38,651 matches
-
vopsit, Balegă de vacă, iluzii de praf, palate părăsite de nisip Maimuțe ridate agățându-se de ruine sar din nimic în nimic Biciclete, ricșe, pânze înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de singurul gardian În poarta orașului jinduit Talăngi și clopote, claxoane, hohotul Shivei hrănit De la răsărit la apus cu uleiuri și petale carnale Lustragii de sandale și tălpi jupuite, câini hămesiți Bărbați urinând de mii de ani pe marginea aceluiași drum Burdușit cu vieți fără
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
mână, dacă aveai relații. Dacă nu, beai vin spumos rose care umplea la liber metri întregi de rafturi în toate alimentarele, în loc de mâncare și de la care mi s-a facut rău odată într-o seară, când eram în practică la Poarta Albă cu Facultatea de Medicină și am stat în penitenciarul de femei al Constanței, dezafectat temporar, ca să aibă unde dormi tovarășii studenți pe perioada muncilor agricole. După ce terminai de urcat scările, intrai într-o cameră, mult mai mică decât o
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
mormane de mere putrezite - nu vă mai tânguiți, să nu pățiți și mai rău! Hei, tu, care ai în buzunar o gâscă îndopată cu mere putrezite, sugrumată, nu te trezești o dată? Ai adormit, cu lespezi de piatră pe piept, în fața porții Raiului, unde nu e voie - în colibă, ia-ți tălpășița până nu punem câinii-lup pe tine! Ia aminte! Privesc în întunericul de afară... Dusă să se prostitueze atârnată de fereastra-răsuflătoare, domnișoară cu picioarele dezgolite, își trage cu greu sufletul: iar
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
O lună de fum o lună aburind de melancolie Mă așează pe munții ei albi - Cavaler cu armura de cețuri - Portret Posibil pămînt al nopții Pe raiul nemișcării, încremenită viața din mine sta să tacă, Și zbor din mine Spre porți de negăsit altminteri, Mareea ierbii mă cere: " Să nu te vadă nimeni" - Sila apei de pămînt - Ea rămîne în frunzele cerului Fugite din frunzar Sorbite în cer de-o gură vicleană Dar ele nu cad Și nu cad nici eu
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
că pot, totuși, să mă ridic deasupra condiției mele de robot programat să ronțăie și-n somn chewing-gumm și pop-corn, uite, am să plec chiar acum și-am să merg la Ambasada Americană Și-am să-i smulg steagul din poartă, dar nu ca să-1 port în triumf, pentm că nu merită asta, ci pentm a-i da foe Și a-l calcă în picioare, ca să le deschid ochii tuturor americanilor de rînd la fel de proști că și mine, ca America cea
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
trăit traiul și că avem nevoie cu toții de-o altfel de America, iubitoare de oameni și iubita, la rândul ei, de toată lumea. Lasă-mă, lasă-mă să plec, chiar dacă ma-mpusca soldafii din garda, tot am să smulg steagul din poartă ambasadei și-am să cad, simbolic, cu el în brațe, ciumit de glaonte adevărate și cu adevarat fericit. Lasă-mă, te rog eu, lasă-mă să mor cu steagul Americii în brațe. Lasă-mă să ispășesc pentru toata lașitatea și
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Ceaiul curgea prin mine prelingîndu-se Direct în cer. Iubirea? Că trebuia să fie și iubirea se prefăcuse Într-un spiriduș care își rodea tacticos unghiile. Norul din dreptul ferestrei explodase Ca un sîn cu lapte negru. Otrava Cititorul stă la porțile dimineții și așteaptă poeziile pe care, la lumina nopții, poetul le scrie cu propriul sînge, cu sîngele celorlalți îndoit cu apă, cu vin, cu virtute. E înduioșător, realitatea nu-i așa cum pare, Lumea nu-i ticăloșită de tot, încă mai
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
nu mai plâng, nu mai am lacrimi, Nu vorbesc, aproape toți țipă. Eu tac asemeni pietrelor, asemeni ierbii. Unde-i liniștea pe care o visez? În brațele țărânii? Poate nici acolo, Probabil cerul mi-e închis Ca o cetate cu porți de fier Și lacăte fără număr. Azi nu mă rog, Mi-e gura secetă amară, Cuvintele mi se par bulgări Rostogolindu-se peste sicriul meu. Încep să uit drumul spre tine, Părinte, Mă adâncesc în ceață. Gând Neîmpăcați mi-s
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
de Voroneț, iar urechile spre acvaticul Debussy și tumultul wagnerian. Acensorul O "enciclopedie" a casei! O revăd în minte ca într-un Larousse ilustrat în care cuvântul "casă" e însoțit de schița spre care se îndreaptă săgeți lămuritoare: subsol, parter, poartă, etaje, ferestre, pod, acoperiș, horn... Dar mai erau și părțile nevăzute: gangul, garajul, scara principală, scara de serviciu, caloriferul... Dar, mai ales, Ascensorul! Ascensorul era ceva nemaipomenit, era înconjurat de o aureolă în care misterul se împletea cu frica și
