793 matches
-
visat, azinoapte, pe fiul cel mic. lacrima îi cade pe o dumitriță; pe ulița largă n-a zărit nimic. nici la crâșmă lumea nu se mai îndeasă, în butoi nici mustul nu mai dă să fiarbă. încă e, pe dealuri, poamă neculeasă și, prin părul negru, brum a st ă în barbă. pe drumuri, nu mai cântă niciun moftangiu, că nu mai bea rachia cu borcanul. prin sate, numai popa umblă, fustangiu; pârleazul îl mai sare, doar, curcanul. a stat, toată
A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343817_a_345146]
-
curgă și ploile! Să umple fântânile, să curgă izvoarele! Că în pădurea deasă, frunza din pomi e arsă, iar pajistea-i uscată, ploaia din cer să cadă! Rod să lege viile, să crească legumele, să rodească grânele, să se coacă poamele!" Simbolizând fiintă, din suflete de copii împrumuta credință și puteri de-a izbuti. Duhul său pornea din loc, străbătând văzduh pustiu. Tăia nori cu bici de foc, ploi să toarne-n lan de grâu. Că prin rugă străbătea pân' la
ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
-
credincioși. Că schimbam un trist destin. De-atunci nu pot să-mi explic mister ce se petrecea! Că, la ruga ,,celui mic", ploaia îndată pornea. Iar pomi cu frunză rară și viță mlădioasă ne răsplăteau prin vară cu vin și poama deasă. Din anuarul ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" Autor, Maria Filipoiu Ritual de paparude Când seceta pârjolește frunza și rodul plantelor, pe uliță-n sat pornește alaiul paparudelor. Cu suflete inocente și cu frunze-mpodobite, colindă grupuri de fete. Cu
ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
-
TOAMNĂ Cad petalele de crin, Frunzele foșnesc uscate, Dumitrițele își țin Capetele aplecate. Fără vlagă se ițesc, De sub păpușoi, bostanii, Vrăbiile ciripesc, Vântul scutură castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își spele finul puf, O gutuie cheamă-o ploaie. Ultimele berze trec, Gâfâind pe bolta rece; Un harbuz bătrân și sec Le-ar urma, dar cum să plece? Referință
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342749_a_344078]
-
Din lutul vieții-acum răsare. Din umezeala plânsului târziu, În inimă crescută,răsărită, Apare plantă nouă fericită Rodind peste un vechi pustiu. Va înflori și-n primăveri și-n toamne, Cât seva vieții prin tulpină curge, Voi fi copacul plin de poame În timpul vieții demiurge, Sunt gând curat acuma,Doamne! Pe mine floarea mă străpunge. Referință Bibliografică: Sonet / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2173, Anul VI, 12 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florentin Dumitrache : Toate Drepturile Rezervate
SONET de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342768_a_344097]
-
conte prin mulțimea care se adunase toată (în istorii gloata rămâne o gloată!), fără felinare așteptând să vină buzoianul care arde în lumină; împărțeai stropite cu sângele sfânt visuri, anemone, pacea din cuvânt ca un pom din care culeg întruna poame să nu le mai fie niciodată foame, să nu le mai fie niciodată sete semn că au trecut de partea ta poete orice frumusețe nu e frumusețe dacă nu le dă tuturor binețe! și deschizând ochii am văzut rămasă mioritiada
TE-AM VISAT AZI NOAPTE, BOIER NICOLESCU de ION UNTARU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342834_a_344163]
-
gălăgie, Că se-aude, frate, Tocmai din câmpie. Așa nu se poate! Țipă hoțomanii Cât îi ține gura, Cred chiar și curcanii Că întrec măsura. Și-ntr-o veselie Printre crengi se cheamă, Fug cu toții-n vie, Fug să fure poamă. Referință Bibliografică: STICLEȚII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1644, Anul V, 02 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
STICLEŢII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343308_a_344637]
-
ca să îți spun: Nu vreau darul cu preț bun, Dar daca tu, dac-ai putea Să faci să fiu ca toți, aș vrea, S-alerg, să cad, să mă ridic Să nu depind de alții niciun pic S-ajung la poame ce-o să crească Și glasul mamei să mă dojenească Căci gardul am sărit din nou Și pantalonu`-am rupt în cuiul său, Iar ghetele sunt ude, noroite În bălți fost-au corăbii vechi, pierdute Și pietrele lovite cu putere De
