740 matches
-
172 ; 162, p. 279 ; 269, p. 138)"/>. Polemici Între savanți De-a lungul timpului, savanții au avut păreri diferite În ceea ce privește originea și semnificația acestor motive mitice. O scurtă trecere În revistă a principalelor opinii va fi, cred, profitabilă. În 1868, polemizând cu cei care considerau că toponimele gen Jidova din România ar atesta prezența din Antichitate a evreilor pe teritoriul carpato- dunărean, B.P. Hasdeu propune o altă explicație, la fel de improbabilă : În spațiul geto-dacic ar fi existat mai multe localități numite Suzidava
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sale achiziții, destul de scumpe pentru leafa unui profesor: cărți, discuri sau casete audio. N-aș spune că am preluat totul din ceea ce el mi-a pus la dispoziție. M-am opus lui și m-am despărțit În unele privințe. Am polemizat tare mult cu el, mai ales pe probleme de religie și de credință. Dacă inițial am mers pe aceeași linie cu el, din moment ce am aprofundat filosofia „idealistă”, la care totuși am avut acces (pentru că așa am vrut și se putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
că "influența economică străină a rămas la noi tot timpul dominantă și creatoare de destin" și că "am fost dominați de un schimb exterior defavorabil și spoliator"1. Folosind drept criterii de bază în analiză productivitatea sectorială a muncii și polemizînd cu Ricardo, Manoilescu sesizează o superioritate netă a industriei față de agricultură, deci a țărilor industrializate față de cele predominant agrare, comerțul internațional avînd loc în favoarea celor dintîi printr-un schimb de neechivalențe. În speță, Europa de Vest spune autorul vinde mărfurile sale industriale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
franciscan, mereu în acord cu Biserica, îl exprimă întotdeauna pe Cristos cel viu și din Euharistie, are libertate de mișcare și prinde în înălțime atunci când predică Evanghelia. El unește și nu dezbină, îndreaptă greșelile, dar nu critică, construiește și nu polemizează. Din spiritualitatea franciscană fac parte sfințenia, artele, literatura spirituală, apostolatul, misiunile, religia populară, teologia, caritatea și angajamentul social, precum și politica de pace. Această spiritualitate este mai mult afectivă decât intelectuală și impune o reînnoire a conștiințelor, „o eliberare din noi
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
explicitele declarații de efort și intenție precum " Nu să poftescu vreo laudă dintr-această puține osteneală, ci mai mult să să vază că poate și în limba noastră a fi acest feliu de scrisoare ce să cheamă stihuri". Fără a polemiza inutil, Autoarea ripostează elegant, cu flexibilitatea unei imaginare florete: "Valorile poetice lăsate de ei sunt modeste, nu o dată stângace, dar nu întotdeauna involuntare", spre a adăuga, în temeiul teoriei receptării, că primatul nu e al intenției, ci al efectului". Dosoftei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu dracul" (p. 67). G. Călinescu... "Călinescu își recompunea propria imagine în conferințe (...). Prin acest tip de scriitură, Călinescu găsește o cale de a-și conserva imaginea în sine, în exterior neînțeleasă. (...) Se pune astfel în lumină o autoimagine ce polemizează superior cu opiniile ocazionale ale contestatarilor" (p. 15-16). Aceste substantive care aparțin unui "fond comun expresiv" prin care limbajul criticii și teoriei literare desemnează de obicei instanța creatoare înțeleasă în dublu sens, ca efect de text și ca efect de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe caracterul multietnic al Ungariei, pe faptul că Între frontierele acesteia conviețuiesc În armonie mai multe popoare. Imaginea avea În spate ideea toleranței, fundamentală pentru ideologia politică iluministă, moștenită din perioada reformelor iosefine și influentă Încă În Monarhia Habsburgică. Deși polemizează cu un autor străin, cărturarul român nu neagă această reprezentare; dimpotrivă, și-o asumă și se bazează pe ea În argumentația pe care o construiește, sugerând faptul că adversarul său nu respectă tocmai respectiva tradiție tolerantă, specifică Ungariei. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în felul lui, excentrici”, despărțindu-se de figura tatălui prin „ruptură violentă” (Mateiu), „făcând abuz de autoritatea lui” (Luca Ion) ori, dimpotrivă, prin „formarea [...] unui supraeu indulgent și lejer” (Tușki). Însă centrul de greutate îl reprezintă analiza Momentelor, unde eseistul polemizează cu trei prejudecăți adânc înrădăcinate în exegeza caragialiană: valoarea strict contingentă a operei, unde, dimpotrivă, V. descoperă, urmare a unei lecturi existențialiste în linia Kierkegaard-Heidegger-Jaspers, „multe dintre elementele de bază ale unei posibile ontologii a cotidianității”; lipsa de organizare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
