349 matches
-
Caraion era informator, și pe urmă scrie, pe-asta am ținut-o minte pe dinafară: „Și iată că s-au dus anii!” N-am mai văzut nimic din restul articolului, era așa trist că se duseseră anii de m-a podidit lacrimile cu totu’ și-am udat ziarul care-i de la colecție, o să mă certe iarăși președintele nostru general și secretara, că ei nu iubește oamenii ca domnu’ Păunescu. Așa că dau și-o declarație. DECLARAȚIE Subsemnatul Harcea P., de profesie angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
descoperi că pe lângă că în el era încă îngrămădit echipamentul de bodybuilding al lui Darren, se mai produsese și un accident cu una din ganterele lui, care spărsese sticla neprețuitei sale reproduceri după Kandinsky, se prăbuși pe pat și o podidiră lacrimile: lacrimi năvalnice, purificatoare și sărate, alimentate de ură. Peste câteva zile, îl sună pe Mortimer și îi spuse că se rezgândise în privința ofertei lui. El a fost atât de încântat, încât i-a majorat pe loc salariul cu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în timp ce încerca să facă un documentar despre Mark Winshaw, nu mi-a provocat nici râsul nici indignarea. Pur și simplu am adăugat ca pe încă un punct la răbojul deja încărcat al familiei. I-am spus despre Fiona și au podidit-o dat lacrimile. A dat să mă îmbrățișeze din nou și să-mi spună ce rău îi pare, dar nu mai aveam nici un chef. Trebuia să mai țin lucrurile în frâu un timp. Așa că am început în schimb să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ă. Când a văzut, la mijlocul celei de-a treia zi, că nu reușesc să găsesc magazinul, Emily mi-a dat, În sfârșit, permisiunea de a veni la birou și de a o ruga pe Miranda să clarifice problema. M-a podidit sudoarea În momentul În care mașina a tras În fața clădirii. Am amenințat că sparg ușile turnante dacă Eduardo nu mă lasă să trec fără spectacol. Când am ajuns la etajul nostru, transpirația Îmi trecuse deja prin bluză. Mâinile au Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
blocheze la timp, iar eu am rămas acolo În timp ce el dădea drumul Înăuntru tuturor Tocătorilor, unul după altul, pe prima ușă pe care o Încercasem eu. Șase inși În total, iar eu stăteam tot acolo, atât de frustrată, Încât mă podidea plânsul. Eduardo nu era câtuși de puțin Înțelegător. — Prietenă dragă, nu fi atât de tristă, chestia asta nu e o tortură, e ceva amuzant. Te rog. Și acum, fii atentă aici, pentru că... „I think we’re alone now. There doesn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În viteza a cincea. — Și oricum... ea vrea să mergi tu cu ea. — Vrea să merg eu cu ea, da? Foarte drăguț. Dar ce a spus? Te‑a amenințat că te dă afară fiindcă te‑ai Îmbolnăvit? — Andrea, vorbesc... A podidit‑o din senin o tuse profundă, expectorantă, și am avut impresia că avea să moară exact În clipa aceea, vorbind la telefon cu mine. —... serios. Absolut, cât se poate de serios. A zis ceva de genul că asistentele care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hai, spune!, se precipitau vorbele,iar brațe calde se grăbeau să o cuprindă într-o unică mângâiere. Se iscă o forfotă de nedescris. Vorbeau toți, deodată. Se aplauda. Era ca un triumf. Tatăl nu-și putea opri lacrimile care-l podidiseră brusc. Nu înțelegea prea bine ce se întâmplă. Preț de o clipă, închise ochii, ca într-o tăcută mulțumire, apoi privirile i se prinseră de azuriul cerului și rămaseră ancorate multă vreme acolo. După trei luni de întuneric, soarele săruta
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
intuindu-i conținutul, marșul așternut în sonuri melodioase îi deveni nostim, până la urmă, lui Iuga, cu toată muzica lui cazonă și amenințătoare. Și-l însuși pe nesimțite, neștiind că, în curând, soarta lui o să ia alte întorsături, încât îl vor podidi lacrimile, atunci când va evoca refrenul despre mazăre și slănină. Chiar după un interval considerabil de timp, revenind, din prizonierat și din străinătățuri, în plaiurile Goldanei, Iuga băgă de seamă că, prin nu se știe ce afinități neverosimile, era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