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
o toamnă, Adu-mi cea mai caldă topire, Cu dorul tău, dus de-o năframă. Să lăcrimezi?.. Tomnaticii nu plâng, O alta le este firea în toamnă, Adună-mi, în palmă, roze din crâng, Și fii, o clipă, sălbatica-mi poamă... Prin pletele lungi ale toamnei, Se întâlnesc anii, într-un crâmpei, Și sufletul mă soarbe, mă cheamă, Tu ia-mi trecutul, cum setea mi-o iei... Și bate-mi în ținte veșmântul, Din frunze, lumina să mi-o dezgrop, Și
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
așa a dus-o-n Iviru, umil; Ea nu a stat ΄năuntru-ntre cârlige, Ci a venit la poartă-n chip subtil! Temându-se de foamete, bătrânii ... Temându-se de foamete, bătrânii Din Mânăstirea Iviru, pe vremuri, Strâns-au merinde multă, poame, gemuri Și n-au mai dat pomeni, de Hram, la unii Ce-au năvălit flămânzi și răi ca hunii Să ceară-o bucățică. „De nu, tremur Și mațele se strâng ca niște ghemuri De-ajuns-am să vânăm chiar și lăstunii” ... A
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
Cum ... Lupul ?! Lupul iată că-i chemat și-acolo l-au acuzat... A fost paznic la „Ovine”, Lup cinstit, cum se cuvine ! Fiindcă își făcuse treaba, să-l judece-acum degeaba ? L-au știut că-i este foame... Ce, Lupul mănâncă poame ? Da ! E-n firea lui lupească doar cu oi să se hrănească. La puțin sânge pe buze acum vor să îl acuze ?! Nu putea să lase-o pleașcă făcând parte dintr-o gașcă ce i-a dat sarcini precise, pentru
CUM ... LUPUL?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377479_a_378808]
-
era un speculant netrebnic. Pentru ca să nu facă focul, ghemuise, iarna, pe toți copiii într-o chilie, iar seara nu le dă de mâncare decât porumb fiert în lapte. De aceea copiii, înfometați, furau mere și făceau chisălița și povidla din poame. Unii băieți se și mutaseră de la Tirtec (mai 1862), dar Eminescu nu putu face același lucru pentru că, neplătindu-i-se costul, gazda îl oprise zălog. Nemaiputând rabdă și fiindu-i urâtă și școala, unde capătă note rele (cl. a Il
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
2016 Toate Articolele Autorului Nu se poate leule stingher să adorm la coama unui nor apoi să vreau să zbor cu o sete de văzduh dincolo din ce-am văzut. Nu se poate...! Vezi tu, toate florile înmugurite din pomul poamelor sunt adunate de un înger ce mă privește în povestea ce nu este. Și apoi, apoi prin și înainte de a fi mă sprijineam de vocea aerului ba nu, eu împingeam aerul la capătul vederii mele cu o dinamică ce se
NU SE POATE CÂND SE POATE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378482_a_379811]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TU ESTI MINUNEA... Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului TU EȘTI MINUNEA... de Nicolaie Tony DINCĂ Tu ești minunea toamnei, cu trup de poame coapte - O plăsmuire dulce cu buzele de must -, Un fruct oprit din care, ca un tâlhar de noapte, Înnebunit de pofte aș da orice să gust. Pârjolul de sub gene când ți-l abați spre mine, Fug gânduri zăpăcite să scape
TU ESTI MINUNEA... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379095_a_380424]
-
nicidecum! I-a'ntors foșnind cuvântul, S-a gârbovit de'atâta căutare. Purtat-a muguri, frunze și-apoi rodul, Ferindu-l de urgii ori de sminteala Hultanilor cu cioc, ori de norodul Ce-ar fi voit să-i fure-agoniseala. Căci poama sa, nu-i una oarecare, Ci darul sfânt, menit numai fetiei Ce ne-a scăpat de greaua încercare, De-a vrescui sub arșița pustiei. De n-o veni, l-or veșteji brumare Și viscole din calea veșniciei, La fel cum
COPAC CU RAMURA BETEAGĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379953_a_381282]
-
Și primul sărut. Dor de drumul din livadă Ce duce - n Hârtop, Dor de mândra în năframă De horele cu foc. Dor de satul meu din luncă Și- apa din izvor, Inimioara-mi se usucă De atâta dor. Dor de poama cea din vii Și- iarba din poene, Dor de cânt de ciocârlii Și flori de sânzâene... Le doresc consătenilor și tuturor cititorilor ziarului multă sănătate, speranțe frumoase și împliniri. Să dea Domnul ca acest an să devină un an al
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
