450 matches
-
la valori din Europa contemporană, ci prin invocarea unor posibile modele de scriitori români europeni. La fel se va întâmpla și cu apărarea de acuza de estetism: I. Negoițescu va releva faptul că "poeții Cercului au înclinat spre un conținutism poematic, spre clarificarea ideii poetice. Și chiar spre a sta cât mai departe de formalismul atât de steril, ce a urmat epocii bogate a lui Arghezi, Barbu, Bacovia, Blaga, Philippide, Pillat, Baltazar, poeții Cercului s-au dedat la un gen mai
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
viața este a ta, o faci, este vie, e ca un ... ca un șarpe pe care-l ții în mână și de care trebuie să te aperi, să nu te muște...” Tabletele din secțiunea finală cuprind frânturi de gânduri, impresii poematice ale autorului, pline de accente idilic-nostalgice, „răzlețite, în ani, prin radioprogramele Radiodifuziunii Române:” „Mi-am ferecat în priviri zâmbetul unei fete și, așa, deodată, totul s-a înfiorat a primăvară; mi-am umplut buzunarele cu stele din limpezimea cerului de
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
din trecut, iar spectatorii au îndrăgit atât de mult teatrul, opera și concertele filarmonicei, încât cu greu se găsesc bilete." 4. Într-o societate definită prin relația simbiotică dintre artist și masele populare, profilul antropologic avansat de oficialitate și celebrat poematic în textele unui N. Moraru este cel al creatorului cetățean, înregimentat, fără ezitare, în comunitatea animată de partid. Relatarea faptelor istoriei recente transgresează către mit, exemplul sovietic reprezentând, ca de atâtea ori, un caz limită, imposibil de egalat: "În regiunea
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
Catalina Quesada Gomez preferă termenul „metanovela" în locul „metaficcion", susținându-și alegerea pe motivul preluării și traducerii din engleză a termenului, care nu s-ar plia pe realitatea desemnată de echivalentul spaniol. Incluzând romanul metaficțional în categoria mai largă a romanului poematic, pe care îl vede ca o nouă tendință romanescă, criticul Francisco Orejas exclude limitarea romanului contemporan la formele experimentaliste; subliniază astfel caracteristica centrală a ficțiunii de astăzi, și anume reîntoarcerea la plăcerea povestirii. Pe de altă parte, Javier Garda consideră
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
era greu să găsesc ceva de spus despre aceste versuri; în plus, constatam că persoana care a scris prezentarea de pe a doua copertă s-a confruntat cu aceeași dificultate: Volumul Simonei- Grazia Dima, structurat pe trei cicluri, constituie o ipostaziere poematică a călătoriei inițiatice spre sinele profund al ființei. Astfel se poate scrie ceva fără a se spune nimic, fiindcă fraza se poate aplica la fel de bine și sonetelor lui Shakespeare, și poemului Waste Land de T.S. Eliot. Ceea ce m-a intrigat
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
de preț), Jan Willem van de Wetering (Intrus în Amsterdam) etc. - se remarcă prin competență profesională, subtilitate și bun-gust. O adevărată demonstrație de virtuozitate stilistică a constituit-o traducerea romanului lui José Saramago, Pluta de piatră, care cuprinde multe pagini poematice, de o frumusețe barocă. După ce și-a folosit talentul literar pentru a reconstitui în spațiul culturii române creații valoroase ale unor autori străini, Mirela Stănciulescu a hotărât să se prezinte în fața cititorilor cu un roman propriu, , care are toate șansele
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
scenariile poetei, care înfățișează necesara moarte dinainte de renaștere, umilință de a asculta de barbarii spiritului, de a fi jertfit, trăind o viață îngemănată cu moartea (morală, în primul rând), adică o viață clinică, într-o formulare fericită. Acest ultim ansamblu poematic are ceva impresionant, de pustie biblică străbătută de un duh nimicitor. Eroii lirici practică ,rugăciunea dublă a scrisului" (p. 46) și experimentează moartea culcați în poeme, scrisul devenind ,sicriu de plop, ușor, pornit în derivă pe rîul amniotic" (p. 47
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
și în această carte numeroase pagini demne de interes, chiar pasionante, în care eseistul amator lasă locul marelui romancier. Toată dizertația despre opoziție și despre ce are ea comun cu eternul feminin este, de exemplu, cuceritoare, amintind de admirabilul roman poematic în absența stăpânilor. Nicolae Breban, Spiritul românesc în fața unei dictaturi, ediția a II-a, cu o prefață de Ovidiu Pecican, București, Ed. Allfa, col. "Biblioteca Allfa", 2000, 304 pag. Nicolae Breban, Riscul în cultură, Iași, Ed. Polirom, col. "Plural" 1997
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
