527 matches
-
pot apăra, de calomniile mincinoase, care s-au vehiculat în presa de stânga și pe care el le reia, unele chiar amplificându-le, cu multă vervă, dar cu lipsă totală de lealitate. Cu toată cultura sa, cu tot talentul de polemist, nu se poate rupe de comunistul inveterat din el, dușman neînduplecat al Mișcării Legionare, dispus să denigreze copios, fără nici o umbră de obiectivitate. Este semnificativ faptul că, așa cum relatează a stat luni întregi cu fiecare din cei strânși de Victor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
biologie efectuând investigații psihometrice și de măsurare în domeniul dezvoltării curriculare. În 1974 s-a pensionat nu doar ca profesor de natural sciences, ci și ca profesor de pedagogie (professor of education). Schwab a fost un scriitor radical și un polemist de temut. Dar, ca elev și student, a uimit prin sârguință, disciplină și respect față de magiștrii săi. Pe aceștia i-a iubit și s-a lăsat influențat de ei, ceea ce a contribuit enorm la formarea sa. De exemplu, i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ntr-o limbă imperfect stăp(nită dar au un impact deosebit. Activitatea publicistică a lui Gherea a fost pe c(t de cuprinzătoare, pe at(t de nesistematică. "C. Dobrogeanu Gherea poate fi socotit ca unul din cei mai de seamă polemiști ai limbii rom(ne, fără a folosi vreodată invectiva dezgustătoare, denunțul ridiculizant, cuv(ntul gras ș( vulgar, de cari s'au folosit at(ți din urmașii lui" (Aderca, 1947: 70). Este cu at(t mai surprinzător atacul lui Lovinescu. El
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
autodidact cu toate (ndrăsnelile autodidacților de a se rătăci (n domenii abia defrișate, lipsit de talent de scriitor, (ntru c(t nu avea o limbă, (n care să se poată exprima (n chip original ș( (n spirit de creație literară, polemist totuși cu o argumentație masivă ș( primară, (n ton familiar ș( elementar al cursurilor serale sau al (ntrunirilor socialiste, luminată de o robustă credință reformatoare, cu obiective exclusiv sociale..." (Lovinescu, 1940: 280-281, vol. II). Dur, sec, neiertător, dar după c
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
papei Ioan Paul al II-lea, de la moravurile presei literare românești la pretexte autobiografice. „În război cu toată lumea”, L. nu se sfiește să-și mărturisească, ionescian, „marea frenezie și imensa voluptate intelectuală de a spune, cu idei și argumente, Nu!”. Polemist fără complexe, el nu-și slăbește adversarul și își susține argumentele într-o manieră didactică, cu o vocație care ar părea desuetă dacă nu ar reuși să convingă. „Adversarii” săi sau „adversarii” incomodelor sale interogații sunt, unii, personalități ale vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
Academiei Române, Cluj-Napoca, 1996 (în colaborare); Luigi Accattoli, Karol Wojtyla - omul sfârșitului de mileniu, pref. trad., Cluj-Napoca, 1999; Renzo Allegri, Padre Pio. Anul speranței, Cluj-Napoca, 2001; Raymond Queneau, Zazie în metrou, pref. Luca Pițu, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, Un polemist, RL, 1997, 11; Daniel Cristea-Enache, Polemica găunoasă, ALA, 1997, 374; Florin Mihăilescu, Moralitatea polemicii, ST, 1997, 11-12; Alex. Ștefănescu, Viermele din măr, RL, 1999, 41; Ștefan Borbély, Un scandalagiu, APF, 1999, 11; Gheorghe Grigurcu, Canonul etic, VTRA, 1999, 12; Florin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
spectacol, deseori m am gândit la Eugen Barbu. Din păcate, deși am început întotdeauna prin a-l compătimi, am sfârșit prin a-l disprețui. E și asta încă o deosebire între cum tratăm un om și o pasăre închipuitul mare polemist Eugen Barbu n-a dus, de fapt, nicio polemică autentică. îngăduindu-i-se folosirea injuriei, a limbajului gros, de mahala, a denunțului, amenințării, calomniei în locul argumentelor, Eugen Barbu a fost împins spre jalnicul monolog din care, pare-se, nu mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite înfrângerea? [...] Cam așa înțelege să polemizeze Eugen Barbu. Și nu doar așa! Când la argumente răspunzi cu toroipanul, denunțul, calomnia, nu polemist te numești, ci altfel! De fapt, acest contrafăcut Prospero al presei românești de azi e un simplu Caliban placat de tot ce e mai sinistru în fibra pare-se nemuritoare a stalinismului. Luând cunoștință de aceste opinii ale mele, cineva
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
