3,259 matches
-
un simbolist în linia lui D. Anghel decât un prebacovian; Titu Maiorescu germanofil nu este altceva decât o superstiție etc.); deconcertantă pentru momentul actual al reevaluărilor critice este totala repudiere a Junimii și a Convorbirilor literare, ca și înverșună- rile polemice obsesive la adresa lui Titu Maiorescu. Mircea Iorgulescu Note: Un exemplar din această raritate bibliofilică, „Revista nouă”, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Marian Popa - Mircea Iorgulescu în Istoria literaturii române de azi pe mâine. Volumul 2 - 23
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
Lingvistică, fiind cercetător în cadrul colectivului de literatura română. A colaborat la diverse publicații de cultură din țară și străinătate, a participat la importante congrese internaționale de estetică și literatură comparată, a ținut conferințe publice, s-a manifestat în numeroase dezbateri polemice cu personalități ale vieții universitare și literare. Debutează în 1925 în ziarul „Națiunea”, din Cluj, cu critică literară.
Liviu Rusu (literat) () [Corola-website/Science/303629_a_304958]
-
au urmat, a se vedea: războaiele religioase între diferitele secte și biserici creștine, masacre barbare și persecuții împotriva evreilor. Craig A. Evans declară că prima frază din citatul de deasupra redă profetic concluziile cercetării moderne, iar a doua este dubioasă, polemică și apologetică.
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
extreme și exprimată în paradoxuri, o mare de puteri, de impulsuri, de cunoștințe, de nerăbdare. Emotiv și sincer, simplu și vesel, binevoitor și naiv chiar în relațiile lui intime și familiare, dar tumultos, brutal și chiar ordinar în lupta și polemicele duse nu numai cu oamenii papalității, ci și cu foștii lui colaboratori, prieteni ori țărani răsculați, sau anabaptiști răsculați, Luther a fost prezentat uneori ca un apostol sau profet prin gura căruia a grăit Duhul Sfânt cum n-a mai
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
pasaje întregi din cronici; -Gheorghe Șincai, "Hronica românilor și a mai multor neamuri" - dovedește mai mult spirit critic și o informație mai bogată, opera fiind plină de rîvnă în susținerea adevărului; -Petru Maior, "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" - caracter polemic, fiind mai degrabă un pamflet de idei decît o cronică, dar fără talent literar. -Samuil Micu și Gheorghe Șincai, "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" - face o paralelă între latină și română. Ei propun eliminarea cuvintelor de altă origine și înlocuirea
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
Tonul simplu al povestirii, montajul rapid și eficient, interpretarea neîngroșată dau o idee despre capacitățile regizorale în registru comic ale lui Geo Saizescu”. În voluminoasa lucrare "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman considera că "Păcală" este „un film polemic” în care „din «ciocnirea» amnarului-baladă cu cremenea-farsă au sărit scântei de poezie și haz care au învins timpul”. Rolurile create de actori rămân în istoria filmului românesc prin hazul lor: Păcală interpretat de Sebastian Papaiani (pe care criticul îl consideră
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
de stagnare.» (PPg, 224 sq.). O treaptă importantă în evoluția liricii lui Adrian Păunescu se arată în "Istoria unei secunde" (1972), privită cu încântare de Marin Sorescu, într-o cronică de întâmpinare, apreciind modul păunescian «...în care îmbină liricul cu polemicul; poezia sa este o poezie de atitudine, în primul rând; atitudine fățișă; am putea spune pledoarie - și în focul demonstrației zărești și colții și lacrimile; când Adrian Păunescu își arată colții, e un autor de pradă: inerția, vechi apucături, îndărătnici
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
eu n-am avut intenția nici unei demascări, n-am făcut o privire de ansamblu asupra „surealismului”, viața mea atinge întâmplător acest aspect și se produce o reacție, bună cred eu, ceea ce am crezut că nu poate lipsi din povestire. Nici polemic n-am vrut să fiu. De aceea, critica lui Căprariu m-a făcut încă și mai susceptibil cu privire la unele reacții și consecințe posibile, care ar putea fi chiar neplăcute. Se întâmplă că unii oameni sunt gata să suporte cu îngăduință