morții ca proiect oniric deopotrivă subiectiv și obiectiv, sau a vieții gândită din perspectiva morții; nu doar a celei viitoare, dar și a celei prezente, ca însoțitoare permanentă a existenței. Scrierea are ambițioase aspirații reformatoare. Este un proiect eseistic și poematic de tip existențialist, al vieții în(spre) moarte, trăită exclusiv în tensiune contemplativă. Cartea este un (meta)roman al unei noi subiectivități și obiectivități, al unui nou protocol narativ și reflexiv, inițiatic, între personaje și narator, întâlnite într-o perspectivă
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
Editura ART, București, 2008), de o rafinată speculație lingvistică și literară, un exercițiu ludic în totul, fascinant prin insolitul subiectelor și libertinajul comportamental al ideilor, prin dezinvoltura construcțiilor calamburești și insinuanța ironic-galantă, cu care își alcătuiește poeziile și micile eseuri poematice, plasându-se astfel într-un univers de perfid basm copilăresc, prin fereastra căruia își ia zborul într-un spațiu lipsit, cel puțin la prima vedere, de orice atingere cu lumea bulversată nebunește, din jur, sub impulsul (impactul) atâtor intrigi politice
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
la vreme de atât de grea cumpănă. Urmărirea sumarului deslușește fără dificultate intențiile antologatorului, de la textele deschizătoare din Sfântul Augustin, surprinzător succedate de un poem al lui Péguy, la Psalmii lui David, un Vicleim castilian al celor trei Crai, cugetări poematice ale lui Pascal, un poem în proză de Daniel Rops ș.a. Un capitol este dedicat Prea Curatei, un altul patimilor și învierii Domnului. Cercetarea lor ne oferă, credem, cheia strategiei generale a lucrării, într-o anume interferare a vocilor, corală
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
din care răzbat inconfundabile ecouri eminesciene. Ceea ce atrage atenția în mod deosebit în lucrarea de față este stilul acesteia. Dincolo de rigoarea documentară, discursul autoarei nu are nimic din răceala clinică a studiilor academice. Dimpotrivă, formulările la care se recurge sunt poematice aproape, trădând devoțiunea autoarei față de opera eminesciană și față de subiectul ales. Avem în față o carte scrisă din pasiune, grea de informație, revelând cititorului blazat o altă față de poetului. Leac de textualism și prejudecăți Volumul de poezie al lui Ciprian
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
verbal („Fire-ar mama ei de conspirație! Să fim obligați să trăim unu-n curu’ altuia, laolaltă cu toate scursorile pământului! Vreți să ne băgați la balamuc, să ne fiarbă creierii, asta vreți, futu-vă-n cristelniță!”), cartea e construită poematic, cu ritmuri și cadențe, cu refrene. Cu umor. Relațiile interumane ard ca niște firave artificii, apartenențele sunt fluctuante, uniunile înșelătoare. Arkadia e un fagure ciuruit în care personajele încearcă în van să secrete noi certitudini. Iluzii înșelate, limitări angoasante infantilizează
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
modifica ori contorsiona, respirabilul aer livresc îl fac să poată cuceri firesc și cititori neprevăzuți. De aici excesul ori, mai riguros, nelimitarea. Parcă descinse din arta pop a lui Oldenburg sau George Segal, obiectele - inanimate prin limbaj- capătă o viață poematică. Mult mai sigură și mai aseptică: Femeia bătută/ care privește în gol/ pe fereastră/ la etajul 8/ o invidiază/ pe femeia bătută/ care privește în gol/ pe fereastră/ la etajul 1:/ pe cea dintâi n-o compătimesc/ decât eventualii pescăruși
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
vă mai spun ce autori mi s-au propus: Gide, Camus, Ponge, Montherlant, Blanchot, Ricoeur, Flaubert, Bachelard, Cioran, Proust. Apoi o serie de titluri publicate la Meridiane, inclusiv Elie Faure cu Istoria Artei în cinci volume, deosebit de greu pentru că este poematic dar presupune și un limbaj de specialitate. Tot aici texte despre Poussin, Seurat. Toate foarte dificile cu un limbaj foarte strict, exact, denotativ. Este o iluzie că nu e dificil un text de tipul acesta. Nu le-am refuzat însă
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
definit drept unul care „arată cum un mare poet poate face poezie cu materiale comune: cartierul, «cocalarii», «blocurile gri», într-un limbaj aproape lipsit de orice ornamentație, în texte care mizează (cel mult) pe câte o figură care ordonează materia poematică.” Nu-i o noutate. Știm asta de mai bine de un secol. Poezie bună (foarte bună chiar) se poate face din orice (mai puțin din clișee). Unde mi se pare însă că pune punctul pe „i” fragmentul acesta e în
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
