1,637 matches
-
Articolele Autorului te-ai strecurat pe tâmpla mea cu vara ploilor din noi eu n-am să plâng din streșini de cuvinte amarnicul durerilor ..în doi .. e simplă calea ea nu doare nici pragul de alei cu flori din tei pogoară-se ades la tine șiragul dintre aripi anii mei apoi poți să te duci alene sonete cu răsunet să culegi și să strecori din cupa vieții aleanul unul să alegi Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNETE 8 / Florica Ranta Cândea : Confluențe
SONETE CU RĂSUNETE 8 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383617_a_384946]
-
aibă-n pază, Să vă fie-n orice loc, Să vă fie cu temei Ziua toată, viața toată, Până-n marginile ei Ca agheasma de curată! Azi e-Ajun de Bobotează, Mâine-n chip de porumbel Duhul pe aceeași rază Se pogoară peste El! Apele sub cer sfințească În același Singur Crez Orice ființă omenească Pregătită de Botez! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Ajunul Bobotezei... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
AJUNUL BOBOTEZEI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382839_a_384168]
-
împărați peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogori peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfanțul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
Începând din acest moment, sufletele celor drepți sunt așezate în Rai până la Învierea lor cu trupurile. Această înviere, numită și Învierea de Obște, va avea loc la a doua venire a Mântuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorât la iad a fost acela de a încredință și celor de acolo, care au trăit pe pamant înaintea Să, Vestea cea bună a mântuirii neamului omenesc de sub robia diavolului și a păcatului. Alină Ț. Crestinortodox.ro
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
să fie încreștinătorul românilor? Sfântul Apostol Andrei, înainte de a fi ucenic al Domnului Iisus Hristos, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Este cel dintâi chemat la apostolie. După ce Domnul Iisus Hristos S-a înălțat la cer și după ce S-a pogorât în ziua Cincizecimii Duhul Sfânt și în mod văzut s-a întemeiat Biserica creștină, apostolii au plecat în toată lumea să propovăduiască Evanghelia. Sfântul Andrei a propovăduit în Asia Mică, în Tracia, în Sciția Mică, Sciția Mare, în Grecia, unde a
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
primit botezul și doctrina creștină de la Constantinopol, nici pe întâii lor episcopi. Căci creștinătatea românilor este mai veche decât chiar existența Constantinopolului... A căuta mirul pe la Bisericile altor țări înseamnă a nu avea conștiința și încrederea că Duhul Sfânt se pogoară de la Dumnezeu... Biserica noastră nu mai crede că Duhul Sfânt trebuie să Se coboare mai întâi la Constantinopol sau aiurea și apoi de acolo să-L cerem și să-L dobândim și noi”, explică Episcopul Melchisedec Ștefănescu. Istoricul raport, citit
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
femeie Pământul, - apa, când era privat de ploaie Și-al tău parfum sublim de orhidee Pătrunde-n ale mele simțuri, mă înmoaie Eu te iubesc, cum n-am iubit, femeie Și nici nu o voi face cât mai sunt Vei pogorî din ceruri, dumnezeie ... Citește mai mult EU TE IUBESC, FEMEIEautor, Bertoni D AlbertEu te iubesc, cum n-am iubit, femeieîn viața asta, și în mii de alte viețiDar voi străbate-n vis, Calea LacteeSă te slăvesc în versuri de poețiEu
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Eu te iubesc, cum n-a iubit, femeiePământul, - apa, când era privat de ploaieși-al tău parfum sublim de orhideePătrunde-n ale mele simțuri, mă înmoaieEu te iubesc, cum n-am iubit, femeieși nici nu o voi face cât mai suntVei pogorî din ceruri, dumnezeie... XXIII. IARNĂ TÂRZIE, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. IARNĂ TÂRZIE autor, Bertoni D Albert Vai, ce frig este !... și nori plumburii Se strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