împing, de-a bușilea, câte un pepene falnic, care numai nu grohăie, în veșmântul lui, verde-lăcuit. Primul dintre cei doi pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eu am vrut numai să vă zic ce cred: că omul degeaba s-ar îngrădi cu plângere și cu suspine, fiindcă așa ar ajunge la năruirea lui și mai bine-i să se împrejmuiască în bărbăție și în răbdare Dar, podidit de otrava necazului, Pamfil Duran a ținut-o tot pe a lui Zicând: ce vorbești, măi? Că vei fii fiind și tu vreun cadru corespunzător, de nădejde, care te-ai școlit la Academia lui Ștefan Gheorghiu și noi nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ne duserăm, mama Anei, Ana și eu, acasă la soția lui Lung. O Îmbrățișai și spunîndu-i că am venit special, acum, În săptămîna mare să mă Închin la mormîntul celui care-i fusese soț și al Învățătorului de altădată, o podidi plînsul. - Vai, domnule judecător! Și peste o jumătate de oră amestecai, amestecarăm timpii, Îngenunchind pe rînd la cele două morminte, cel de-al doilea al lui Lung, din Întîmplare apropiate. Și toți patru, În preamurgul din Vinerea Mare a acelui an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de acord că nu mă exprim cum trebuie) apreciez extrem de mult și respect profund această atitudine, deși pe chipul Excelenței Sale, soțul dumneavoastră, se poate citi cât de puțin îi place... Hi-hi! râse el, încurcându-se de tot și deodată îl podidi o tuse atât de puternică, încât vreo două minute nu putu continua. — Chiar s-a sufocat! rosti cu răceală, tăios, Lizaveta Prokofievna, studiindu-l cu un aer de curiozitate severă. Ei, dragă băiete, ți-ajunge. E târziu! — Dați-mi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foc». Uite, îi zic, cum sunt gata să garantez pentru tine!“ În clipa asta s-a aruncat în brațele mele, tot în mijlocul străzii, a început să lăcrimeze, tremura și m-a strâns atât de tare la piept, încât m-a podidit un val de tuse pe care de-abia mi l-am potolit. „Tu, zice, ești singurul prieten care mi-a mai rămas în nenorocirile mele!“ E un om sentimental! Ei bine, desigur, imediat mi-a relatat pe drum o anecdotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
armelor, fie de la favoarea împrejurărilor. D. Gladstone nu crezu că trebuie să insiste el însuși asupra irevocabilității acestei măsuri, dar chemă pe colegul său de la Interne, carele nu se sfii a adresa reginei o mustrare atât de severă încît o podidiră, lacrămile. Ea plânse și... iscăli, se 'nțelege. Cât despre votul Camerii Lorzilor în cestiunea Candaharului, "Daily News", organ foarte amic d-lui Gladstone, lasă votul însuși de-o parte pentru a critica instituția însăși a acelei Camere, cam în tonul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
arhimandritului Antonie, starețul mănăstirii. N-au intuit ce pustiu va fi în mănăstire fără Maica Domnului. Cât timp a fost plecată icoana, nu s-au mai făcut slujbe. „Mergeam să ne închinăm din obișnuință, la locul rămas gol, și ne podideau lacrimile", mărturisește măicuța Fanuria, mărturisesc viețuitorii de la Giurgeni La Vaslui, Maica Domnului a strâns o golgotă de necazuri și dureri. A privit spre evlavia unora, spre cutezanța și nădejdea altora, a scrutat depărtările, pe drum, dar și din biserică, s-
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
și dau seama că e lucru de plâns..." când cel mai păcătos învinge. De la un timp, însă, sub grimasă râsului său, a început să se strecoare "un fior de ghiață": Și asta mai cu seamă din clipa când l-au podidit lacrimile peste măsură în ziua de 28 iunie 1883, când cea mai luminată minte a românilor intra, în cămășoiul de forță, pe porțile institutului de alienați al doctorului Șuțu". Și a mai plâns și la moartea poetului. După 1900, experimentează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și o hrănesc fetele cu lingurița. Când a venit acasă i-am întins scrisoarea și nu a mai putut scoate o vorbă. Amintindu-mi de tovarășa ta de viață, de bunătatea ei, de felul ei de a fi, m-au podidit lacrimile. Nici Lorica nu a mai putut să citească scrisoarea ta și am plâns amândoi de durerea ce s-a abătut asupra ta. Petrecerea de la Rășcanu ne-a cimentat pe toți sufletește și nu o vom uita pe ea niciodată
