610 matches
-
a unui univers total, armonios, integrator. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume Dispus în patru unități compoziționale, textul poetic se organizează ca o structură polifonică, pe mai multe „voci“. Partea întâi (strofele 1- 43) surprinde întrun decor romantic povestea iubirii peste fire între ființe care aparțin unor lumi diferite. Incipitul plasează imaginarul poetic în tiparul narativ al basmului, prin formula introductivă specifică. Secvența expozitivă schițează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Orientul Mijlociu ca să-i mai cred. De fapt, acolo nu-i mai crede nimeni. Cu atît mai puțin rușii și chinezii. Iar America nici nu mai are resursele necesare să acționeze singură. Se vitejește cocoșul galic, dar e nesemnificativ. Orientul e polifonic și alunecos, nu încape în șabloanele gîndirii occidentale. De ce-ar dori americanii neapărat să se afunde de tot în aceste nisipuri mișcătoare și să-și deterioreze relațiile cu noii poli de putere orientali, nu înțeleg. Și tabula rasa de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Orientul Mijlociu ca să-i mai cred. De fapt, acolo nu-i mai crede nimeni. Cu atît mai puțin rușii și chinezii. Iar America nici nu mai are resursele necesare să acționeze singură. Se vitejește cocoșul galic, dar e nesemnificativ. Orientul e polifonic și alunecos, nu încape în șabloanele gîndirii occidentale. De ce-ar dori americanii neapărat să se afunde de tot în aceste nisipuri mișcătoare și să-și deterioreze relațiile cu noii poli de putere orientali, nu înțeleg. Și tabula rasa de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
lor de valori. Cultura creează o hartă de semnificații pe care indivizii și le interiorizează. A trăi în cadrul unei culturi înseamnă, în cele din urmă, a „juca un joc social” după „regulile” acceptate de comunitate. 5. Cultura este o structură polifonică. Nu toți membrii societății împărtășesc în același grad valorile culturii lor. În ecuația complexă a identității intră nu doar factori culturali, ci și factori de personalitate (temperament, convingeri personale) și educație (grad de instrucție, locul în care individul a primit
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
principiul politeții; strategiile politeții pozitive; strategiile politeții negative; presupoziții; implicații; implicaturi CAP 2 CULTURA Atribuirea și construirea atributelor; teoria atribuirii, Biserica și cultura Budismul Caracteristicile culturii: caracterul sistemic; sistem semiotic; se învață și se transmite; fenomen social și individual; structură polifonică; caracter nonmonolitic; fenomen dinamic, adaptat schimbărilor; modelarea percepțiilor; contactul dintre culturi; relativismul cultural; Categorizare socială; Tajfel și Turner; Zimmerman; Colectivism Confucianism Creștinism Cultura: definiții ale culturii; metaforele culturii; caracteristicile culturii; rolul bisericii; rolul familiei; rolul statului; Cunoaștere socială; Fiske și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cotidiene. Atât. Aceste rînduri de gînduri mi-au fost provocate, evident, de textul lui Constantin Popa. Un text dens și neliniștitor, ca o sirenă în noapte. Un text ca un oftat profund, după care ai nevoie de aer. Un text polifonic ca mesaj și ca scriitură dramatică. Un text ale cărui litere îți rămîne înfipte în memorie, ca niște ace reci și febrile, multă vreme după lectură... A freamăt... A neuitare. Ovidiu Lazăr *** Stau și mă gândesc cum să fac această
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a descătușat elementele de închiderea în propriile înțelesuri. Astfel, mitul nu este doar povestea unui început de lume, trecut de mult în neființa cuvântului întemeietor de noi înțelesuri. Sub pecetea unei deveniri continue a semnificațiilor, mitul se înfățișează ca discurs polifonic, dublu structurat: 1. nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul; 2. matricea semantică universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul. Relaționarea dinamică dintre cele două structuri de semnificație se realizează printr-un complex de limbaje complementare (text, muzică, dans) care transformă starea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se află într-o continuă metamorfoză, de la elementul primar, static, prins în mrejele rostirii și rostuirii, prin rit, al lumii dintru început, la funcționalitatea arhetipală a procesiunii ritualice, până la dimensiunea simbolică a creației artistice. Reprezentarea grafică a mitului ca discurs polifonic este următoarea: LEGENDA: * mitul, ca discurs polifonic, este reprezentat de sfera circumscrisă unui cub; * laturile cubului înscris în sferă reprezintă universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul; * vârfurile triunghiului înscris în fețele cubului (laterale, bază) sunt definite de structurile de semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