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
de valoare, acte de proprietate, averi fabuloase. Mergeam pe o stradă liniștită, prin cartierul băncilor din Lausanne. Poate că exagera, dar mi-a adus aminte de tezaur. ...Din marea rotondă a băncii se cobora pe o scară până în fața unei porți negre, masive, de oțel, cu două broaște sub un volant de culoarea aramei. Intrarea în tezaur semăna cu o mică ceremonie. Descuierea porții se făcea de către arhivar sau un funcționar, dar numai în prezența directorului sau a procuristului care păstrau
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
adus aminte de tezaur. ...Din marea rotondă a băncii se cobora pe o scară până în fața unei porți negre, masive, de oțel, cu două broaște sub un volant de culoarea aramei. Intrarea în tezaur semăna cu o mică ceremonie. Descuierea porții se făcea de către arhivar sau un funcționar, dar numai în prezența directorului sau a procuristului care păstrau cheile. Mă uimea întotdeauna faptul că ditamai poarta, groasă cât palma Tatălui meu, nu scârțâia deschizându-se, așa cum scârțâiau chiar și cele mai
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
sub un volant de culoarea aramei. Intrarea în tezaur semăna cu o mică ceremonie. Descuierea porții se făcea de către arhivar sau un funcționar, dar numai în prezența directorului sau a procuristului care păstrau cheile. Mă uimea întotdeauna faptul că ditamai poarta, groasă cât palma Tatălui meu, nu scârțâia deschizându-se, așa cum scârțâiau chiar și cele mai simple uși. Se mișca greu, lent dar lin, ca o mare navă care se desprinde de chei. Dar dincolo de poartă se afla o grilă din
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
uimea întotdeauna faptul că ditamai poarta, groasă cât palma Tatălui meu, nu scârțâia deschizându-se, așa cum scârțâiau chiar și cele mai simple uși. Se mișca greu, lent dar lin, ca o mare navă care se desprinde de chei. Dar dincolo de poartă se afla o grilă din bare groase de oțel care trebuia la rândul ei descuiată. în sfârșit, intram într-o încăpere înaltă și ovală, văruită în alb, fără mobile, tristă. Am petrecut destule ore în tezaur. Când, în ultima primăvară
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
pământul subțire al umbrelor mereu ți se pare că toamna îți va aduce norocul ca pe un dar îngeresc pe acoperișe luna desculță seduce un arbore în frunza ce picură descifrezi semnul unei intimități noaptea îți împrumută trupul și numele Porți ănchise Mă înclin în fața plajei pustii ploi aurite i-au tivit tâmplele pescărușii ning promisiuni niciodată adevărate semne răstălmăcite vin din adânc îmi fac bine lacomă îmi smulg răsuflarea teamă îmi e doar de puținul ce mă ascunde porților ei
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
numele Porți ănchise Mă înclin în fața plajei pustii ploi aurite i-au tivit tâmplele pescărușii ning promisiuni niciodată adevărate semne răstălmăcite vin din adânc îmi fac bine lacomă îmi smulg răsuflarea teamă îmi e doar de puținul ce mă ascunde porților ei cu un surâs veninos mă adulmecă marea Detalii Zori luminați doar de lacrimă vin cu aceleași vechi rânduieli cum ar fi pâinea și apa tristețea de fiecare zi cartea împăcarea cu sine o suită pe care o înduri zâmbitor
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
a avut mai întotdeauna parte de noroc în viața profesională. Filmul de debut i-a adus o nominalizare la Oscar, într-o perioadă în care dezghețul de după războiul rece de abia se făcea simțit. Tot atunci i s-au deschis porțile cinematografiilor occidentale, cea britanică pentru început, pentru că numai la zece ani de la absolvirea facultății de la Lodz, să realizeze un film care obține un Oscar; pentru scenariu, e adevărat! Norocosului Polanski, „Chinatown” îi scosese în cale unul dintre cei mai buni
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
lumea esențelor: explicația stă în harul său, care nu s-a lăsat distrus; un astfel de om iese luminat din înfruntări. În toată agitația “lumii de jos” n-a uitat că “permanentele colivii” în care se zbat oamenii au o poartă care se deschide brusc spre înălțimi și prin care filosoful, poetul, misticul, circulă fără a fi condamnat să rămână doar într-un loc. Marea șansă a poetului e tocmai aceea de a trăi în lumi paralele, dând chip nevăzutelor (după