a trăi,deranjându-ne copiii... XXVIII. PLOAIA, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016. Și plouă și plouă și plouă cu sete, cu patimă într-un nou septembrie... Și plouă cu picături dezmierdate cu aromele poamelor înmiresmate... Amețeli de dor ne pătrund ușor sub fața zilei spălată de crudă ploaie cu visele ajunse din cerul-nor răzvrătite cu nestinsă mirare în pieptul nostru mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
mirare în pieptul nostru mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne mai adăpostim ... Citește mai mult Și plouă și plouă și plouăcu sete, cu patimăîntr-un nou septembrie...Și plouă cu picături dezmierdatecu aromele poamelor înmiresmate...Amețeli de dor ne pătrund ușorsub fața zilei spălată de crudă ploaiecu visele ajunse din cerul-norrăzvrătite cu nestinsă mirareîn pieptul nostru mare...În toată necuprinderea zăriicu forță uriașă a ploiine răsucim, nu ne mai adăpostim... XXIX. VERDE TARE!, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
să-ți cânt rugu-te! inima să-ți sting de jale, glasul meu de chin se-ascute, simt cum moartea-mi dă târcoale! -Cine ești să-mi ceri favoare? spuse guguștiucu-ndată, eu te-am prins să-mi fi mâncare, și nu poamă lăudată! -Eu sunt mic și n-am putere, inima mi-ai frânt pe dată, te-ai gândit că nu-i plăcere să n-aibă copii tată? Parcă îl lovise cerul, tare mult se întristase, iute,iute porumbelul gura de pe el
GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381324_a_382653]
-
foamea iarăși o atacă; Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă, Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă. Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame, A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare, N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă, Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă; O să strângă iar cureaua
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
foamea iarăși o atacă;Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă,Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă;O să strângă iar cureaua
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
cât sunt al ei iubit, ci nu eucalipt, o suferință dublă îmi dai și nu te-nduri să nu-mi dai a alege între-o iubire sacra și-a ta prietenie, pe sponci acum lăsată, piezându-te pe tine, iubita-mi, poama acra, mă faci s-o scuip, în fața mea fiind făptura prea versata Dar, iată bucuria-mi e iarăși împăcata cu tine eu fac unul, iar ea-i cea sfârtecata Sonnet 42 William Shakespeare That thou hast her it is not
SONET 42 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381395_a_382724]
-
stradă, Adânciți în gândurile Încolonate de paradă. Sunt clipe înalte cât un munte, Te urcă-n stele, în senin cer, Străfulgerat, gândul pe frunte, Fior în inimă și mister - Când ești iubit și ești izvorul Atâtor bucurii mărețe Ca niște poame bune-n pomul Ce l-ai sădit în tinerețe... De-acum, n-o să le trăim, Ci orbi vom merge în tot drumul, Iubirea noastră fără sorți Se-mprăștie în vânt ca fumul... Referință Bibliografică: De acum, totul s-a sfârșit
DE ACUM, TOTUL S-A SFÂRŞIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381537_a_382866]
-
cât sunt al ei iubit, ci nu eucalipt, o suferință dublă îmi dai și nu te-nduri să nu-mi dai a alege între-o iubire sacră și-a ta prietenie, pe sponci acum lăsată, piezându-te pe tine, iubita-mi, poamă acră, mă faci s-o scuip, în fața mea fiind făptură prea versată Dar, iată bucuria-mi e iarăși împăcată cu tine eu fac unul, iar ea-i cea sfârtecată Sonnet 42 William Shakespeare That thou hast her it is not
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
iubia-mi furideși mă știi cât sunt al ei iubit, ci nu eucalipt,o suferință dublă îmi dai și nu te-ndurisă nu-mi dai a alege între-o iubire sacrăși-a ta prietenie, pe sponci acum lăsată,piezându-te pe tine, iubita-mi, poamă acră,mă faci s-o scuip, în fața mea fiind făptură prea versatăDar, iată bucuria-mi e iarăși împăcatăcu tine eu fac unul, iar ea-i cea sfârtecatăSonnet 42William ShakespeareThat thou hast her it is not all my grief,And yet
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]