parte integrantă din discursul lor despre suferință, chiar dacă nu formează componenta cea mai importantă. Putem citi astfel elegii care relatează persecuțiile din 1391, scrise în stilul convențional al acestui gen de exercițiu. Criza economică și socială din anii 1380, ascensiunea polemistului Ferrant Martinez, antievreu înverșunat, care devine administrator al arhiepiscopiei Seviliei în 1390, vidul de putere cauzat de moartea lui Juan I și urcarea apoi pe tron a unui minor, Henric al III-lea, în 1390, care rup provizoriu alianța regală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ai perioadei de criză a comunismului, prelungită, în bună măsură, și după 1989”. Gheorghe Grigurcu România literară, 22 iulie 1998 „Salutăm în Dorin Tudoran o conștiință antitotalitară exemplară, un spirit anticomunist redutabil, de-o rară consecvență, un caracter și un polemist de mare talent. Un temperament intransigent și în același timp lipsit de fanatism, care nu cade niciodată în vulgaritate și pamflet ieftin. Multe din articolele culese în Kakistokrația sunt atât de bine scrise (ț), încât se poate vorbi în cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
câți suportă bărbătește, loial, realitatea unei înfrângeri, fie ea și „numai“ intelectuală? Abia acestea, se pare, sunt suportate mai greu sau nu sunt deloc supor tate, stârnind uri de nestins, grele, compacte, răvășitoare, emanații ale senzației de neputință. Mircea Iorgulescu, polemist de rasă fiind, deci „de temut“, a avut și are de suportat, și va avea și de-acum înainte, nu încape nici o îndoială, agresiunea atacurilor josnice generate de ura înfrânților săi, ori a celor care suferă împreună cu ei. În trecutul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acesteia imaginea lumii românești din anii totalitarismului comunist. Spiritul polemic l-a aruncat pe Mircea Iorgulescu, în cartea despre Caragiale, în cea mai plină de riscuri experiență critică a sa. A izbutit s-o domine datorită marelui său talent de polemist. O dramă din copilărie La împlinirea venerabilei vârste de nouăzeci și cinci de ani, Ramuri a inițiat o dezbatere necesară despre rostul revistelor literare. De ce necesară? Pentru că este timpul din nou, din nefericire, să se atragă atenția asupra sorții vitrege
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fim capabili să mânuim armele gândirii și ale cuvântului, într-o lume în care toți au pretenția să rostească sentințe în numele Bisericii. Sfântul Ștefan, prin discursul său înaintea sinedriului, s-a revelat un profund cunoscător al Sfintelor Scripturi și un polemist convingător și concludent. Nu puteau să-i reziste puterii raționamentelor sale înțelepte. Nu vor fi toți preoții chemați la anumite răspunderi, care să pretindă o capacitate intelectuală deosebită; însă, fiecare trebuie să aibă grijă să adauge prestigiului sfințeniei și cunoașterea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cum ar fi, de pildă, studiul comparativ Eminescu Lenau : Un bilanț negativ Eminescu și Lenau, din volumul Opinii literare (2001) etc. Reunite acum într-un volum intitulat Oglinzi paralele*, articolele și studiile publicate în răstimpuri dau în ansamblu imaginea unui polemist hotărât să nu lase a fi cu nimic pătată imaginea acestui poet care, zice domnia sa într-un loc, "este cel mai analizat și mai discutat scriitor român, plecându-se de la teribilisme de șanț și până la exegeze de mare rafinament", comentariile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestui fapt induce azi multora "transferuri ilicite" de idei și atitudini, în mintea atâtor "defăimători de azi, seduși de moda demitizării și stimulați de un ciudat, reprobabil și profitabil "antiromânism românesc"". Adrian Dinu Rachieru nu este însă doar un combatant polemist. El are cumpăna echilibrată a analizei operei eminesciene, pe care o propune în dezbatere prin tocmai receptarea ei critică. "O discuție pe această temă susține el cu îndreptățire presupune, obligatoriu, reîntoarcerea la Eminescu. A redescoperi prospețimea textelor prin lectură, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lansând ideea "vocației paralele" a lui Eminescu și evaluându-i modernitatea gazetăriei prin "prisma permanenței naționale". Apoi Gheorghe Bulgăr, George Munteanu (pledând pentru simțul istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în fine, Sorin Antohi, în Critis imaginalis, care află în aceste scrieri cuplarea "utopismului regresiv" cu perspectiva "tendințelor ucronice" și organicismul și fiziocratismul. În acest proces de receptare critică a publicisticii eminesciene, autorul studiului prezintă sintetic pozițiile unor cercetători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ca poet: Toamnă Antice columne cad pe zări și atmosfera geme un dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu cronicarul con tempo raneității lui, cu romancierul și nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit suspinul in spirat al Muzei. [...] Eu Însă - mulțumită unor rămășiți din junețea mea spiri tuală Întârziată până la pragul celei de a doua copilării - păs trez mai departe ecoul Îndepărtat al poeziilor lui F.