1,760 matches
-
clipă. Când trecea Ea, timpul călca în gropi, se oprea des pe la porțile orelor, se mărunțea în minute și secunde, se repeta, nu aducea nicio inovație, era monoton de plicticos, tipic pentru un ceas, o arenă în mijlocul căreia Ea își pocnea biciul de dresoare a timpului cu miile de secunde obraznice, neascultătoare, neîndemânatice, dirijate de Ea. Zi sau noapte, după cum voia Ea. Christian Dior, Jean-Paul Gaultiere i-au spus: "Modelează păpușa Miorița, contureaz-o, asorteaz-o, estimeaz-o, tortureaz-o". A îmbrăcat-o în mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba se culcă pe pământ, își pocni genunchii uscați, iar încheieturile degetelor le trosni unul câte unul. Se întinse, se destinse, se crăci, se răsuci, devenind parcă mai lungă, dar și mai vioaie. Intră în casă ca o atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
devenise un susur. Și gălăgia gunoierilor care nu se vedeau și vorbeau limba strigătului. Urme de silabe înglobate într-o monosilabă uriașă, limba gălăgiei. Bombardamentele erau din toate părțile, muniția sunetelor onomatopeice se împrăștia ca alicele, care, la rândul lor, pocneau scuipând miliarde de vocale, sufixe, interjecții, puncte, formând fumul gros, mascatura luptătorilor ninja nevăzuți, emițătorilor de cuvinte, cuprinzând cuvinte cu nucleu, electroni, protoni, neutroni. Structura moleculară avea trasee precise. Formarea masei moleculare și atomice închegate din strigăte, din chinul rostirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în cele din urmă topindu-se de căldură și să devină praf cosmic. Și cine ar fi bănuit că movila acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dea cu părerea despre viitor. Treceam prin Otopeni, pe lîngă aeroportul internațional, liniște și pace și aici ca la Băneasa, m-am binoclat cît am putut, dar tot n-am sesizat nimic, mașina gonea cu peste o sută la oră pocnind din încheieturi, martorul de ulei începuse să pîlpîie, dar omului nu-i păsa, zicea că vrea să ajungă cît mai repede acasă. După încă un pahar de rachiu, din poziția chinuită în care stă la masă, simțind un curent puternic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de muncitori, se circulă și pe scări, așa că cel mai cuminte era să mă trezesc cu noaptea-n cap și s-o iau încet la picior. Se ridică atent încercînd să nu facă nici un zgomot, dar în zadar, genunchii îi pocnesc ca unui bătrîn, arcurile saltelei scîrțîie și doamna Mina, care doarme iepurește, deschide ochii. E deja dimineață? întreabă, dar el nu-i răspunde preocupat să-și aducă cordonul halatului de casă în jurul taliei subțiri, te ții încă bine, își spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja scuturîndu-și cizmele de praf, zdrăngănind grilajul de fier din fața intrării, hai și voi, că sînteți plini de pămînt, le ordonă. Curistul și Părințelul se încolonează în urma sa, încep să-și netezească mînecile pardesielor, să-și îndrepte gulerele cămășilor, să pocnească din călcîie, de parcă ar fi urmat să fie trecuți în revistă de un comandant. Să nu credeți că noi nu ne-am fi gîndit la asta, zice Curistul, urcînd cu mișcări sprintene treptele dinaintea intrării, punînd primul mîna pe clanța
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea degetele, apuca lama cu grijă, și încerca să facă conversație. Oare cîte s-or mai fi schimbat de la ultimul lot de scrisorele pînă acum? Ce dovezi noi că Roja n-a făcut altceva decît să joace teatru după un scenariu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dintr-odată să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că se dezmorțește? Ferstrele din jurul său se luminează brusc, începe să treacă în revistă fiecare magherniță, vilă, apartament pe lîngă care trece, pocnesc și becurile de pe stîlpii de iluminat public, se trîntesc uși, din spatele gardurilor se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș părăsit, se trezește în mijlocul unei hărmălăi de neînchipuit, înconjurat din toate direcțiile de indivizi care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de protecție de sub volan. Îi pipăi muchiile pînă găsi două puncte de unde putea să apuce cu degetele, și cînd simți că prizele sînt îndeajuns de bune smulse brusc. Capacul de plastic cedă mult mai ușor decît și-ar fi imaginat, pocnind și rupîndu-se în două bucăți egale, pe care le aruncă grăbit pe scaunul din dreapta șoferului. Mai mult pe bîjbîite, pentru că din cauza poziției în care era nevoit să stea cu umerii și spatele își obtura singur lumina care venea din plafon
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
transfigurăm. O carte plină de situații (și uneori de poziții) năstrușnice, care nu se convertesc în poezie, este Ultima pasăre de Cristeian Petre Argeș (Eminescu, București, 2001). Iată câteva exemple: „Un lup a înghițit o stâncă / și burta i-a pocnit ca o tobă.“ „Chiar și creierul / care strigă tăcând / e făcut / din nichel.“ „Transpirată via / pe-o tâmplă a ațipit.“ „De ieri, / mi atârnă pământul pe gură.“ „Flutură genele noastre, / ne curăță nopțile /... / cu piersici de stele.“ „Îmi iubesc inima
