2,275 matches
-
deși primele sale piese nu cer un decor de fundală, fie ca o tribună celestă de unde zeii contemplau treburile pământești (ca în Electra lui Euripideă. Spectacolul era și mai vivace grație elaboratelor picturi scenice (skenograficaă despre care vorbește Aristotel în Poetica sa1 (1449 a 18Ă, introduse în teatru de către Sofocle. În sfârșit, Vitruviu ne mai informează că în partea opusă prosceniumului, în jurul orchestrei, se ridica amfiteatrul, unde stătea publicul. Locurile de lângă orchestră erau rezervate notabilităților cetății, preoților etc. Partea cea mai
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
rămâne cantonat de orchestră. După părerea unor specialiști, corul este animat de o mișcare dansată, cu mimici sugerând reacții față de evenimentele trăite de personaje 1. Opoziția dintre cor și actori structurează tragedia într-o manieră strictă. Așa cum subliniază Aristotel în Poetica sa (1452 b 14Ă, textul evoluează în funcție de alternanța părților cântate, rezervate corului și părților dialogate ale personajelor. Astfel, piesa începe printr-un prolog vorbit, care permite situarea acțiunii într-un anume context spațio-temporal; apoi în fața publicului își face intrarea corul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
venit la porunca lui Apolo, să răzbune pe tatăl ucis și frații; alternând cu corul, intonează un cântec de jale grandios. 37 Una dintre scenele importante ale tragediei grecești este scena recunoașterii, căreia Aristotel îi consacră o analiză detaliată în Poetica sa. După părerea filozofului, ea este „răsturnarea care face trecerea de la ignoranță la cunoaștere, dezvăluind alianța sau ostilitatea dintre cei care sunt desemnați pentru fericire sau pentru nefericire” (Poetica, 1452 a 29-32Ă1. Ea poate să fie însoțită de o lovitură
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
este scena recunoașterii, căreia Aristotel îi consacră o analiză detaliată în Poetica sa. După părerea filozofului, ea este „răsturnarea care face trecerea de la ignoranță la cunoaștere, dezvăluind alianța sau ostilitatea dintre cei care sunt desemnați pentru fericire sau pentru nefericire” (Poetica, 1452 a 29-32Ă1. Ea poate să fie însoțită de o lovitură de teatru care inversează acțiunea de care se distinge prin faptul că ea țintește identitatea personajului. Aristotel distingea patru forme principale de recunoaștere: recunoașterea prin semne distinctive, prin amintire
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
poezii. Ci mai degrabă contrariul lor, adică discreția, finețea, profunzimea și, mai ales, nota cu adevărat distinctivă a poeziei autentice: harul poetic". Observ aici o contradicție: între ghilimelele ironice aplicate "așa-zisului Ťoptzecismť" și definirea lui destul de exactă. Or, dacă poetica generației '80 a fost cristalizată și apoi exploatată, nu văd sensul relativizării ei de către Mihai Ursachi, care se exprimă - e adevărat - ca un poet, nu ca un critic literar. A scrie despre versurile Marianei Codruț că au drept notă distinctivă
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
poezii. Ci mai degrabă contrariul lor, adică discreția, finețea, profunzimea și, mai ales, nota cu adevărat distinctivă a poeziei autentice: harul poetic". Observ aici o contradicție: între ghilimelele ironice aplicate "așa-zisului Ťoptzecismť" și definirea lui destul de exactă. Or, dacă poetica generației '80 a fost cristalizată și apoi exploatată, nu văd sensul relativizării ei de către Mihai Ursachi, care se exprimă - e adevărat - ca un poet, nu ca un critic literar. A scrie despre versurile Marianei Codruț că au drept notă distinctivă
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
unui misterios domn Hyde, persoană intrată ocult în intimitatea bătrînului om de știință, decide să cerceteze îndeaproape circumstanțele subterane, ce au putut duce la un astfel de dezechilibru. Convingerea premergătoare actului propriu-zis al căutării detectiviste are și ea ceva din poetica jamesiană a personajului-reflector, văzut ca interpret al semnelor unei lumi de coduri secrete. Dacă el este dl. Ascundere (to hide - a se ascunde, n.m.), atunci eu voi fi dl. Investigație" (to seek - a căuta, n.m.), ne spune inaugural Utterson, nefăcînd
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
stilistice atât de variate, chiar și în cazul poetelor care aparțin aceleiași generații, n-a fost deloc o sarcină ușoară, de aceea inițiatorii și realizatorii antologiei au tratat problemă cu atenție și profesionalism. Traducerea propriu-zisă aparține Sandrei Mihalaki iar "transpunerea poetica" Annei Sotrini, poeta, prozatoare și regizoare. Câteva poeme au fost traduse și transpuse de Kostas Kartelias. O mână de ajutor a dat și iscusitul traducător de poezie Victor Ivanovici. Interesant a fost și proiectul care a precedat apariția antologiei. După
în Grecia Lirica feminină românească by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8874_a_10199]
-