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
cititorilor evrei, înființat de I. Ludo. Primul număr a apărut la 18 mai 1929. Redacția și administrația erau în București, pe strada Ismail nr. 5. Revista "Adam" și-a încetat apariția în aprilie 1940. Era o publicație de factură preponderent polemică, sarcastică, oarecum un echivalent al "Academiei Cațavencu" din zilele noastre. Pe lângă problemele comunității evreiești, periodicul găzduia, totodată, studii critice și eseuri docte pe teme evreiești. Isac Ludo a condus revista între 1929-1936, timp în care aceasta a fost un important
Adam (revistă) () [Corola-website/Science/326911_a_328240]
-
revistei se conturează distinct trei etape. Prima etapă, numită și "etapa ieșeană", se întinde de la întemeiere, în anul 1863, până în 1874, anul în care Titu Maiorescu, devenit ministru al Instrucțiunii publice, se mută la București. În această etapă predomină caracterul polemic. Este epoca în care se elaborează principiile sociale și estetice ale “Junimii”, aceea a luptelor pentru limbă, purtate cu latiniștii și ardelenii, apoi a polemicilor cu barnuțiștii, cu Bogdan Petriceicu Hașdeu și cu revistele din București, duse nu numai de
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
din secolul al II-lea care au apărat creștinismul în fața autorităților, dar și în fața atacurilor venite dinspre intelectualii păgâni. Mulți dintre ei - cei despre care există informații - s-au convertit la maturitate. Erau oameni educați, capabili să poarte un dialog polemic în termenii filosofiei vremii lor. În secolul al doilea au apărut unele controverse intre creștini și politeiști care au mărit procesul de prigonire. Faptul că creștinii se întâlneau pe întuneric, înainte de ivirea zorilor, sărutându-se pe gură și numindu-se
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
și Eugene Mirman. Am putea spune chiar că aceste locuri ajută la dezvoltarea unei noi forme de comedie - comedia alternativă - care implică umor mai bazat pe caractere, suprarealist sau absurd spre deosebire de observații asupra vieții de zi cu zi sau teme polemice. Un număr crescând de comici (Demetri Martin, Slovin și Allen, Andres du Bouchet) nu se urcă pe scenă pentru a spune numai glume, alegând să cânte sau să joace schițe, făcând spectacolele lor mai asemănătoare cu vaudeville-ul decât cu stand-up-ul
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
în care pot fi cuprinse: Cea de a doua secțiune a operei lui Alexandru D. Xenopol reprezintă subiectele ce abordează filozofia istoriei. Printre acestea se pot enumera: Secțiunea a treia din discursul istoriografic al lui Alexandru D. Xenopol are tentă polemică și documentară. Aici se pot încadra: Există, de asemenea, cea de a patra secțiune a scrierilor lui Alexandru D. Xenopol, cuprinzând o tematică diversificată, referitoare, de exemplu, la domniile lui: Ștefan cel Mare (1871), Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir (1886
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
bună cunoaștere a domeniului pus în discuție, să fie înzestrat cu mobilitate de gândire și spontaneitate. Prima întrebare poate fi la precisă, la obiect, introducându-ne de la început în miezul problematicii tratate. Prima întrebare poate avea și o încărcătură ușor polemică, incitând, provocând de cele mai multe ori interlocutorul la replică. Se poate întâmpla ca prima întrebare să fie pusă de interlocutor. Dialogul se poate deschide printr-o declarație sau de a descrie cadrul, locul sau momentul în care se ia interviul. Pentru
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
Un rezumat al acestei lucrări, "Rationarium temporum", a fost tradus în franceză și engleză și a fost redescoperit în anul 1849. Lista completă a operelor sale umple douăzeci și cinci de coloane în enciclopedia lui Sommervogel: el a studiat cronologia, istoria, filosofia, polemică, patristica și istoria dogmelor. Prima ediție a operelor lui Synesius a apărut în 1612, îngrijita timp de zece ani la sfatul lui Casaubon ("Synesii episcopi Cyrenensis opera", ed. nouă, 1633); în 1613 și 1614 discursurile lui Themistius și Julian (ed.