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cineva care suferă de cefalee - fie ea și o cefalee metafizică - și povestește într-un stil tenebros ce simte. În plus, în mod frecvent realitatea descrisă este sordid-licențioasă, fără nici o justificare estetică: „și-astfel din adevăr se născu molusca și pocnind începu să se vorbească - fuckme • spermatozoidul varsă negru în extazul geamătului • admirați vaginul meu anal - ooooooîoîo - o!“ Era bine ca autorul să scrie numai două-trei poeme de acest fel, iar după aceea să ia un antinevralgic. O poezie și mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În general însă, haiku-urile sale conțin constatări banale - de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înfierarea" și se protejează prin fixarea atenției la altceva. Se supune din nou la vot și se numără: unu, doi, ..., zece, unsprezece (votul lui Cornel!). Nervos, Polis iese din ședință și colegii lui Costel îl înjură, ba chiar îi și pocnesc pe unii din cei unsprezece. Timpul a trecut și Costel a reușit să uite complet episodul. Era un absolvent cu media maximă și devenise un profesor renumit în doar trei ani. Pe sălile Universității, colegii de an se revăd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Darie. Prea era înfocat și-l ridica în slăvi pe Cîrteală. Doamne, ce ți-a dat prin gînd! Cînd am zis că dorea s-o facă cu el de față l-am cîștigat de partea mea definitiv. Și l-a pocnit degeaba? Avea o mulțime de alte păcate, așa că nu-mi pare rău. Ce l-ai mai îmbrobodit! Nu? Vioara lui Norocel Îl chema Norocel și atît. Părinții lui aveau speranța că micuțul plod le va aduce prosperitatea sub coviltirul căruței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Un cîine se apropie prietenos și dă vesel din coadă. Mirosul de salam îl înnebunește. Uite-l cum se gudură. Nu seamănă cu Anton? Leit, șefu'! Șeful ține un leaț la spate și cînd îi vine la îndemînă cîinele îl pocnește cu sete. Na, Antoane, na șefie, anafura mă-ti! Cîinele scheaună a durere și, total nedumerit, plînge la cîțiva metri. Un muncitor se pregătește și el să-i ardă un ciomag, dar cîinele intuiește din timp intenția și fuge. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vest praful ridicat de vîrtejuri începe să umple văzduhul. Cerul pare roșietic și găinile fug spre poiată. Praful fierbinte din grătare se înghesuie spre ochii Lui și cortul care acoperă cît de cît tribuna începe a se umfla și să pocnească. Un trăsnet deschide spectacolul cerului și cortul este luat pe sus, tîrînd după el un difuzor imens. Cei prezenți intră în panică și EL, cu pas măsurat, intră în mașină. Cel care dorea să fie primar era om curajos.A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Este un porc, o jogodie, un gunoi. Am remarcat și eu cîte ceva, dar n-am dat atenție. Trebuie să-l demolăm. Trebuie pocnit, ca să nu se mai ridice. Dacă așa stă treaba... Patronul îl întrerupe brutal: Chiar așa stă. Pocnește-l zilnic, din toate pozițiile. Fă-i viața amară, să-și mănînce ficații! Mircea pare că chibzuiește adînc. Pune mîna teatral la frunte, cu un deget pe ochi și tace. Ei, ce zici? O facem? Ziaristul nu răspunde imediat. Gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că aceasta nu ascunde nimic, o asaltează cu insinuări. Te-ai grăbit, Roxana, și nu ai mai avut timp să te machiezi și la celălalt ochi? Ba timp ar fi fost destul, dar am sărit ca arsă cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi, nu glumesc deloc! Adică? Cînd am fost lovită, am sărit ca un arc și am evitat alte mesaje expediate cu pumnul. Amicii nu mai rîdeau. Erau chiar revoltați că un idiot a lovit așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îndelung. Aveam mari așteptări de la el. Cînd am văzut țac-pac și gata, am simțit o mare frustrare și am spus: Gata, puișor? Cam exagerat efortul pe care l-am făcut pentru... țac-pac. Și-a ieșit din minți și m-a pocnit. A doua zi și-a cerut scuze. Dacă ar fi încercat să corecteze impresia proastă pe care mi-a făcut-o ca mascul, aș fi acceptat... Păi, Roxana, duc eu la bun sfîrșit treaba începută, se oferă cineva. Mulțumesc. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cimitire, le scrijelea cifre pe frunte. Hăituit parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau stâlpii de înaltă tensiune. Drumul spre pasul Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă întârziată, dosea pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întâmpine când ieși de la școală, să te ocrotească, să te aibă în pavăza. Pășește pe urmele lui fără frică!" În pașii mamei mereu bate inima. Drumul spre casă l-a făcut pe ascuns, gardul viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
absurditatea de a o împarte la doi. Petru a scrijelit oglinda până a curs sânge albastru ca dintr-o rană deschisă în cer. Petru a înțeles că două însetări nu sunt identice, cu atât mai mult două perechi de semne. Pocnea viața din toate arcurile arlechinii târgului săreau până dădeau cu capul de obloanele cerului; se extindea viața ca o pecingine peste luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele sălilor de reanimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
e absent. Bă, ne auzi? Ce-i cu tine? Ai luat-o pe arătură? Trezește-te! Scoate cureaua și leagă-i mâinile, soldat, să-l facem pachet și să-l trimitem doctorului Chelemen, să bage diazepam în el până-i pocnesc creierii! Dracul mai face om din ăsta. Bă, nebunule, îți bați joc de noi? Cât să te mai suportăm? Ne faci de căcăt plutonul! Ce cauți tu, bă, în armată? Plecați de lângă mine, plecați! Lăsați-mă să trec dincolo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]