estetic face ca literatura publicată să fie reprezentativă îndeosebi pentru mesajul și ideologia gazetei și mai puțin din punct de vedere artistic. Tradiționalismul, exagerat uneori, îl determină pe N. Iorga să respingă influențele moderne în literatură. Așa, de pildă, el polemizează cu „Bilete de papagal” și cu „Adevărul literar și artistic”, atacă poezia lui Tudor Arghezi pe care o consideră imorală, dăunătoare educației tineretului. Predomină articolele, cronicile, recenziile. Articolele de fond, semnate de N. Iorga, Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru, Cezar Petrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
în fața autorității reziști nu cu spada, ci cu rugă ciunea, „cerând ajutor de la Dumnezeu...”. Doar el face posibilă „revo luția de sus”, adică cea care „Îi doboară pe tIrani și Îi înalță pe cei smeriți”. Müntzer, cel cu care a polemizat Luther, a fost „un apo caliptic...”. Era convins că „judecata lui Dumnezeu este iminentă, iar țăranii o pun în aplicare”; Luther a avut o temeinică polemică cu Erasmus. Acesta susținea că „omul are voință liberă”, că „poate alege între bine
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pe predică; b) mănăstirile au fost secularizate. Luther susținea consubstanțierea (prezența în pâine și vin a trupului și sângelui Mântuitorului), în timp ce Zwingli vedea în Împărtășanie doar o aducere aminte a momentului arhetipal. Hristos este prezent aici numai simbolic. Zwingli a polemizat îndelung cu conrad Grebel, întemeietorul anabaptismului. Acesta nega „validitatea botezului copiilor”. El trebuia administrat doar adulților care au ales liber viața lui Hristos. „Prin urmare, convertiții trebuiau rebotezați.” După 1530, în ciuda persecuțiilor, anabaptismul s-a răspândit în Elveția și în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și moldoveni, precum și la ziarele și revistele mai răspândite. Preferințele se îndreptau către I. Heliade-Rădulescu, D. Bolintineanu și V. Alecsandri, ale căror versuri sunt des reproduse. În articolul O scrisoare critică, publicat de Eminescu în martie 1870, în care se polemiza cu Junimea, poetul încearcă să răspundă la criticile aduse de T. Maiorescu școlii pumniste. Mai ales în perioada în care a apărut la Viena, A. devenise una dintre cele mai răspândite gazete transilvănene, grație orientării naționale, efortului de a sprijini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
defecte fizice și morale, evidențiază frumusețea personajelor opuse. Contrastul cu frumosul se realizează și datorită faptului că urâtul este adesea caracteristic și expresiv. Viziunile apocaliptice și personajele torturate din Infernul dantesc sunt adesea mai pregnante decât viziunile serafice din Paradisul. Polemizând cu clasicismul, romantismul reabilitează prin V. Hugo urâtul. Spre deosebire de epocile anterioare, care asociau urâtul cu răutatea, romantismul pune accentul pe antiteza dintre aparența fizică urâtă și admirabilele calități sufletești ale unor personaje: monstruosul Quasimodo, cocoșatul din romanul lui
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
revoltați; printr‑un joc de cuvinte, ei îl numesc pe Bar Kokhba, „Bar Koziba”, „fiul minciunii”; 4) autorii creștini de mai târziu, Eusebiu, spre pildă (HE, 4, 6, 2), sau Ieronim (Adu. Rufinum, 3, 31), denunță caracterul pseudomesianic al personajului, polemizând cu tradiția opusă; 5) mărturiile arheologice - conducătorul revoltei este reprezentat pe monezile epocii având aparența unui rege, cu imaginea templului reclădit în fundal, iar deasupra o stea în șase colțuri. Acestea sunt semne evidente ale mesianității personajului. Cea de‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
educația fiului său, Crispus. Moare în jurul anului 325. Din această schiță biografică se desprind două idei importante pentru cercetarea noastră. În primul rând, Lactanțiu este un convertit înzestrat cu o bogată cultură clasică. Apoi, ca mai toți noii convertiți cultivați, polemizează cu vechea tradiție, în încercarea de a atrage prozeliți. Scenariul eshatologic pe care îl propune se înscrie perfect pe aceste coordonate. Sunt evitate, aproape sistematic, trimiterile la scrierile creștine. Lactanțiu este martorul unui gest politic cu consecințe uriașe în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
realitate, nu își va asuma nimic din natura muritorilor, cu excepția păcatului. El este deci mizantropul prin excelență (în sensul adevărat al cuvântului), opus lui Cristos, care își asumă, cu excepția păcatului, toate ale noastre, începând cu firea trupească. Autorul prezentei secțiuni polemizează cu acele curente ale creștinismului primar care îl consideră pe Cristos un simplu om, născut din părinți obișnuiți, ales la un moment dat de Dumnezeu pentru a îndeplini o misiune sfântă. „Cristosul” propovăduit de aceste mișcări este tocmai Anticristul care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Competențe și atitudini Cine este mai inteligent: bărbatul sau femeia? Diferența dintre sexe în inteligența verbală și spațială Iată o întrebare provocatoare, care de multe ori deranjează! Mai întâi, ce este inteligența?, îmi veți replica dumneavoastră. Două teorii relativ apropiate polemizează pe marginea acestui concept. Pentru unii, inteligența ar ține de un factor numit „g” care ar trimite la inteligența generală (Spearman, 1904). Pentru alții, această inteligență s-ar putea descompune în mulți alți factori (Thurstone, 1939). Vorbim astfel de factorul