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care o avusese cu Blaga. E adevărat că pozițiile declarate ale lui Blaga față de creștinism ca fenomen istoricește epuizat, precum și panteismul lui, nu puteau fi trecute cu vederea de părintele Stăniloae (pe de altă parte, nici Blaga nu era un polemist prea inspirat). Am fost dezamăgit și mult mai târziu, când părintele Stăniloae a acceptat ca recepția sa la Academie să fie făcută de Ionescu-Gulian (dar poate a primit această deliberată și revoltătoare ofensă în spirit de umilință creștină). Înainte de a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al secolului trecut. În polemică, unde calitățile tipului său de inteligență nu sunt cele mai proprii, ci se cere un spirit mai rezumativ, mai sintetic, mai tranșant, care să nu se piardă în prea multe detalii, era dezavantajat față de Lovinescu, polemist formidabil, de școală maioresciană. Dar Ibrăileanu, cu tot moldovenismul lui cam ostentativ, era departe de a fi un provincial. Mai întâi, societatea ieșeană de atunci nu era absolut deloc provincială, ci păstra foarte clară conștiința nu numai de a fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de fapt, reduse la una singură, cea a lui Irineu, rezultă o imagine, Într-adevăr, pozitivă despre Iuda, „cunoscător al adevărului” și „instrument al mântuirii”. Totuși, mărturia lui Irineu nu prezintă garanție sută la sută, din două motive. Ca orice polemist, el are tendința să Îngroașe lucrurile ori să le deformeze. Nimic nu certifică autenticitatea informațiilor sale. În al doilea rând, el nu prezintă conținutul Evangheliei lui Iuda, pe care mă Îndoiesc că o cunoștea de la sursă, ci se mulțumește să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Mihai Eminescu, pref. edit., Iași, 2002; Lazăr Șăineanu, Dicționarul universal al limbii române, I, Iași, 1995. Traduceri: Jean-Marie Guyau, Arta din punct de vedere sociologic, București, 1991. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Cronicarul literar, RL, 1979, 35; Ion Bogdan Lefter, Cronicarul polemist, AFT, 1982, 4; Nicolae Manolescu, Din nou despre cronică, RL, 1982, 17; Petru Poantă, Alexandru Dobrescu, „Foiletoane” 2, TR, 1982, 20; Gheorghiu, Reflexe, 114-119; Grigurcu, Între critici, 297-300; Marian Papahagi, „Foiletoane” 3, TR, 1985, 1; Nicolae Manolescu, Cronicarul literar, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
lux, face cu ochiul, iar „cel ce face cu ochiul - avertiza Isus Sirah - meșteșugește rele și cel înțelept se va depărta de el”. Să compui, la peste 40 de ani, un pseudozodiac vulgar, sub care să-ți acoperi îndeletnicirea de polemist dirijat (undeva mă atinge și pe mine), e o treabă neserioasă. Actualmente, el forțează succesul de public (sînt destui nepricepuți care-l aplaudă) cu texte ambigue, pline de lucruri heteroclite, de aluzii indecente și de expresii întoarse pe dos. Pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spiritul malefic și lașitatea sînt foarte periculoase. O dovedește scena finală. Crezut mort, Falconetti are o ultimă zvîrcolire de răutate împușcîndu-l din spate, deci la modul laș, pe Rudy Jordache. E aci (deduc) un avertisment pentru toți luptătorii, inclusiv pentru polemiști. Mai ales pentru ei. Luptele literare trebuie să fie „socoteli definitive”. Purtate fără convingere sau întrerupte înainte ca adversarul să fie „nimicit” (compromis), ele se termină dezastruos. Aproape sigur, cel de care azi ți se face milă (sau silă) mîine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
1987), Adam se fofilează în felul său caracteristic, pretextînd mai întîi urgența unui „cap limpede”, iar apoi declarînd că nu se pricepe. Înțelegînd că n-am de gînd să mă amestec, îl împinge în față pe Sp., „un foarte bun polemist”. „Tu ești cel vizat, tu ar trebui să răspunzi”, i-am spus. Mereu ambiguu, se vrea „curat”, „echidistant”. Nu s-ar strica nici cu colegii vechi, nici cu amicii tineri. Ei bine, așa ceva e aproape imposibil! Pe trotuar, o cerșetoare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Scrierile teoretice ale lui Alecu Russo sintetizează, în spiritul Daciei literare și al Propășirii, ideile generației sale despre necesitatea unei literaturi inspirate din realitățile naționale, despre valoarea estetică și documentară a folclorului. Alecu Russo s-a făcut cunoscut și ca polemist împotriva exagerărilor curentului latinist. Dintre scrierile sale, cel mai mare ecou în epocă l-a avut datorită semnificației sale patriotice și revoluționare, poemul în proză Cântarea României. Evocare a istoriei patriei, poemul afirmă ideea demnității naționale, protestează violent împotriva asupririi
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]