286 matches
-
librăria a ajuns pe post de papetărie ori auxiliar al textilelor cu câteva cărți scoase de la vitrină și îngrămădite în rafturi dosnice, departe de ochii cititorilor. Din Bârladul nr.187 deosebim pagina „Actualitatea”, medalion Gh. Ghibănescu (1864 1936), „Memorii și poeticitatea acuarelei în artă” - cu referiri la expoziția Vioricăi Toporaș de la Bârlad, pagini cu Diverse etc. Buletinul Comunal Buletinul Comunal, Primăria orașului Bârlad. Apare în 1931. * Buletinul Oficial al Județului Tutova Buletinul Oficial al Judelui Tutova apare la B ârlad în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
critice, Iași, 1998, 259-264; Dicț. analitic, I, 40-42, II, 118-120, III, 231-233, 313-315, IV, 561-562; Alex. Ștefănescu, Matei Vișniec, contemporanul nostru, RL, 1999, 10; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 99-102; Dicț. esențial, 887-889; Ghițulescu, Istoria, 324-332; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 371-375; Alex. Ștefănescu, Penelopa lui Matei Vișniec, RL, 2001, 14; Al. Cistelecan, Ultimele poeme închipuite ale lui Matei Vișniec, „Cuvântul”, 2001, 4; Dumitru Țepeneag, Ion Simuț, Un român la Paris, în 2001, CNT, 2001, 23; Bogdan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
Literar, 7-18; Ovidiu Cotruș, Medalion: Radu Stanca, O, 1999, 6; Cărtărescu, Postmodernismul, 301-303; Radu Stanca, PRA, III, 1202-1236; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 300; Dicț. esențial, 781-783; Ghițulescu, Istoria, 124-127; Micu, Ist. lit., 341-342, 660-661; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 84-92; Teodor Tihan, Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000, 200-221; Manolescu, Lista, I, 47-48, II, 329-333; Popa, Ist. lit., I, 1174-1179; Dicț. analitic, IV, 371-373, 501-503; Marian Victor Buciu, Radu Stanca în cercul centrifugal, CNT, 2003, 1-4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
comunicării” religioase, care este comuniune, trăire prin identificare. Următorul volum, File de acatist (1976), conține poezie religioasă: două acatiste, unul dedicat Sfântului Mucenic Ioan Valahul, celălalt Sfântului Calinic de la Cernica. Acatistele, păstrând tonalitatea tradițională și prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină./ Ucenicindu-i nopții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
Coșovei, Pornind, 97-101; George Vulturescu, Aurel Dumitrașcu, „Mesagerul”, PSS, 1992, 12; Țeposu, Istoria, 102-103; Mircea Bârsilă, „Mesagerul” lui Aurel Dumitrașcu, „Calende”, 1993, 2; Dicț. scriit. rom., II, 167-169; Carletta-Elena Brebu, „Mesagerul”, ATN, 2000, 2; Cistelecan, Top ten, 43-46; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 430-432; Grigurcu, Poezie, I, 446-451; Rotaru, O ist., V, 503-504; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 56-60; Popa, Ist. lit., II, 356; Vasile Spiridon, Negativitatea fecundă, „Hyperion”, 2002, 1. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
sângele / curge în interior și irigă / tăcerea” (Autoportret). Undeva, definindu-și implicit lirica, C. afirmă că poetul de azi operează o schimbare de perspectivă și mută accentul de pe metafizic pe cotidian. Dar, spre deosebire de alți optzeciști, el include în modelul noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca un amurg deschid / filă cu filă / așa cum mi-aș desface sufletul în extaz”. La fel ca majoritatea poeților echinoxiști, C. face și critică literară, comentând în special cărți de poezie. Poetica temporalității. Eseu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
Ștefănescu, Mihai Ursachi, RL, 1998, 17; Dicț. analitic, II, 160-161; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 84-90; Marin Mincu, Mihai Ursachi - anticipația textualismului, CNT, 2000, 3; Dicț. esențial, 864-867; Grigurcu, Poezie, II, 518-530; Micu, Ist. lit., 362-363; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 299-302; Liviu Antonesei, Mihai Ursachi-60, „Timpul”, 2001, 2; Manolescu, Lista, I, 231-234; Popa, Ist. lit., II, 519-521; Radu Marin Mocanu, Cenzura comunistă. Secret. Strict secret, București, 2001, 335; Luminița Marcu, Poezia perenă a lui Mihai Ursachi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
vine să întâmpine semnul, asimilându-l” (Linii de forță). Sesizând tensiunea pe care această fuziune o camuflează, critica a accentuat alternativ cei doi termeni implicați în ecuație: pe de o parte, o „ardență senzorială” (Gheorghe Grigurcu) sau o „visceralizare a poeticității” (Marin Mincu), pe de altă parte, „puritatea spirituală a actului poetic” (Nicolae Manolescu), pentru care asumarea realului devine „o simplă problemă textuală” (I. Negoițescu). Ambele direcții de lectură își găsesc un suport textual, cu condiția să fie proiectate în diacronie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
obișnuim să spunem că sînt vai! prea "teatrale"...): Înainte de tăcere, Înghițitorul de săbii și Năpasta nu urmăresc reconstituiri strictamente realiste de epoci, accentul fiind pus dimpotrivă pe nivelul simbolico-mitic al narațiunilor, ceea ce, în varii combinații dramatice și tragice, dă o poeticitate grea, tensionată, aspră. Va reveni tîrziu la mit în Ana, după ce mai întîi, la scurt timp de la prăbușirea sistemului comunist, explorase ororile morale ale vechiului regim în Vinovatul (1991), pentru ca, după o pauză de aproape două decenii, să propună și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
albumul de față, Viorica Toporaș face dovada autentică a înzestrării ei artistice, capacității de a visa colorat și de a oferi semenilor rezervele inepuizabile de iubire. Acuarele ei, adevărate filocalii, sunt, de aceea, încărcate de o pilduitoare spiritualitate. Valentin CIUCĂ POETICITATEA ACUARELEI Debutul Vioricăi Toporaș, acum treizeci de ani, a fost unul de inițiere în tehnici felurite. Viorica Toporaș și-a verificat astfel (rațional) disponibilitățile și adecvarea lor, la direcția de elecțiune. Opțiunile sale tindeau, dintru început, spre un narativism liric
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
iubirii sau al vieții. Cei doi sunt anunțați că nu mai sunt tineri ca vârste sau ca Îndrăgostiți. Personajul este desacralizat, se distinge din nou ironia poetului, ca o furnizoare de lemne „pentru fum” și „electricitate”, anunțând Încetarea contractului. 4. Poeticitatea acestui text trebuie căutată În modul cum este descris ceremonialul complet al iubirii (al parcurgerii drumului). Ca figură de stil se remarcă abundența anaforei. Îndrăgostitul dirijează prin cuvânt parcursul, enumerând parcă spații obligatorii: „O bună bucată de pământ, O bună
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]