stau laolaltă cu articolele de ziar, prietenii din lumea literară, bombardarea Iugoslaviei de către aviația NATO și alte dileme mai mici sau mai mari ale timpului prezent. În câmp deschis este unul dintre poemele lui Ioan Flora cu rol de ars poetica: "Stau singur între patru ziduri albe, rememorând ce n-ar fi/ de rememorat: propria mea viață, înhămată la o caleașcă/ veche de o jumătate de secol./ Îmi revin astfel în minte întâmplări irelevante, fade,/ nicidecum spectaculoase,/ situații plutind în ceață
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
soclu, cvasi-brâncușian, de lemn și de piatră, lucrare figurând în catalogul italian (2004) și în cel francez (2006). La un ceas sapiențial al carierei sale, pictorului de altădată îi procură o intensă plăcere "să pună în operă" materiile încărcate de poetica arhaicității, cele pe care le oferă, îndeobște, o veche gospodărie țărănească. Alături de Drumul robilor închipuit de țepii unei mari grape, stă un Cuplu adamic, uriaș și hirsut, cioplit din bardă și garnisit cu piroane, pene și scoici. Pe sub tipsia unei
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
Am dat două exemple extreme. Dar dincolo de asta, premiul este acordat poetului Mircea Ivănescu. Un poet de-o factura cu totul specială, ieșit din curentul principal al poeziei române moderne și care la rândul lui a determinat o întreagă generație poetica." Despre românul Jiquidi de Nicolae Breban, Alex Ștefănescu a sintetizat: "Nicolae Breban este un scriitor care nu mai are nevoie de premii, el înnobilează pur și simplu premiile care i se acordă. Al patrulea român dintr-o tetralogie, Jiquidi aduce
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
spectatori au fost convinși că este o soprană în toată regula. Cît de diferită este apariția ei la Vlad Mugur sau la Tompa Gabor - în Kadiș sau Vinerea lungă, de pildă. Am rămas încîntată acolo de expresivitatea ei corporală, de poetica și forța mișcărilor care se aprind, parcă, de roșul ca focul al părului ei. Cum sînt acum impresionată de cum cîntă actorii. Trebuie spus aici că reușita muzicală remarcabilă a trupei are doi protagoniști: Stollar Xenia, care a făcut orchestrația - pe
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
blînd" (Navală nordului). Reacția anticlasică a lui Ilie Constantin continuă și în capitolul francez al poeziei d-sale. Poate cu motivația unei evoluții așa-zicînd firești a crizei, poate, cu cea a intervenției exilului ca element perturbator al biografiei reverberate în poetica, bardul pune acum accent pe stările de scepticism, de angoasa, de ruptură. înaintînd pînă la sarcasm și violență, isi refuză adesea nu numai euforia, ci și eufonia consacrată, plonjînd într-un limbaj crispat. Surghiunul e numit, fără înconjur, centru al
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
egal la egal cu poezia neolatină europeană, în special cu cea italiană. Prin prisma tabloului schițat pînă acum, se pare că experimentul a avut succes. Să fie vorba doar de îndrăznețe experimente prozodice? Fără îndoială că nu. Asachi moștenise de la poetica secolului al XVIII-lea o imagine asupra literaturii ce idealiza poezia utilitară, bazată mai mult pe cultură, pe tehnică poetică și pe viziune înaltă despre om decît pe inspirație și spontaneitate. Tradusă de poetul nostru în act, această viziune a
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
vîrtej în haos eternitate pentru sinucigașii sublimi posedați sfîrtecați de idei și de viziuni rug infernal pentru imbecilitatea omenirii/ parfum de iasomie peste conștiințele și inteligențele în putrefacție avansată" (capodopera maximă). E o maree a fanteziei ce îneacă referințele sociale, poetica stradală, minirealismele optzeciștilor și devansează, abia atingînd-o, preferința pentru naturalismul crud al douămiiștilor. Șirul opulent de metamorfoze ce ni se propune cu generozitate nu are doar semnificația unei practici de poetică, ci și cea a prefacerii realului în ireal, aidoma
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
ține cu sufletul la gură. Undeva, într-o cafenea, la Budapesta, se vorbește despre ironie, "ironia acționează împotriva patetismului și a romantismului", despre femeie și despre bărbat, se încearcă definiții în trend cu secolul, cu Europa, se cercetează teorii despre poetica romanului, despre "poveste", story, adică, ca miez sau nu al romanului - Esterhazy nu gustă formula - despre limba maternă sau cea a proiecției din vis, despre limbajul trupurilor. "Ce este carnavalul cărnii?", întreabă Ruxandra Cesereanu. "Carnavalul este, în general, o acțiune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
viole da gamba) se declară adepta teatrului instrumental, gen care o situează, probabil, în cea mai proximă vecinătate cu Tristan Tzara, fie și numai din punct de vedere atitudinal. Așa se face că toți compozitorii au venit la rendez-vous-ul cu poetica dadaistului moineștean cu brațele pline de daruri și de bune intenții. Fapt care nu este, evident, la îndemâna oricui...
