600 matches
-
plesnindu-vă în geam... («Rugăciune» - AmNS, 292); În ajun de Paști femeile gravide / împlinindu-și luna nouă / n-au născut, ci doar livide / au ouat cu ouă / de stăteau bărbații treji și tâmpi / și-și ciocneau copiii ca pe reci pocale / de nășteau prin timpi / primele ovale... («În ajun...» - AmNS, 296); Mi s-a încolăcit de după gât o coadă de cometă / mai spânzurându-mă de cer / mi s-a-nfundat pe sub sprânceană o egretă / ținându-mi loc privirilor când pier / A
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
cu tot felul de sortimente de înghețată în toate culorile. - Aa.. ce bine îmi pare că mă pot răcori cu o înghețată, spuse Săndica. Este desertul meu preferat. Oricât de mare ar fi nu am să las nimic în acest pocal uriaș, chiar dacă risc să fac roșu în gât. - Lăsați, doamnă, nu vă grăbește nimeni. Nu ne presează timpul, răspunse directorul, apoi comandă ospătarului să aducă și cafelele. De fapt era cea de a doua serie de cafele. Singurul care fuma
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
de neam rămurică-s pe un ram și m-am răsfirat în timp pân-la ultim anotimp. Din cărări eu am cules clipe-aiurea sau pe-ales, unele m-au înălțat, altele m-au încurcat. Însă până la final, am umplut ochi un pocal, relele au coborât, la pământ le-am doborât. Cele bune m-au ‘nălțat, cer albastru-am sărutat... Să nu piară al meu neam ramurele-mi cresc pe ram. Referință Bibliografică: Rămurică pe un ram / Elena Păduraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RĂMURICĂ PE UN RAM de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341973_a_343302]
-
Doamne de ce viața fie Iad și Rai de ce-nțelepciunea-i scrisă pentru noi de ce buze tandre roagă-se în vai iar în simțăminte nu avem altoi lada mea de zestre are bătături timpul meu umblat-a-n bolovani desculți lustruiesc pocalul îl așez pe stări musafirii-n viață nu-s numai inculți mi-amăgesc dorința în culturi de stări se întorc acasă de pe drumuri vechi vâjâie apusul spuma de ninsori stau pe prispa minții prinsă-ntre urechi din ulcior cu ape
LADA DE ZESTRE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342668_a_343997]
-
Păcat că s-a prăpădit. Cu siguranță acum veghează din ceruri asupra ta și a ținutului tău. După câteva minute Elena Valdescu se retrase în iatacul său, iar cei doi frați rămaseră cu problemele lor. Vinul curgea din butoaie în pocale de aur, iar friptura din carne de vițel este adusă pe platouri de argint. Boieri de vază și distinși căpitani de la curte se ospătează alături de stăpânii lor. - Dar ce vânt te-a adus la mine? Să nu-mi spui că
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
învățat cu zborul la răsărit, în zori Azi am primit căderea-n abisuri neștiute, Dar voi găsi acolo uitare și chemări. Voi învăța să cânt,dansând printre volute. Într-un coșmar pe care azi mi l-ai dăruit Într-un pocal de basm în care ai uitat Că lacrimi nu se pun , nici dorul chinuit Nu-ncape-n cercu-nscris în ură și păcat... Referință Bibliografică: Coșmar în noaptea darurilor / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul I, 10
COŞMAR ÎN NOAPTEA DARURILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341236_a_342565]
-
una din hărțile mele mele, sau mergeți la fratele meu, să vă dea una adevărată. Vai... Enlil se așeză pe jilțul lui Marduk și făcu semn unui igigi să se apropie. - Tu, sclav de mâna a doua, adu-mi un pocal cu apă. - Apoi se întoarse spre cei doi anunnaki și, privindu-i cu autoritate, îi întrebă. - Voi aveți habar de revolta sclavilor igigi? Începu să zâmbească la vederea fețelor indecise și pline de teamă ale lui Marduk și Antal. Acesta
CAPITOLUL II de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341191_a_342520]
-
1737 din 03 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ceea ce vezi, nu e ce crezi... ... E, totuși, toamnă prin livezi, Se-adună vis de ger furat, Festin caduc, netulburat, Mi-e dor de tine... Și-i ciudat, N-ai ochii verzi. Pocalul tău cu must de cer, L-am deșertat în cerebel... Plutind sub mantie de vis, Adie iz de paradis, Păcate vechi, de jar nestins, De plumb și fier. Ce e cu tine? Ce păcat... Ascuns în umbră, ferecat, Sufletul tău
TOAMNĂ-N OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344395_a_345724]
-
