9,276 matches
-
Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile și șosetele, iar polița de la oglinda din baie era aproape goală, în afară de rujul și peria mamei, nu mai rămăseseră decât cerculețele pe care stăteau spuma și after-shave-ul tatei cu praful strâns de jur împrejur. Treceam din cameră în cameră să văd dacă s-a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
spate și trăgând portiera după el. — Acum probabil că a ajuns la gară... își pune geamantanul sus... se așază pe banchetă. Mama dădea din cap și nu spunea nimic, se duse numai să schimbe așternuturile și să șteargă praful de pe polița din baie. Când tata era plecat, mama nu vorbea niciodată despre el, de fapt nu vorbea despre nimic, în afară de nasul meu înfundat, lecțiile mele și desenele animate cu Mickey Mouse. Mamei îi plăceau mult desenele și se uita aproape în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ne supunem spre a putea evita lezarea unor anumite interese și a realiza anumite scopuri, ea nu constituie o obligație. Orice afirmare juridică se reduce la asemenea afirmare a unor obligații. Atunci când, de exemplu, se Înfățișează Într-o instanță o poliță și când judecătorul se Întreabă dacă trebuie să condamne pe debitor, el nu-și pune numai problema de a ști ce procese psihologice sau sociale, mai mult sau mai puțin depărtate, au fost cauza reală care a produs actul material
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dacă trebuie să condamne pe debitor, el nu-și pune numai problema de a ști ce procese psihologice sau sociale, mai mult sau mai puțin depărtate, au fost cauza reală care a produs actul material al debitorului de a semna polița: el se mai Întreabă dacă debitorul e obligat, și pentru aceasta el cercetează dacă s-au Îndeplinit condițiile pe care legea le-a socotit obligatorii În general. A cerceta și descoperi obligații nu e așadar tot una cu a vedea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fiindcă protagoniștii aveau o foame de lup. Ina îi spuse lui Alex, printre altele, că a primit o scrisoare de la Olga în care își plânge soarta. Alex trecu peste spusele Inei, având motivele lui, la care se adăugau și câteva polițe încă neachitate, dar se rezumă la a face un gest ce putea să însemne orice, numai compătimire nu. După masă, luă în mână un ziar și se cufundă într-o lectură din care se vedea limpede că nu poate fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de treabă! În sinea lui știe prea bine că a terminat cu funcția asta. Așa că o să umble să tragă tare în ultimele două sesiuni. În același timp, își dă moșu' seama că mulți au să-i plătească o grămadă de polițe, că de, nene!, n-a știut să fie drăguț cu toată lumea și se dădea zmeu-zmeilor. Eu o să fiu ultima lui grijă, la câte i se adună-n spate. Potlogăria asta a fost doar o hachiță de boșorog senil, îți spun
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
e așa- numitul PUR, partidul de buzunar al lui Dan Voiculescu, din cauza căruia Dorin Tudoran și-a "șifonat" imaginea. Devenind la un moment dat consultant al acestui partid, el i-a dezamăgit pe "admiratorii" care abia așteptau să-i plătească polițe fostului disident. Întrucât acest subiect este un adevărat dosar de contencios în Absurdistan, să spun, mai întâi, că nici un fel de relație nu l-a împiedicat pe Dorin Tudoran să-l facă praf pe Dan Voiculescu, la deconspirarea acestuia de către
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
puși la dispoziție, nici măcar un singur exemplar dintr-o carte recentă a lui Eugen Simion. Nici măcar una, într-un context în care alte volume au fost achiziționate cu sutele. E posibil ca, acum, omului Eugen Simion să i se plătească polițe de pe vremea când tăia și spânzura în viața academică și culturală românescă. E, de asemenea, posibil ca dl Eugen Simion să simtă pe propria piele stilul de-o infinită aroganță pe care-l practica pe când conducea discreționar Academia Română, instituție în