simțit,ca un preludiu Ceva nemaiîntâlnit... N-ar fi fost dar cu putința Nici nu aș fi pomenit Nu a fost cu rea voință Prin Tomis de-am rătăcit Pașii m-au purtat agale Ba pe străzi,ba-n fundături Pogorându-mă la vale Prin istoriei frânturi. Și observ pe el,mărețul: Un batrân amfitrion Parca stabilindu-mi prețul De tânăr centurion. O grandoare mă cuprinde Am un sentiment divin Că in vene îmi pătrunde ... Citește mai mult LA STATUIA LUI
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
filosofie morală. — Credeți că răul e, cu adevărat, pedeapsa pentru o purtare nedreaptă? zise el, vorbind mai curând cu sine. Iar dacă ar fi așa, ce rău a fost pedepsit prin supliciul meșterului mozaicar, la San Giuda? Peste sală se pogorî o tăcere plină de stânjeneală. Dante nu se aștepta la nici un răspuns, așa Încât continuă: — Am aflat că În curând se va deschide și la Florența un Studium general. O facultate a Artelor, ca În Îndepărtatul Paris. Și prin voința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrebare, dar dacă lucrurile stau, Într-adevăr, În acest chip, toate speranțele oamenilor Într-o oricât de Îndepărtată izbăvire sunt deșarte, ca viața lumii Însăși. Căci nimeni și nimic nu-L va putea Îndupleca vreodată pre Dumnezeul Nostru să se pogoare cu milă și izbăvire asupră-ne. Și ar fi trebuit s-o știm de mult, din clipa În care nici măcar primejduita viață a lui Hristos, Fiul Său, nu l-a clintit. Dându-l morții - sau nefăcând nimic pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
are mai multe scorburi. Fie voia ta, preacuvioase! răspunse Vulture. Apoi întorcându-se spre cel gras: — Măria-Ta, oare dacă-i despovăra calul de augusta-ți greutate, n-o fi mai bine șalelor dumitale și sufletului acestui vrednic dobitoc? Voi pogorî, căci așa mi-a fost scris, suspină cel gras, privind cu spaimă la tătărușii care-i făceau semn cu săbiuțele să coboare. — Mărite han - grăi înălțând capul Vulture - dă-mi voie să ți-l prezint pe Barzovie-Vodă, fost domn, mazilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dus-o rău: învățam latina și-o pieptănam pe maica Ravena, pe numele ei adevărat contesa Danuta Wodynska, o mândrețe de femeie, foarte credincioasă, că de-aia și intrase la mănăstire: se ruga o dată la castelul ei și s-a pogorât un înger, dar dimineața a văzut că era cazac, și încă ortodox. La opt ani puteam traduce din Tit Liviu, la nouă spuneam pe de rost toată slujba, iar la zece știam unde-și ține stareța cheile. Așa am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am cântat ca niciodată. Sobieski a întors încet capul și m-a privit. Atât. După slujbă, stareța a venit la mine, m-a luat deoparte, și mi-a spus așa, mai pe ocolite: „Fata mea, ochiul craiului nostru s-a pogorât asupra ta. De-acum înainte trebuie să fii și mai supusă și mai ascultătoare. I-am spus toate cele bune pe care le faci, dar i-am spus și că nu prea îți place să ieși dimineața la pârâu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Papa nu oferă nici o garanție - răspunse Ximachi - socot că a ne aventura într-o alianță improbabilă, înseamnă nu numai a ne periclita tradiționalele legături cu Țarigradul, ci și a ne pune caftanul și capetele în hamgeriul primului sarascheriu ce va pogorî cu podghiazuri din afară spre a ne strica și risipi. Asta cam așa e - recunoscu Sima-Vodă. Turcii sunt ca femeile: nu te iartă nici mort. Dar n-ar strica să le tragem clapa. Nu te-aș sfătui, Măria-Ta - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poate îmbuca nimic; pe când el, vel-comisul, tocmai lua cunoștință cu satisfacție cum o bucată mărișoară dintr-o bucată de pulpă de potârniche îi aluneca, dusă de sos, pe gât. Când pulpa îi ajunse în pântec, un sentiment de împăcare îi pogorî în suflet: cu ce era el mai oropsit decât turcul acesta numai pielea și osu? îl înșela nevasta? Parcă numai pe el îl înșela? Și-apoi nu-l înșela cu oricine, îl înșela cu bunul său tată. Vel-comisul mai luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se răstoarne, îi atrase atenția