la "Bulandra" cu o distribuție de excepție piesa lui Dan Tărchilă Io, Mircea Voievod, cu un accent apăsat, aș zice, pe ideea de autosacrificiu a domnitorului. Citez câteva rânduri din comentariul publicat după premieră: "În spațiul unui spectacol de tensiune poematică, expresiv marcat în caligrafia lui rafinată, neobișnuit de estetizantă pentru inventivul și frustul regizor, de decorul discret pictural al lui Sever Frențiu (...), drama lui Mircea Voievod se consumă fără emfază, cu o modestie și simplitate de înțelept, găsindu-și în
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
M-am recunoscut în gest. Și eu obișnuiesc să culeg flori din locuri dragi și să le pun la presat. Mi-ați scris să vă trimit vești. Ana Blandiana mi-a mai cerut aceasta, după ce i-am trimis un grupaj poematic. Unele întâmplări se repetă... N-am putere să cred în bine... După două săptămâni de la intervenție, primul lucru ce l-am făcut, la întoarcerea din spital, a fost să-mi aduc lemne, ca să fac focul. Până s-a încălzit, am
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
hărțuită, pusă sub semnul întrebării. Moartea, în schimb, continuă să rămână ficțiune - nu se dă experienței directe, dar le impregnează implacabil pe toate celelalte. Cel mort lasă supraviețuitorul întrun impas. Cartea de elegii și invenții a lui Matei Călinescu, variantă poematică a prozasticului M, definește Miracolul vieții. „Zădărnicia miracolului vieții este ea însăși un miracol. / Ea ne dă cel mai profund motiv de a trăi...” Nici o trâmbiță și nici un encomion. Echilibrul existenței noastre depinde strict de cei care ne gândesc, este
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Care e rezolvarea găsită pentru pericolul real al fragmentarismului? Alegând o formulă cu un grad ridicat de actualitate, Valeriu Mircea Popa scrie o poezie fără convențiile punctuației. Mai precis, e complet lipsită de punctuație. Ceea ce favorizează o continuitate a structurilor poematice, chiar dacă este vorba - în fond - despre una formală. Pe deasupra, sunt introduși de multe ori, chiar în locurile de ruptură neanunțată și neașteptată, conectori lingvistici. Astfel se întâmplă în poemul paharul de hârtie: "atunci / înainte de a pleca / am scos din portofel
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece până la indistincție. Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar anulându-și retorica. Cu două decenii în urmă, Marin Sorescu
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
nici o expresie pe chip alta decât rătăcirea minții, privesc ca de pe un alt tărâm, nu întind mâinile, nu cer nimic.” Lipsită de stridențe de orice fel, cu un mecanism epic ce funcționează ireproșabil, Cartea șoaptelor este o carte-martor, un testimoniu poematic, atroce și obiectiv în același timp, un pomelnic purificator, cu înțelesurile și subînțelesurile puternic individualizate, cu o fascinație a povestirii ce scufundă cititorul în oglinzile fantasmatice ale unui trecut cu contur dramatic, trăit și retrăit cu fervoare. „Etnofic- țiune istorică
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
pe care nu îl trage nimeni” (pp. 36-37). Foarte simplu spus: Lucian Vasiliu a căzut victimă criticii literare „de poezie”, gata să exulte în fața discursului filozoficoid și să gloseze în termeni și ei filozoficoizi pe marginea lui. Or, traseul său poematic e, în mod natural, unul care întâi își edifică un inventar conceptual (mergând de la jocuri de limbaj până la raccourci-uri intertextuale) pentru ca abia apoi să-și măsoare pașii până în zonele adâncimilor transcendente. Atunci, Vasiliu evaluează de șapte ori și taie de
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
împuțina în vreun fel pe cea de poet. Și Marius Chivu, și Paul Cernat, doi dintre deja numeroșii comentatori ai Parohiei, atrag atenția asupra genului hibrid al textului. Ambii pariază pe un răspuns flexibil, situat în spațiul larg al prozei poematice. Aceasta pare să fie una dintre nadele aruncate abil criticii, conturând în sine o miză a romanului. Interesant e faptul că Dan Coman preia din poezie nu lirismul, nu preferința pentru expresivitatea concentrată, nici măcar ritmul. Limbajul se păstrează, în mare
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
într-o perioadă de Renaștere”; „pe cei care o reprezintă mai bine nu-i recunoaștem, iar documentul și iconografia celor care au realizat fresca actualității le nesocotim”. Dumitru Micu găsește asemănări, „sincronie”, pe mai multe paliere, în special pe linia poematicului în proză. De multe ori se pot identifica naratorii celor două scriitoare cu autorii implicați (implied authors, cf. Wayne Booth), în sensul că sufletul feminin este explorat în adâncuri de un narator feminin. E drept că analizele psihologice se fac
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]