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
doar un veritabil testament profesional, ci și verdictul său definitiv la adresa trecutului. De la viitor nu mai pretindea nimic, căci, după prea mulți ani de așteptare sterilă, viitorul său intrase În criză de timp. Dar față de trecut avea de plătit unele polițe, simțea nevoia unei revanșe, fără să știe cum și-ar putea-o lua. Îi venea să deschidă fereastra și să urle către lumea Întreagă tot ce avea pe suflet, adică: TÎMPIȚILOR, MI-AȚI DISTRUS VIAȚA! Un gest desigur pueril. Or
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de certitudine și liniște sufletească, de care atîta vreme dusese lipsă. Căci numai atunci cînd Îți stăpînești gîndurile, viitorul devine cu adevărat predictibil. Iar Pablo știa că viitorul său Își definise, În sfîrșit, intențiile, ceea ce semăna foarte bine cu o poliță de asigurare. De acum Încolo, nu mai avea nimic altceva de făcut, decît să-i puncteze scadența. Abia În momentul cînd Încercă să-și amintească ceva concret, bunăoară, despre ce vorbise cu Michel Înainte de a adormi, constată cu uimire că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zice Petrică cu mintea în altă parte, măcinat parcă de un gînd ascuns, în timp ce prin cap îi trec amestecate cuvinte în tot felul de limbi occidentale, franceză, spaniolă, engleză. E bine că mai sînt și alții care au de plătit polițe, se gîndește. — Ăsta e cu adevărat avantajul tău pe care nimeni nu ți-l poate anula, zice Monte Cristo. Spre deosebire de noi, despre care se mai poate spune că avem bube în cap, tu ești curat ca lacrima, nimeni nu-ți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îndelete de vorbă, de-a pune țara la cale. Face parte din înțelegere. — Eu nu-mi doresc decît să mi se dea șansa de al avea în bătaia puștii, zice Monte Cristo încruntîndu-se, aducîndu-și brusc aminte de predestinarea sa, de polițele pe care le avea de plătit. — Parcă are nevoie de puțin zahăr, constată domnul Președinte, nu vi se pare? — Excelentă, zice Sena, dar ar cam fi timpul să o luăm din loc, după cum mi-am calculat eu itinerarul, sîntem în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
intoxicarea asta, spune. — Al naibii ascunziș spune Monte Cristo, în timp ce domnul Președinte se ridică de la masă, se îndreaptă cu pași mărunți spre un anume corp al bibliotecii, dă la o parte cîteva cărți, le așază cu grijă pe o altă poliță și începe să se scotocească în buzunare după ceva. — în două trei zile nici ăștia n-o să-și mai aibă rostul, cugetă Petrică, te și miri cum au dus-o pînă acuma, zice gîndindu-se la jurnalul intitulat Unde scurte, la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pînă la urmă nimeni să nu iasă prea șifonat la capătul epopeii, cum a simțit că urma să intri într-o pasă proastă, Mortăciune l-a pus pe urmele tale pe Picioruș de Ghips, care abia aștepta să-ți plătească polițele din trecut. Așa se explică că te a urmărit șontîc-șontîc așa cum un prădător își urmărește victima sigură, așteptînd să clachezi. Asta mă indispune cel mai tare, bălăcăreala la care ai recurs cînd ai fost pus în fața situației-limită, nu pentru că ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zori. Posibil ca nenorociții să-și fi desființat deja postul telefonic sau să-și fi scos aparatul din priză. — Lăsați-l să formeze cît vrea, spune Gulie, să-și facă damblaua pînă la capăt, se gîndește. — închipuiți-vă numai cîte polițe aș fi avut eu de plătit, spune Bătrănul uitînd de Roja, îngrijindu-se doar de ceașca cu ceai, dacă m-aș fi înhăitat cu ei, la ora asta aș fi fost și eu pe micul ecran în mijlocul evenimentelor. — Din păcate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