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
cu ocazia aniversării a 60 de ani de la crearea statului evreu și a comemorării a șase milioane de victime ale Holocaustului -, Ulpiu Vlad a reunit în programul concertului menționat, patru dintre opus-urile sale camerale, mai vechi sau mai noi: Poetica viselor - piesa a III-a - pentru pian și bandă magnetică, Lumină pentru viitor pentru flaut și harpă, Mozaic pentru violoncel solo și Prin sunetul rezonanțelor pentru flaut, harpă, pian și violoncel. Fără a fi explicite, titlurile sugerează totuși, în maniera
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
de opresare a ființei, până la aneantizare și replica ei tăcută, interiorizată, transfigurată de o puritate cathartică. Dar, modalitatea ideală de a accede la cunoașterea de sine și a lumii în care trăiește rămâne, pentru Ulpiu Vlad, exersarea visării lucide. În Poetica viselor, de pildă, compozitorul își reamintește și ne reamintește, apelând la rezervele subconștientului, dar și la efectele suflătorilor și la timbrul sopranei imprimate pe bandă, sunetul palid, mocnit, al ființei redusă la ne-ființă de agresivitatea alienantă a pianului. Erupțiile
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
Dostoievski - 1506-2006. Despre amploarea simpozionului vorbește însăși participarea din zeci de țări - de la Japonia pînă la SUA și Mexic. Numărul și varietatea comunicărilor prezentate - peste 200 - au fost impresionante. Au funcționat o multitudine de secții: Căutările religios-filosofice ale literatuirii ruse; Poetica textului artistic: aspecte teoretice și aplicate; Problemele poeticii lui Dostoievski; Destinul scriitorului: biografie și istorie; Dostoievski în conștiința artistică națională și mondială; Rusia - Occidentul - Orientul în dialogul culturilor; Provocările actuale și realitatea literaturii postsovietice.Accentul s-a pus pe dialog
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
secolului XX; Conștiința grotescă de la sfîrșitul secolului XX: A.Terț, S.Davlatov, T.Tolstaia, I.Mamleev. La această secție a fost discutată și comunicarea subsemnatului Forma fără formă și lipsa de stil la Dostoievski - de fapt, un capitol din cartea Poetica lui Dostoievski (Univers, 1987), capitol ce nu a apărut pînă acum într-o limbă de largă circulație. S-a hotărît ca în urma simpozionului să fie publicat un volum care să cuprindă rezumatele extinse(două pagini) ale tuturor comunicărilor prezentate, precum și
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
drept, decisivă. A lui Henri Awaiss, din Liban, cu titlu asonant, și nu numai, cu ideea de poetică: Quand le traducteur se fait poete. Creator de lumi, adică. Și de sisteme. În prima parte a prefeței, Muguraș Constantinescu pledează pentru poetica textului tradus, care poate urma rețeta "mot pour mot" sau pe cea "rythme pour rythme". De fapt, pledoaria ei e un rezumat al intervențiilor, cu cuvintele și ritmurile lor, polemici cordiale și chițibușerii specializate, unite de aceeași căutare: a locului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
încrengătura coloniilor penitenciare." (Hai să ne jucăm, pag. 221) În loc să creeze, ca mai toți poeții cu care este contemporan, tropi rafinați, prozatorul Radu Cosașu preferă, folosindu-se de versuri, să îi denunțe. Așa se face că, deși, prin raportare la poeticile actuale, volumul Povești pentru a-mi îmblânzi iubita apare drept extrem de proaspăt, influența lui reală asupra tinerilor autori a fost, printr-un grozav ghinion bibliografic, nesemnificativă. Priza directă la real, cadența jurnalistică a frazei, discursul întors către sine, aluzia culturală
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
exemplu, Eminescu, contemporanul nostru?, Calea Damascului (despre Ioan Alexandru). Cele mai bune momente ale acestor proze (care, oricum, își depășesc postura de tablete jurnalistice) sunt cele ale unei depline ficționalizări; și ne vom referi la două dintre ele, veritabile ars poetica ale speciei adoptate de autor: Gunoierul și măturătorul de stradă și Plouă. Prima, cu tentă pencilensiană (a se vedea romanul Prietenul nostru comun), este o reverie asupra valențelor semantice ale derizoriului. Aici, autorul de ficțiune se dezvăluie în toată puterea
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
o altă soluție, și anume supradimensionarea, ieșirea din scară ca procedeu de subminare a realului. Înlocuind frumosul cu realul, avem în proiectul lui Paciurea ilustrarea cea mai fidelă a unei observații pe care Aristotel o făcuse de multă vreme în Poetica. Anume aceea care privește justa organizare a elementelor și dimensiunea potrivită. Spunea Aristotel: Ființă sau lucru de orice fel, alcătuit din părți, frumosul, ca să-și merite numele, trebuie nu numai să-și aibă părțile în rînduială, dar să fie și
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]