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Marx, de problemele pe care aceasta le ridică în timpul interpretărilor ca urmare a lacunelor și contradicțiilor pe care le conține. Principala operă a lui Marx (Capitalul) este incompletă, iar raportarea la publicistica sa a condus la numeroase contradicții. Marx a polemizat foarte mult și, nu de puține ori, apar contradicții între opiniile sale. El a fost în același timp dificil de înțeles, iar unii dintre discipolii săi au fost surprinși să constate că Marx nu avusese deloc intenția să spună ceea ce
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
care a intrat în conflict deschis cu „Țanu”, pe care îl descrie ca fiind „de un orgoliu și de un sadism feroce”. Bordeianu spune că Popa era ateu convins, asculta cu atenție ce se discuta în cameră, îi plăcea să polemizeze și fusese anchetat doar câteva zile, fără să aibă urme de bătaie, ceea ce ar sugera că a ajuns la un acord cu autoritățile comuniste chiar din primele momente 2. Totuși, nu există mărturii că ar fi fost alături de Bogdanovici la
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Există însă destule repetiții (pag. 40, 41, 46, 60, 62, 69, 74, 83, 91, 102, 110). Despre cenușa criticului se vorbește la pag. 13 - ca rămasă în București; în alt capitol se relatează despre aducerea ei la Fălticeni. E. Lovinescu polemizase cu M. Sadoveanu, moment de iritare maximă (Cf. „Însemnări literare”, 1919, nr. 13 și „Sburătorul”, 1919, nr. 10). Despre un Verdeanu înaintaș (Cf. N. Gane, Zile trăite). Atrăgătoare - secțiunea ilustrații. Frumoasă Prefața. Cu cele mai bune sentimente și prietenească strângere
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
literatură. Programul nu a fost totdeauna respectat, și V. a întreținut dispute de lungă durată, trădând nu o dată răbufniri personale, complexe, confuzii în principii și în orientarea literară, dar și pretenții nejustificate de judecător al ținutei morale a epocii. A polemizat cu B.P. Hasdeu, I.L. Caragiale, C. Dobrogeanu-Gherea, Constantin Mille, A. D. Xenopol, Anton Bacalbașa, a combătut arta socialistă, a lovit în Nicolae Petrașcu, în convorbiriști, în Anghel Demetriescu, Raicu Ionescu-Rion, Mihail Dragomirescu, G. Ibrăileanu, George Coșbuc. Atitudinea ei a fost totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
a întristat pe tânărul bogat, care i-a smintit pe preoții vechiului Israel și l-a indispus pe scepticul Pilat? Alături de apostoli și profeți, cărturarii păstrează nu doar un „mesaj” (prin tâlcuirea Evangheliei), ci virtuțile discernerii și ale clarviziunii. Când polemizează, Sfinții Părinți polenizează. Teologia, înrădăcinată în sfințenia Cuvântului revelat, este vizionară. Într-o aglomerație de pastișe, teologia face efortul să recunoască „mozaicul lui Hristos”. Fără această charismă profetică, Biserica nu-și poate duce la sfârșit confruntarea cu idolii lumii. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
history of Christian thought from the beginnings to the Council of Chalcedon, revised edition, vol. I, Abington Press, Nashville, 1987, p. 305. footnote>. Sfântul Vasile dezvoltă o teologie adâncă atunci când vorbește despre cunoașterea lui Dumnezeu. Se știe că el a polemizat, pe această temă, cu Eunomiu, eretic arian extremist. Acesta din urmă susținea că ființa lui Dumnezeu este nenașterea și că omul, știind ce este aceasta, știm implicit ce este Dumnezeu. Într-una din scrisorile sale, Sfântul Vasile afirmă că „din
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
forța sa subversivă. Dar aceste "Canada dry" teoretice nu înșeală pe nimeni. Iar spiritele lucide știu să ajungă la izvoarele vii ale gândirii fără să se oprească la apele stătute ale acestor pensum de ocazie. De aceea, este inutil să polemizez. Timpul face întotdeauna selecția. Este de ajuns deci, fără a fi fanfaron, să continui cu îndrăzneală. Orice idee autentică presupune curaj și necesită o atitudine fermă și decisă. În fața excomunicării care îl lovea, Spinoza nu înțelegea să răspundă cu proteste
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lui Aristotel despre suflet, idei care astăzi stau deopotrivă la baza teoriilor moderne ale instinctului. Sufletul înseamnă o activitatea concretă și nu ceva care se află în afara corpului, ca ceva care "din afară" să contribuie la punerea acestuia în funcțiune. Polemizând cu platonicii, Aristotel spune că "se gândesc bine și corect cei ce afirmă că sufletul nu poate exista în afara corpului și că sufletul nu este corp. Incorect este să se spună că sufletul se poate separa sau diviza de corp
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]