strategiile, hărțile? i-am întrebat, dar s-au făcut că plouă, să ne vedem cu bine și atît, deja știai prea multe, sesizează Roja, începuseși să prinzi aripi, să-ți arăți cornițele, era o bună oportunitate ca să-ți plătești niște polițe mai vechi pe care tot omul le are, imposibil să nu-ți fi fugit mintea la o mică ghidușie, să tragi un folos necuvenit, nu că te-aș acuza, ai făcut și tu un sacrificiu pe care nimeni nu ți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Angelina. Că nu ne-a prea reușit, asta e. Eram disperate să luăm legătura cu tine. — Nu era mai simplu să-mi fi spus despre ce era vorba de la bun început? zise Roja. Mai ales că și eu aveam niște polițe de plătit. Ar fi fost mai simplu, zise Angelina zîmbind cu gura pînă la urechi, dar cine să se mai gîndească și la asta? Asculți, dar nu pricepi o iotă. Nici bine n-a început discuția și simți că îți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
O să mori, spune el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind În șir indian. Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zîmbește el, punînd-o pe polița de deasupra șemineului. SÎntem numai el și noi, măgarul Împuțit. Fără să ne anunțăm intenția, noi ne năpustim Înspre el, dar el ne surprinde cu un pumn În față și ne doare, apoi se aruncă asupra noastră, iar noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană. Fumul jegos și compact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
multe fire auriu-roșcate găseam. Avea părul foarte lung, complet drept, ca o coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar de focul din cămin și de trei lumânări ce ardeau pe polița de deasupra. Lumânările și câteva rămurele anemice de ilice aruncate la nimereală prin cameră erau cam tot ce putea produce Georgie în materie de podoabe de Crăciun, și totuși încăperea avea o strălucire aparte, amintind de o peșteră în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
destins și s-a retras un pic. A oftat adânc și a spus: — Of, iubitule, iubitule... Dacă ți-aș suci gâtul acum, am zis, poate că aș scăpa doar cu trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat-o. Antonia zâmbi încordat. Își netezi părul, își trecu degetele lungi peste coc, își potrivi agrafele. Își aranjă gulerul bluzei. Avea oarecum aerul că momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de Shakespeare, marea de la țărmul Țării Galilor. Camera era Antonia. Răsufla amprenta personalității ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gândurile mele. Am căutat, fără să găsesc, cuvintele îndeajuns de grăitoare care să o aducă mai aproape de mine printr-un schimb preliminar de jurăminte de credință. Am aruncat pe jos felicitările de Crăciun și am dus-o pe Georgie lângă polița căminului. — Vreau să pui mâna pe tot. Vreau să atingi toate aceste obiecte. Ea ezită. — Ar fi un sacrilegiu. Cred că aș avea de suferit din cauza asta! — Nu, am spus. Ar fi un sacrilegiu benefic. Tu mă aduci cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
picioarele pe pământ. Totdeauna ai făcut asta pentru mine. I-am luat mâna și i-am pus-o pe papagalul de Meissen. Ne-am privit în ochi. Georgie își retrase mâna. Apoi își trecu grăbit mâna peste toate obiectele de pe poliță. I-am luat din nou mâna. Era plină de praf. I-am sărutat palma și mi-am ridicat ochii spre ea. Mi-am dat seama că e pe punctul de a izbucni în lacrimi. M-am apropiat și am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a întors, iar eu am deschis ușa. Când a trecut pe lângă mine, m-am înclinat. M-am întors în salon. Grădina era goală. Mi-am pus în buzunar volumul de Napier. Am constatat că respir greu. M-am sprijinit de polița căminului și am început să mângâi unul dintre papagali. Praful zgrunțuros îmi rămase pe mână. 11 Următoarea constatare a fost aceea că Georgie nu era la ea acasă. M-am dus acolo cu mașina imediat ce mi-am revenit din șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]