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
spirit al onoarei, ci din spirit de autoconservare. Cum bună parte din pesedei nu fac nici un secret din admirația față de Vadim, totul se va sfârși ca la groapa lui Ouatu. Se va sfârși, adică va continua. În acest balamuc cu porțile deschise, aproape că nu mai contează cine e statul și cine statuia. Dar puterea actuală ar trebui să se teamă de bombele cu explozie întârziată pe care și le-au pus sub șezuturi. Dacă la bază avem o populație debusolată
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
noi capăt barbariei o dată cu (în expresia lui Călinescu) “descoperirea Occidentului”. „Pe noi, românii, scrie el în Direcția nouă, ne-a scos soarta fără de veste din întunericul Turciei și ne-a pus în fața Europei. O dată cu gurile Dunării ni s-au deschis porțile Carpaților și prin ele au intrat formele civilizației din Franța și din Germania și au năvălit în viața publică a poporului nostru. Din acest moment am pierdut folosul stării de barbari fără a ne bucura de binefacerea stării civilizate”. Se
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
dl. Culcer! Dar dacă un spirit cu experiența și biografia sa vede ceva natural în acceptarea rolului de arbitru al securiștilor români, să nu ne mirăm că, după cum o spune chiar Marian Popa, „sunt încă unii care, în loc să stea la Poarta Legii, s-au aciuit la ușa domnului Caragiale”. Dacă Legea apărată de acești autori e tot o rețetă de slăbire à la Nicolski sau Drăghici, ori o ”distracție” regizată de Țurcanu, să ne ferească Dumnezeu! În ce mă privește, prefer
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
Londra era destul de încurcată la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest scos parcă din filmele lui Roberto Benigni. Povestește Constanin Țoiu: „El, teribilul negator, se aruncă înainte, pe neașteptate, se trînti în genunchi, turcește, ca la Înalta Poartă strigînd: Nene Victore, lasă-mă bre și pă mine să plec la Londra! Și avea să plece imediat.” (p. 73) Paginile de acest tip, chiar dacă dau sarea și piperul cărții (savuros este și portretul în aqua forte făcut lui Eugen
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
Cherokee s-a instalat pe celălalt versant al muntelui, împreună cu o cireadă de vaci costelive, bălțate, fără vreo rasă anume. Indienii și-au statornicit tabăra la mică depărtare de ei, apoi au tăiat niște pini înalți din care au meșterit porți și au delimitat terenul pentru sălbaticul lor joc cu mingea. Swimmer, un băiat ciudat, cu mîini ciolănoase și ochi depărtați a invitat grupul din Catalooch să joace mingea cu ei, strecurînd și unele aluzii sumbre că se întîmplă ca oamenii
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
1996, dispunea de 15.000 de specialiști (acum, probabil, erau și mai mulți) instruiți într-o tabără secretă, împrejmuită cu zid din șisturi bituminos-geologice cărate cu spatele de însuși Emil Constantinescu. Păcat că după alegeri, un pedeserist răuvoitor a deschis poarta rezervației în cauză, iar specialiștii au evadat călcându-se pe picioare. Împânzind țara și dispărând prin orașe, sate și cătune, prin munți, văi și câmpii, pentru găsirea lor s-a apelat la Mafalda, însă aceasta devenise amanta călugărului Vasile și
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
a altor cîțiva cercetători specializați sau ocazionali din generațiile mai vechi și mai noi, ceilalți brâncușologi naționali sînt angajați în cel mai teribil și mai bine sistematizat delir ficțional. În opinia lor de sacerdoți voluntari și de oficianți iluminați la porțile misteriilor brâncușiene, oricînd pregătiți spre a săvîrși gratuit marea liturghie a intercesoratului, sculptorul iese iremediabil din spațiul acțiunii și al gîndirii artistice și se volatilizează în mediile transcendeței asemenea substanțelor eterice eliberate din captivitatea unor tainice creuzete. Dar dincolo de această
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
prin trafic de influență licitațiile de privatizare frauduloasă. Dacă te uiți pe stradă, cele mai frumoase și mai stilate fete le vezi în merțane la semafor, în dreapta băieților cu nume englezite, dați cu fixativ, pensați, cu lac pe unghii, care poartă (mă rog, purtau astă vară) pantofi fără șosete, cămăși roz cu floricele, deschise la piept să se vadă pectoralii epilați și bronzați cu cremă (căci, mai nou, e foarte masculin să fii, de pildă, fotomodel), tipi fițoși cu gesturi studiate
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]