fiecare zi moartea pleca supărată că nu poate croi prin sîngele nostru albie învolburată de Styx, o jucam
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
pe nasul lui nicolae tzone cățărat deja pe nasul lui nicolae tzone și acesta din urmă scrie cu var pe cer poemul acesta care chiar acum este citit și memorat de un cititor cumsecade de un cititor aproape plictisit poemul plutește prin aer ca un avion cu motorul de pămînt și cu elicea de iarbă nici nu știe ce este sau cine este sau cine va deveni nu știe încotro să țîșnească dacă este bine sau nu să se retragă în
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
și-a așezat mâna pe geam și o altă pasăre de noapte a intrat în casă aducând frigul și un alt trup s-a ridicat dintre noi și o altă pasăre de noapte s-a lovit de geam. * genunchii ei pluteau prin cameră. se așezau lângă el. "de ce n-ai zis nimic trebuia să zici ceva". rochia ridicându-se peste genunchi. așa nu mai plutește nimeni. lângă părul lui genunchii se fac mai negri. "o să-l păzim toată noaptea fără să
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
ridicat dintre noi și o altă pasăre de noapte s-a lovit de geam. * genunchii ei pluteau prin cameră. se așezau lângă el. "de ce n-ai zis nimic trebuia să zici ceva". rochia ridicându-se peste genunchi. așa nu mai plutește nimeni. lângă părul lui genunchii se fac mai negri. "o să-l păzim toată noaptea fără să facem zgomot. nu-l vom da nimănui". își așază mâna pe fruntea lui apoi își ia mâna de pe fruntea lui. apoi mâna ei nu
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
pare străin. întruchiparea lui vie se află printre noi sub înfățișarea unui nepot care ne vorbește cu glasul buniculu. Căutătura unora ușor tulbure de semnul neantului. Clătinăm din cap, fiecare cu gânduri fără ecou, fiecare cu ziua lui de azi. Plutim în lumina pe sfârșite, ne pândim ca într-o farsă, pradă unei halucinante multiplicări. Perechi palide. Numai că bunicul nostru este însurat cu altă băbătie, iar bunica noastră cucer- nică se sprijină de un unchiaș necunoscut. Pe fiecare îl cheamă
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
în sens umanitar, atotcuprinzător. "Străin necunoscut, la rîndu-mi, în pragul fraților, o clipă mi-am odihnit spre seară pasul; Un vuiet depărtat de ape, suspin de vînturi și de sfere aprinse-și înstrunară glasul Cîntam neostoita muncă și lumea ce plutea sub mine, în adîncimi ce s-au născut Din dragoste, cîntam să-mi mîngîi trudiții frați, și-n mulțumirea că le zîmbisem, am crezut." Voința egoistă a individului s-a topit într-un elan magnific al tuturor. Ideea comuniunii mistice
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
mai degrabă un gol, în care poți pătrunde fără oprire și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu, în vecii vecilor? Cînd se gîndea așa, îi venea amețeală; de parcă în loc să zacă pe spate cu ochii la cer, ar fi plutit cu brațele întinse, ca o pasăre, deasupra unei genuni albastre, uriașe, ținut deasupra ei de nimic, de vînt, de aer (...) ... nu se vede nimic decît un gol albastru, străfunduri fără țărm, prin care șuieră vînturi nevăzute și neauzite". De la pagina
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Emil Brumaru Erai aît de subțire Cu ochii tăi verzi și imenși Pluteai printre noi din privire Parfumul în nări să ni-l verși Anume și-n sufletul nostru Căci nu mai știam să iubim Și nici să-nțelegem triști rostul Surîsului tău copilin Ci-ntruna cădeam și-n neștire De îngeri cu-
Erai atît de subțire by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11998_a_13323]
-
zăpezi! Darnică, ți-ai despletit peste țară Ale tale calde plete de mătase verzi. Iar mi-ai adus un firav ghiocel ... Mi l-ai sădit în păr și în grădină ... Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ... Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână. Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ... Ca o mirifică vioară mă mângâi. Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ... Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi! Elisabeta Silvia Gângu ... Citește mai mult
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Darnică, ți-ai despletit peste țară Ale tale calde plete de mătase verzi. Iar mi-ai adus un firav ghiocel ... Mi l-ai sădit în păr și în grădină ... Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ... Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână. Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ... Ca o mirifică vioară mă mângâi. Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ... Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi! Elisabeta Silvia Gângu ... Citește mai mult Un
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ți-ai despletit peste țară Ale tale calde plete de mătase verzi. Iar mi-ai adus un firav ghiocel ... Mi l-ai sădit în păr și în grădină ... Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ... Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână. Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ... Ca o mirifică vioară mă mângâi. Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ... Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi! Elisabeta Silvia Gângu ... Citește mai mult Un cântec
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
tristele zăpezi!Darnică, ți-ai despletit peste țarăAle tale calde plete de mătase verzi.Iar mi-ai adus un firav ghiocel ...Mi l-ai sădit în păr și în grădină ...Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ...Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână.Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ...Ca o mirifică vioară mă mângâi.Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ...Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi!Elisabeta Silvia Gângu... XI. LUPUL ȘI
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
zăpezi!Darnică, ți-ai despletit peste țarăAle tale calde plete de mătase verzi.Iar mi-ai adus un firav ghiocel ...Mi l-ai sădit în păr și în grădină ...Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ...Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână.Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ...Ca o mirifică vioară mă mângâi.Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ...Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi!Elisabeta Silvia Gângu... XI. LUPUL ȘI CÂINELE
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Darnică, ți-ai despletit peste țarăAle tale calde plete de mătase verzi.Iar mi-ai adus un firav ghiocel ...Mi l-ai sădit în păr și în grădină ...Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ...Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână.Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ...Ca o mirifică vioară mă mângâi.Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ...Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi!Elisabeta Silvia Gângu... XI. LUPUL ȘI CÂINELE, de
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
cu deosebită urgență, întrucât pare să zacă ireversibil îngropată sub mormane de reziduuri. Așa se face că bucuria unui transparent, cromatic spectacol de cuprinzătoare gânduri devine îngheț și tene-bre menite a se destrăma în adâncul pământutului: „odată-ți vedeam gândurile plutind,/ zbenguindu-se în toate culorile./ Acum - le văd cum coboară încet,/ spre răceala înmănușată de beznă./ Le simt cum curg prin inelul de foc/ce se topește și el/ înlăuntrul pămâtului lăsând în urma lui doar un cuvânt: cu-vântul“ (Odată
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]