aurul adunat de vestitul tâlhar?! Vă facem oferta să căutăm împreună aurul. Tot în schimbul libertății noastre, spuse Maydan. După aceasta tăcură cu toții un timp și doar se priviră între ei. Hangiul veni cu o tavă și așeză pe masă trei pocale de argint în care acesta turnă vin dintr-un vas. Hasim îi invită printr-un gest să guste din conținut însă perșii se priviră cu suspiciune. Privirile lor păreau să spună că în pocale pe lângă vin se mai afla și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
tavă și așeză pe masă trei pocale de argint în care acesta turnă vin dintr-un vas. Hasim îi invită printr-un gest să guste din conținut însă perșii se priviră cu suspiciune. Privirile lor păreau să spună că în pocale pe lângă vin se mai afla și altceva. Gândeau amândoi că clipa răzbunării negustorului din Rekem sosise. -Gustați vinul împreună cu mine, spuse Hasim arătând din nou către cele două pocale. Trecu un timp în care perșii nu priviră altceva decât către
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
se priviră cu suspiciune. Privirile lor păreau să spună că în pocale pe lângă vin se mai afla și altceva. Gândeau amândoi că clipa răzbunării negustorului din Rekem sosise. -Gustați vinul împreună cu mine, spuse Hasim arătând din nou către cele două pocale. Trecu un timp în care perșii nu priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă. Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemișcat. Tensiunea plutea în aer și Hasim se legăna ușor în scaunul său. Privea către fețele perșilor
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
se mai afla și altceva. Gândeau amândoi că clipa răzbunării negustorului din Rekem sosise. -Gustați vinul împreună cu mine, spuse Hasim arătând din nou către cele două pocale. Trecu un timp în care perșii nu priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă. Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemișcat. Tensiunea plutea în aer și Hasim se legăna ușor în scaunul său. Privea către fețele perșilor pe a căror frunte apăruseră broboane de sudoare. -Nu face asta Hasim, spuse Matan
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
aparent calm. Hasim însă nu spuse nimc ci doar îi privi pe amândoi și astfel perșii înțeleseră că trebuiau să bea vinul. Trecu un alt timp în tăcere. Toți cei prezenți priveau către Matan și Maydan. Dintr-o dată Matan luă pocalul și goli conținutul acestuia până la fund. La fel făcu și Maydan. -Acum e bine, spuse Hasim scoțând din straie o mică sticluță. Aici în această sticluță se află antidotul, continuă el ridicând mâna cu micul recipient în care se ghicea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
poem scris. Umplu la fiecare, Cupa de mărgăritar, Cu-a iubirii licoare; Din dumnezeiescul har. Mirele de braț mi-l iau, Să-l duc în nemurire. Eternitate să-i dau, Cu-a versului citire. Iar roua dimineții Voi dărui-n pocale Pentru destinul cărții, La zâne ursitoare. Crai în legendarul Dor Să fie numai al meu, Cu mitul poemelor Îl însuflețesc erou. Zbor prin timp nemărginit, Să-mi las Doru-n iubire. Să-l iau din basm nesfârșit, Când voi fi amintire
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
învârt obsesiv în jurul unei singure culori: Paleta-o văd plină de culori pe care nu le pot percepe - Inimi și sinapse cimentate într-un avatar de arama... Totusi, nu-mi văd pasul și întreb: care-i calea spre lumină? Din pocalul cu venin și nectar mă îmbăt Și spre Iordan mă aplec cu sfială: Ce vreau eu de fapt? Unde-i ieșirea din catacombele abisului? Mâna stângă mă strangulează ușor Și sfâșie bucăți de argilă din mine - Ghiulele de tun ce
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Articolele Autorului NUANȚE DE IUBIRE Ca să respiri culorile din floare, Ar trebui să-i guști întâi parfumul Și s-o săruți, ca roua, cu pudoare, Pe sufletu-i plăpând și cald, ca fumul. Ca să-nțelegi tumultul unei zile Soarbe-i pocalul clipelor, cu sete, Dezbrac-o blând de haine inutile Și gustă-i nurii-ncet, pe îndelete. Ca să deguști polenul din lumină, Cheamă-i magia să te-nvăluiască, Acceptă-i mângâierea pe retină Și prinde-o-n suflet, să te încălzească
NUANȚE DE IUBIRE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343435_a_344764]
-
Dacă-aș putea m-aș dezbrăca de fire De trupul de țărână muritor Și contopit cu dragostea divină M-aș transforma în aripi pentru zbor... Aș șterge orice urmă de durere Ce sufletul mi-a întristat vreodată Și aș sorbi pocalul de iubire Din mâna Celui ce e veșnic Tată! Dacă-aș putea aș pune peste lume Covor de flori, de dragoste și cânt Țesute cu credința neclintită Ar fi un rai aicea pe pământ! Dar vai...dorința mea e doar