sfântului părinte că părăsise fără să vrea cărarea și că e pe cale s-ațipească. Se-așeză pe o bancă de marmură și-și frecă încet cu podul palmei ochii obosiți, căprui. Dintr-un Fraxinus excelsior pogorî în zbor frânt un sticlete și i se așeză pe un genunche, ciripind. Papa îl mângâie pe cap și pe spate, își țuguie buzele și scoase câteva sunete asemănătoare cu ale micii păsări colorate din față. Sticletele ascultă atent, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În loc de var. Și au zis iarăși: «Haidem să ne facem un oraș și un turn al cărui vîrf să ajungă pînă la cer și să ne facem faimă Înainte de a ne Împrăștia pe fața a tot pămîntul!» Atunci s-a pogorît Dumnezeu să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Și-a zis Domnul: Iată toți sînt de-un neam și o limbă au și iată ce s-au apucat să facă și nu se vor opri de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Și-a zis Domnul: Iată toți sînt de-un neam și o limbă au și iată ce s-au apucat să facă și nu se vor opri de la ce și-au pus În gînd să facă. Haidem dar să ne pogorîm și să amestecăm limbile lor ca să nu se mai Înțeleagă unul cu altul. - Și i-a Împrăștiat Domnul de acolo În tot pămîntul și au Încetat de a mai zidi cetatea și turnul.“ Fața galbenă rătăcitoare printre norii de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zi doar, iar apoi se va da curs Înrolării sub stindardul Fecioarei! exclamă Brandan. Pregătiți-vă inimile pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum, la Roma, asupra capului nostru se va pogorî binecuvântarea papală, așa cum Duhul s-a pogorât peste apostoli În zorii faptelor lor. Încrede-te În Fecioară, popor al Florenței, fiu mult iubit al Bisericii biruitoare! Lângă el, fata părea să Încuviințeze printr-o lentă oscilație a capului, În timp ce ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
curs Înrolării sub stindardul Fecioarei! exclamă Brandan. Pregătiți-vă inimile pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum, la Roma, asupra capului nostru se va pogorî binecuvântarea papală, așa cum Duhul s-a pogorât peste apostoli În zorii faptelor lor. Încrede-te În Fecioară, popor al Florenței, fiu mult iubit al Bisericii biruitoare! Lângă el, fata părea să Încuviințeze printr-o lentă oscilație a capului, În timp ce ochii nu Încetau a parcurge cu privirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și prudența. - Poate că vei fi observat, priorule, cum formele Însele se schimbă după cum sunt În bătaia luminii sau Învăluite de umbră. - Asta o știe toată lumea. - Ei bine, eu voiam să văd ce Înfățișare capătă Baptisteriul vostru când bezna se pogoară peste el. Dante Îl fixă surprins, apoi privirea Îi alergă spre impunătoarea masă Întunecată din spatele lor. Marele octogon din piatră se Înălța peste cocioabele care Îi Înconjurau ca o coroană spre miazănoapte. - Și ce-ai aflat? - Că, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înfățișarea și savoir-faire-ul grupului a făcut să le meargă și nu i-a urmărit nimeni. — Vezi tu, Amory, noi suntem socialiști de coloratură marxistă, i-a explicat Kerry. Nu credem În proprietatea privată și o supunem unui mare test. — O să pogoare noaptea, i-a atras atenția Amory. — Privește numai și Încrede-te În Holiday. Pe la cinci și jumătate deveniseră joviali și, braț la braț, s-au plimbat umăr la umăr În sus și-n jos pe promenadă, intonând un cântecel monoton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Soare, cu mare rugare... Afară, chiar acolo, lumea începea să se schimbe, oamenii începeau să poată să se bucure unii de alții, își dădeau mâna, începeau să se iubească, un pic și nu pentru multă vreme, dar începeau. În amfiteatru pogorâse tocmai duhul de care tot pomenesc cocoșații ăștia ca la un prohod și nimeni nu a scris despre asta, că nu ești jurnalist dacă scrii despre minuni adevărate. Iisus s-a născut în sara de Crăciun, șoptesc oamenii, confundându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]