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
1632), care a fost îngrijita la sfatul lui Jacques Gretser, S. J., și urma să fie inițial doar o traducere revizuită a lui Janus Cornarius. În 1622 și 1623 au apărut "Mastigophores", trei pamflete, si note cu privire la "Tertullian", o lucrare polemică. Printre scrierile sale anterioare, Pétau a introdus unele disertații magistrale despre cronologie; în 1627 a publicat "De doctrina temporum" și mai tarziu "Tabulae chronologicae" (1628, 1629, 1633, 1657). Această din urmă a depășit lucrarea "De Emendatione temporum" (Paris, 1583) a
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
în 1633 (1635, 1641, etc.) sub titlul de "Rationarium temporum", fiind reeditat de numeroase ori și tradus în franceză, engleza și italiană. Prin aceeași perioadă a scris lucrări poetice în limba greacă și în latină și dizertații (adesea de natură polemică) împotriva lui Grotius, Saumaise, Arnauld și altora. În cele din urmă au apărut în 1643 primele trei volume din "Dogmata theologica" (datate 1644); volumele IV și V au fost publicate în 1650; lucrarea era incompletă la data morții lui Pétau
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
de documente. Pétau a exagerat greșelile scolasticii; dar el a apărat-o de acuzațiile formulate de Erasmus. În "Dogmata", după ce a prezentat istoria fiecărei dogme, el a adăugat respingerea noilor erori dogmatice. Stilul său a fost amar în scrierile sale polemice; el a fost mai blând în discuțiile cu Grotius. Memoria lui Pétau a fost sărbătorită a doua zi după moartea lui de către Henri Valois, unul dintre elevii săi, si de Leo Allatius într-un poem grec compus la cererea Papei
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
lume,/ Săgeți de apărare înalț/ Numai cînd momentul e orb/ Și veninul fierbe în preajmă" (Cine?). Firește, această pace evocată cu o nostalgie naivă, "cu umilință dar și cu o nețărmurită încredere", după cum observa N. Balotă, posedă și o valență polemică. Ea reprezintă un contrast în raport cu postura actuală a poetului care locuiește într-o metropolă, simțindu-se - cum altminteri? - dezmoștenit, abandonat unui mediu pe care-l percepe în mod cronic ca ostil. E vorba aci de conjugarea a două atitudini. Pe
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
doua formă este aversiunea pe care criticul o resimte în preajma oamenilor meschini, a căror viziune prozaică îl trage în jos,. „Cînd cei din jur discută probleme prozaice, mă abstrag, devin surd la ceea ce se spune. Nu o fac în mod polemic, dar mă plictisesc și, automat, evadez spre ceva mai înalt.” (p. 25) A treia formă e repulsia față de spiritele blasfemiatoare, care acoperă de deriziune orice lucru valoros. „Sufăr ca lovit cu biciul ori de cîte ori este maculat un lucru
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
în traducere românească (excelentă, mulțumită traducătorului Ciprian Șiulea și redactorului Radu Pavel Gheo). Volumul reunește șapte texte, mai mari sau mai mici, articole, eseuri, scrieri cu caracter memorialistic, scrise între 1936 și 1947 și apărute în publicații precum „Tribune, Fortnightly, Polemic, Folios of New Writing, Now” sau „Partisan Review”. Indiferent de tema sau de natura textelor, toate sunt scrise în aceeași manieră și, absolut remarcabil, toate conțin judecăți și verdicte care sunt cât se poate de valabile și astăzi. Stilul în
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
de corecte și de valabile și atunci, și acum. Autorul dă glas fără rețineri unor adevăruri în care mulți cred, dar pe care puțin au curajul de a le recunoaște pe față. Citim astfel în articolul intitulat „Lichidarea literaturii” că „polemica asupra libertății de expresie și a libertății presei este în esență o controversă asupra necesității de a spune sau nu minciuni”. Tot din acest text se desprind și alte concluzii, pe cât de interesante și de plauzibile, pe atât de întristătoare
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
necesară disociere între gândirea fantastică și literatura fantastică, autorul își focalizează investigațiile asupra Conceptului de literatură fantastică și asupra Frontierelor literaturii fantastice, propunând nuanțări în definirea acestui „gen de artă distinct”. Punctul său de vedere este concurent (și în sens polemic) acelora mult mai cunoscute ale lui Roger Caillois sau Tzvetan Todorov. D. concepe „definirea frontierelor” literaturii fantastice „în funcție de regimul său estetic particular” și desfășoară o suită de aproximări ale raporturilor fantasticului cu „fabulosul feeric”, „miraculosul mitico-magic și superstițios”, „ocultismul inițiatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
chefs-d’oeuvre de la littérature fantastique (Paris, 1979), tabloul sistematic pe care-l propune criticul român. De asemenea, A.-B. Goorden utilizează aceleași criterii teoretice de clasificare a fantasticului la prezentarea scriitorilor incluși în antologia Roumanie fantastique. Spiritul independent și, implicit, polemic, erudiția suplă, rigoarea și coerența lecturii caracterizează următoarele două cărți ale lui D., Spiritul Romei (1979) și Visul lui Scipio (1983), concepute în vădită orientare militantă și restauratoare, vizând moștenirea noastră latină. Eseurile din Fiul Craiului și Spânul (1998) atestă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
fantastique”, „Marginales” (Bruxelles), 1985, 211-212; N. Steinhardt, Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, București, 1987, 325-330; Dan C. Mihăilescu, „Woodstock sau Cavalerul” de Walter Scott, LAI, 1993, 203; Dicț. scriit. rom., II, 19-20; Ion Buzași, Eseul polemic, VTRA, 1998, 12; N. Prelipceanu, De la Harap Alb la 30 decembrie 1947. O carte de eseuri a lui Sergiu Pavel Dan, RMB, 1999, 2666; Gheorghe Grigurcu, O carte inconformistă, RL, 1999, 2; Dan Mănucă, Ipostazele unei structuri epice, CL, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]