OMAGIU DIVIN 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344089_a_345418]
-
ridicării pe .I. axa de rotație eliptică .I. coaxialitate .I. revoluție .I. cosmicitate .I. comuniune .I. unitate .I. împlinire .I. nădejde de sublim .I.II.III ridicarea din genunile orbe.căirii genunchii puși în genunchi cu aripi de strigare sufletul pocal deschis eliberat de plinăciune întinăciune golire de sine și încrucișarea brațelor ființei în largi perspective meta.ne.antice *** reinventarea vederii cu capul în jos metanii de lovit cu fruntea în Cer care strigă în noi cu glas de prooroc lepă
POEM HIERATIC XXXIII = DRAGO.STELE SAU METAMATICA UNIRII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344127_a_345456]
-
cu tot felul de sortimente de înghețată în toate culorile. - Aa.. ce bine îmi pare că mă pot răcori cu o înghețată, spuse Săndica. Este desertul meu preferat. Oricât de mare ar fi nu am să las nimic în acest pocal uriaș, chiar dacă risc să fac roșu în gât. - Lăsați, doamnă, nu vă grăbește nimeni. Nu ne presează timpul, răspunse directorul, apoi comandă ospătarului să aducă și cafelele. De fapt era cea de a doua serie de cafele. Singurul care fuma
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
am pășit pe o cărare magică, o cărare secretă care nu știu unde duce. Privesc nedumerită în jur. Printre coroanele arborilor se zărește un colț de cer albastru, iar lumina soarelui ce răzbate printre coroanele arămii, pare că se scurge dintr-un pocal cu miere, atât de blândă și aurie este... Se aud pași și, deși ușori, ei fac să reverbereze covorul de frunze uscate în liniștea adâncă a pădurii... Cu precauție, mă ascund, după o tufă de porumbar, ca să nu deranjez, prin
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
care ai să vii. Să pot spune numai lumii Că tu ești aleasa mea. Să-ngenunchi în fața firii Și să-ți dărui inima. Să plesnească-n două clipa De atâta fericire. Să ne dăruiască nouă Dreptul sfânt la nemurire. Să-nchinăm pocale pline De speranțe, împliniri. Să ne doară de iubire Sufletele de trăiri. Să uităm ce-a fost trecutul Nimeni nu-l poate schimba. Să privim solemn în față Dreptul de a ne avea. S-asezăm pe temelia Ce în ani am
FLORIN CEZAR CĂLIN de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340201_a_341530]
-
cu drag secundaCea în care ai să vii.Să pot spune numai lumiiCă tu ești aleasa mea.Să-ngenunchi în fața firiiși să-ți dărui inima.Să plesnească-n două clipaDe atâta fericire.Să ne dăruiască nouăDreptul sfânt la nemurire.Să-nchinăm pocale plineDe speranțe, împliniri. Să ne doară de iubireSufletele de trăiri. Să uităm ce-a fost trecutulNimeni nu-l poate schimba.Să privim solemn în fațăDreptul de a ne avea.S-asezăm pe temeliaCe în ani am construit.Tot ce-au fost
FLORIN CEZAR CĂLIN de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340201_a_341530]
-
bază în arta teatrului - actorul face să existe lucruri care nu există - ne motivează să lucrăm cu succes, exerciții cu obiecte cărora, cu imaginație și convingere, adolescenții le pot schimba identitatea (de ex. un banal pahar de plastic poate deveni pocalul de aur din care bea un prinț o băutură miraculoasă, ori un simplu pantof de sport poate deveni condurul de cleștar al Cenușăresei). În derularea demersului didactic se vor lua în considerație următoarele aspecte: – cuprinderea tuturor elevilor în activitățile de
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
un albastru plin cu umbre și cu nemuriri de șoapte în care dulci-amare, femei de noapte vin să-și vândă la tejgheaua morții câte un strop de lapte, își poartă în straiță uscăciunea goală și beau cu moartea câte un pocal de vin, se mulg din țâță în strachină și oală și pun deasupra stratul de venin, se spovedesc din nou la cruci decapitate, se pocăiesc la preoți cu mânăreala vieții, apoi se spală în lună de păcate trezindu-se în
FEMEI DIN NOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377335_a_378664]
-
iar amprenta pe care o pune fiecărui vers este cea a originalității. Poetul soarbe frumusețile pământești cu ochi precum izvoarele de lumină și își așterne dorurile și aspirațiile pe pragul veșniciei, lăsând iubirea să dospească și să crească într-un pocal de străluciri. Totul se unifică într-o rugă mistuitoare care arde dând sens existenței sale. Candela iubirii parcă ar fulgera în versurile sale, asta fiindcă sufletul său, într-o continuă frământare, cere Divinității o mângâiere care să-i aline focul
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]