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori și începători. Bărbatul suferea la vederea unui corp splendid de femeie, cu o carnație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se reluau scene din meciurile anterioare ale celor doi, unde aceștia tocau adversari plini de borș și adormiți ca la anestezie. Mi s-a trezit un interes morbid să văd care pe care, adică să văd pe cine îl va podidi borșul și va rămîne lat. În sinea mea, un pacifist notoriu, condamnam această curiozitate nedemnă și îmi era cam rușine de cît de mult m-am stricat! Mai ales că îmi era absolut indiferent de la cine va curge borșul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
statul are o mulțime de obligații în privința bunei desfășurări a vieții comunitare, dar nu poate face nimic pentru fericirea individuală a cetățenilor săi, dacă prin „fericire“ înțelegem altceva decât „pâine și circ“, bani la teșcherea și legi funcționale. Cel care, podidit de mâhnire, nefericit în plan personal, destrămat sufletește, iese pe stradă și dă foc caselor din jur nu duce o luptă politică, nu se opune „sistemului“. Nu are un scop înalt și altruist. Își exprimă, pur și simplu, într-o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
au plătit această invenție cu rugul... Să vă dau un sfat: nu mă hutuchiți nici pe mine, nici pe confrații „de culoare“. Cu ritmul vostru de poluare, „mâine“ pisicile vor fi negre nu numai noaptea... Dacă vreți să nu vă podidească șoarecii și guzganii... Dacă ați ști câte coclauri bat pentru a fi prezent la microfon, n’ați lipsi niciodată vinerea, oleacă Înainte de ceasul 13, numai la Radio Iași. 6. „Mofturi“ Cei care mă cunosc pretind că sunt mofturos. Zic ei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deschide, larg-larg, lumina în cameră se aprinde, iar dumnelui, cu zâmbetul pe întreaga-i față, cu sticla de șampanie în mână, ne spune tuturor « La mulți ani » și ne tratează pe fiecare cu câte un pahar, ciocnind împreună cu noi. Mă podidesc lacrimile, dar ne face bucurie să rămânem la o vorbă, noi între noi, cei care mai putem să o facem. Ne simțim bine, ca și el, într-un fel. Îi mulțumim că nu ne-a lăsat singuri nici de data
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
socoti păcatul acesta!”. Ascultam cu ochii în lacrimi spovedania și osândirea părintelui. Părinte, aveți o pravilă. Cum reușiți să o împliniți în mediul așa de neprielnic în care vă duceți viața?, întrebă Anghel. Aici e tragedia mea, a zis părintele, podidindu-l lacrimile, ziua nu pot face mai nimic. Numai noaptea când toți dorm, mă scol și bat metanii și-mi plâng păcatul. Dar într-o noapte am fost surprins de unul care se trezise și a dat alarma pentru toți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
l-am făcut. Părinte, i-a zis Anghel, dacă ai încredere în noi, te rugăm să vii la noi în celulă peste zi și să-ți faci aici pravila. Te însoțim și noi în rugăciune. O, fraților, a zis părintele, podidindu-l iarăși lacrimile. A mutat Dumnezeu mânăstirea în pușcărie! Vă fericesc că vă puteți ruga în tihnă și că sfințiți zidurile cu suferința voastră. Afară stăpânește acum satana. Aproape două săptămâni ne-am rugat împreună. Într-o zi am așteptat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pentru întâia oară, la o chestiune românească, nu-mi ajung degetele mele, de la mâinile mele proprii și personale, ca să vă înregistrez pe voi, minunatele, căscatele, sublimele, inocentele, grozavele, dragele de voi, aiuritelor și minunatelor mă opresc aici, ca să nu mă podidească plânsul de bătrânețe. Așa că - pe curând, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și n-a mai rămas nimic din ce credea el despre minunatele, aiuritele, inocentele. Asta nu m-
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]