elementul primar, static, prins în mrejele rostirii și rostuirii, prin rit, al lumii dintru început, la funcționalitatea arhetipală a procesiunii ritualice, până la dimensiunea simbolică a creației artistice. Reprezentarea grafică a mitului ca discurs polifonic este următoarea: LEGENDA: * mitul, ca discurs polifonic, este reprezentat de sfera circumscrisă unui cub; * laturile cubului înscris în sferă reprezintă universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul; * vârfurile triunghiului înscris în fețele cubului (laterale, bază) sunt definite de structurile de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul. Coordonatele spațio-temporale ale mitului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de structurile de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul. Coordonatele spațio-temporale ale mitului sunt reprezentate de dans și de muzică. Interferența notațiilor ritmice construiesc, în același timp, un spațiu temporal, dar și o temporalitate spațială. "Categorie a imaginarului" 105, mitul se structurează polifonic, instanțele discursive fiind realizate de text, muzică și dans. Liantul structural dintre cele trei instanțe semantice este construit pe baza a trei elemente: repetiție, ritmicitate, dialectică (coincidentia oppositorum). Supus prezentificării continue, mitul re-semantizează constant înțelesurile primare, pe baza binarității continuitate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
instanțelor poetice construiește interdependența textualitate/metatextualitate, generând spațiul discursiv ca manifestare continuă și sincronică a țesăturii semantice. În ceea ce ne privește, considerăm "epistema" ca structură de semnificații textuale și metatextuale, punerea în act, procesualitatea, fiind posibilă printr-un discurs integral, polifonic, în care circumstanțele textuale acționează ca instanțe discursive. Relaționarea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale creează polifonia semnificațiilor care devin manifeste, la nivelul pattern-ului discursiv, pe care îl vom numi epistemă. Epistema lingvistică a spațiului poetic reprezintă o structurare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și a timpului, transformându-le în categorii poetice predicaționale. Sub pecetea prezentului etern, recuperat prin rit, ritual și ceremonial, metamorfozele spațio-temporale soarele, luna, pasărea și șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este considerat "o povestire anonimă aparținând unui corpus de narațiuni transmise oral între membrii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rit, ritual și ceremonial, metamorfozele spațio-temporale soarele, luna, pasărea și șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este considerat "o povestire anonimă aparținând unui corpus de narațiuni transmise oral între membrii unor grupuri sociale cu culturi proprii, aparținând lumii antice și popoarelor de interes etnografic".5
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luna, pasărea și șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este considerat "o povestire anonimă aparținând unui corpus de narațiuni transmise oral între membrii unor grupuri sociale cu culturi proprii, aparținând lumii antice și popoarelor de interes etnografic".5 Termenul de mit provine din grecescul mythos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
discontinuu, fragmentat, a fost numit "prototemporalitate", ca timp primordial, iar "cotemporalitatea", ca modalitate de abolire a rupturii temporale, a realizat "categoria de timp fără prezent (...), fără trecut și fără viitor un prezent statornic și continuu."25 Discursul mitic, ca discurs polifonic, structurat pe nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul și generând matricea semantică, figurată de universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul reprezintă o totalizare a categoriilor spațiale și temporale. Astfel, în cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o analiză integrală a structurilor de semnificații specifice imaginarului colectiv, reprezentat sub forma a două ipostaze interdependente, imaginarul ritualic și imaginarul poetic. Creația populară, în temeiul unui ritual al gestului și al unui ritual al cuvântului, se dezvăluie ca discurs polifonic care transformă în procesualitate ontologică oralitatea primară, limba originar orală caracterizându-se prin consubstanțialitatea dintre planul semantic și planul expresiei, punând în valoare funcția socială a cuvântului. Interdependența dintre imaginarul ritualic și imaginarul poetic generează dinamica ontologică a imaginii care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o permanentă metamorfoză a semnificațiilor. În devenirea sa, de la arhetip la mit, imaginea este învestită ca procesualitate discursivă care creează nucleul relațional, specific discursului mitic. Astfel creația populară, ca sistem de semne culturale și lingvistice, se înfățișează ca discurs mitic, polifonic, dublu structurat: * Nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul; Matricea semantică universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul. Discursul mitic este un discurs poetic resemantizat de structurile manifeste, spațio-temporale, ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului. Cele 4 elemente, ca entități
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
INSTANȚE DISCURSIVE 119 II.3. PARADIGMA POETICITĂȚII 125 II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF 129 II.3.2. RELAȚIA OM-COSMOS 149 II.3.3. "GHEMUL VIEȚII" 164 CAPITOLUL III CATEGORII POETICE ALE IMAGINARULUI COLECTIV 181 III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC 184 III.1.1. STRUCTURI GNOSEOLOGICE: SPAȚIUL, TIMPUL, SPAȚIALITATE, TEMPORALITATE 187 III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA 189 III.2. CATEGORII CRONOMORFE 193 III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL 193 III.2.2. "SEMNELE TIMPULUI": SOARELE, LUNA 210 III.3
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spus Antoine de Saint-Exupéry, acesta nu e un portret. Acesta este un exercițiu de admirație." Admirația pentru un creator nu doar cultivat și profund, nu doar inteligent, ci și capabil să înțeleagă că reprezentația scenica este proiecția cathartică a vastului, polifonicului spectacol al lumii, trecut prin filtrele unei subiectivități care nu operează din perspectiva orgolioasei sale impuneri, sustrăgându-se viziunii autorului, singura îndreptățită a condiționa viața scenică a operei dramatice, forțând adeseori structura textului, indestructibilă în esența ei. Alexa Visarion are
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vorbirea reprodusă sunt principalele semnale tex tuale ale acestui stil derivat: [...] intra și dădea bună seara numai Catrinei, spunând de fiecare dată că la proștii ăilalți nu dau bună seara. (M. Preda, Moromeții). Stilul indirect liber are de asemenea efect polifonic, dar discursul naratorului și cel al personajului sunt juxtapuse, dispărând expresiile dicendi, semnele de punctuație specifice stilului direct sau conectorii de subordonare necesari în stilul indirect: Nilă mormăi ceva care putea să însemne că tatăl său vorbește să nu tacă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a unui univers total, armonios, integrator. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume Dispus în patru unități compoziționale, textul poetic se organizează ca o structură polifonică, pe mai multe „voci“. Partea întâi (strofele 1- 43) surprinde întrun decor romantic povestea iubirii peste fire între ființe care aparțin unor lumi diferite. Incipitul plasează imaginarul poetic în tiparul narativ al basmului, prin formula introductivă specifică. Secvența expozitivă schițează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
face Gabriella Bertini Carageani, al cărei nume trebuia să figureze la loc de cinste alături de cel al îngrijitorului de ediție; iar nu cules cu cea mai modestă literă într-o casetă abia perceptibilă. Eul narativ, ce susține un extraordinar monolog polifonic, nu-și cruță cititorul și, așadar, nici traducătorul. Uluitoarea informație la zi a autorului, dar și a omului, căruia nimic din cele omenești nu îi este străin, baleiază în cele mai felurite domenii, dincolo de spațiul și timpul iadului carcerar leitmotivul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fluxului narațiunii fac sensibile atît diversitatea sub natura percepției (provenind dinspre "polul" enunțării: reflectori, conștiințe individuale, limbaje interioare), cît și mai ales mișcarea în sine, ritmul alternanțelor perspectivei, viteza și configurația temporală (măsurabilă în prezența efectivă) a discursurilor distincte. Structura polifonică a romanului modern nu se poate configura decît punînd la contribuție procedeele dislocării. O amplă spațializare a discursurilor se opune indeterminării (a-localizării) vocii din off, a instanței omnisciente și noncognoscibile. A se situa în povestire, prin discurs, a lua
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Arca lui Noe, Editura Minerva, București, 1981, vol. al III-lea 374 Silvian Iosifescu, Proză și luciditate, Editura Eminescu, București, p. 141. Criticul semnalează și o "punte" între romanul Patul lui Procust și contribuțiile cronicarului: "În Patul lui Procust structura polifonică și reeditarea într-o variantă modernă a mai vechiului document uman fac loc unei voci narative detașate, aproape seci. Este un alt canal care leagă stilistic publicistica de romane." (s. n.) Ibidem 375 Nicolae Manolescu, op. cit., vol. al II-lea, ediția
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aproape literară, ca pelerin și peregrin internațional, sub inițiere telepatică, Este un hipersenzitiv ce se bucură de privilegiul fanteziei în detrimentul realului. Este moral cu cine și când trebuie, versatil și proteic după împrejurări, neîntrecut povestitor, furnizor epic mlădios, polimorf și polifonic. Petrece 16 ani la Paris la studii, sponsorizat de însăși împărăteasa Beatrice, de care goliardicul nostru erou e îndrăgostit, bineînțeles în taină. Compune poezii în spirirul febrei dolcestilnoviste, și chiar un epistolar amoros. Mai importantă va fi pregătirea sa enciclopedică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]