553 matches
-
rolul obiectelor, al personajelor și al stărilor liminale, la metalepsă, reciclarea postmodernă a unor specii desuete sau a unor formule paraliterare (în primul volum, Trafic de frontieră) și la „metaficțiunea istoriografică”, principiul enciclopedic, absorbția textelor nonliterare în discursul narativ, pastișă, polifonie și transgresările de perspectivă narativă (în al doilea volum, Ochiul bifurcat, limba sașie). Rezistă din această întreprindere mai ales paginile de analiză (unele configurând minuțioase studii de caz) și de cartografiere a macrostructurilor epice. Dar, suspendând raportarea la contextul istorico-literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
sociologic din romanele lui I. Slavici, DFC, 39-61; Cheie-Pantea, Palingeneza, 40-53; Marcea, Varietăți, 87-94; Țeposu, Viața, 24-34; Zaciu, Viaticum, 167-180; Cioculescu, Itinerar, IV, 144-156; Cosma, Geneza, 200-281; Ion Dodu Bălan, Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare, București, 1985; Indrieș, Polifonia, 126-143; Vintilescu, Secvențe, 81-83; Craia, Fețele, 20-23; Popovici, Eu, personajul, 11-81, 127-144; Vasile, Conceptul, 106-110; Țepelea, Opțiuni, 199-203; Negoițescu, Ist. lit., I, 114-116; Vlad, Lect. prozei, 19-25; Zaharia-Filipaș, Retorică, 257-281; Ioan Petru Culianu, Un exercițiu de mitanaliză: „Moara cu noroc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
IV, 262-267, 359-365, 432-438, 531-535; Glodeanu, Poetica, 303-322; Cărtărescu, Postmodernismul, 293-295; Victoria Moldovan, Lexicul poetic sadovenian, București, 1999; Mircea Tomuș, Romanul romanului românesc, I, București, 1999, 76-131; Dicț. esențial, 735-741; Micu, Ist. lit., 173-176, 248-252; Sorescu, Lumea, 111-118; Z. Ornea, Polifonii, Iași, 2001, 31-37; Ion Pecie, Meșterul Manole. Prozatori ai lumii: Creangă, Sadoveanu, Rebreanu, București, 2001; Popa, Ist. lit., I, 706-712; Vârgolici, Portrete, 180-194; Constantin Dram, Mihail Sadoveanu. Modelul istorisirii de dragoste, Iași, 2002; Gheorghe Jurma, Sadoveanu sau Lupta cu balaurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Această poziție a influențat nemijlocit modul în care ea a tradus, și pe urmele ei T. Todorov, (1981) termenul de metalingvistika al lui Bahtin: "translingvistică". 1.3. "Metalingvistica" lui Mihail Bahtin Metalingvistika este miza principală a cercetărilor asupra dialogismului și polifoniei duse de Bahtin în anii 1920 și prelungite în notele de lucru scrise între 1959-1960 și publicate în 1976, la un an după moartea sa, sub titlul Le problème du texte 6. Apropiat de nota manuscrisă a lui Saussure, de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
al coenunțiatorilor. În plan local, propozițiile enunțate pot fi sau nu asumate de către locutor. Această asumare a enunțurilor trebuie considerată ca fiind în raport cu actul de construire a "lumilor posibile" (spațiile semantice, "universul de credințe" sau "spațiile mentale"), cadru specific studiului polifoniei. Astfel, în același discurs "al alegerii potrivite pentru Franța", pe care l-am citat mai devreme, atunci când președintele Republicii de la acea vreme declara: (2) Nu pot să vă dictez eu răspunsul dumneavoastră trebuie luate în considerare două propoziții simultan: una
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
intervenții (mono-logale): structura polifonică, care este opusă câteodată structurii diafonice, prin care locutorul reia și reinterpretează, în propriul său discurs cu ajutorul unui deoarece, de exemplu -, spusele care pot fi atribuite interlocutorului său. Putem deci plasa în centrul activității enunțiative o polifonie și un dialogism cu rol constitutiv. Nu doar lingviștii, psihanaliștii și psihologii analizează acest caracter eterogen fundamental al vorbirii, ci acesta reprezintă subiectul fundamental al operelor unor scriitori importanți precum Dostoievski sau Nathalie Sarraute. "Principiul dialogic", atât de îndrăgit de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
concluzionare nu în sensul de non-C, ci în cel al Concluziei C implicite: "Eu am (eu trebuie) să vă dictez răspunsul." Ceea ce rezumă, de fapt, mișcarea generală a discursului. Negația inițială (non-C) pe care am descris-o în termeni de polifonie enunțiativă în capitolul 1 este întru totul justificată. Textul 4.2.: Racine, Berenice Replica lui Paulin poate fi descompusă astfel: Textul 4.3.: Thomas Morus, Utopia Acest text argumentativ, mai complex decât precedentul, cel puțin în aparență, este construit pe
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de critica și istoria literară mai veche. Exegeta dezvoltă însă și un punct de vedere personal, care se reliefează de fiecare dată, cadrul fiind o schemă cvasiidentică, aplicată în investigarea fiecărei opere: date biobibliografice, geneză, receptare, arhitectură generală (simetrii, opoziții, polifonie), organizare tematică, personaje, modalități epice și dramatice, descriere, dialog, temporalitate și spațialitate, probleme estetice, etice și filosofice incluse în text. În funcție de particularitățile unei scrieri, structura comentariului se modifică, secvențele își schimbă ordinea și ponderea sau atrag interpretări cu privire, bunăoară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
lesne de asociat cu smârcurile și mlaștinile, cu umbra funestă a pădurilor. Tratarea cu umor a păduricilor din scena înotului (29 septembrie 1975) ca fiind spațiul creșterii neîncetate a bureților sau imaginea liniștitoare a răchiților umbroase este un contrapunct în polifonia lichidului nefast apa îngroșată "constituită din filoane de culori diferite, ca o marmoră", care "se materializează în asemenea măsură încât poate fi disecată cu ajutorul unui cuțit". Un univers dominat de culori abisale (verdele, violetul), îndrăgite de Poe, Gogol, Lermontov, "echivalent
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de redacție vorbeau mereu din interiorul Bisericii, cu o inteligență apologetică lipsită de crispări, piperată cu ironie și altoită pe tangenta unei priviri generoase către alteritate. Sub privirea ascuțită a profesorului, ortodoxia putea hrăni diversitatea fără să amenințe unitatea, stimulând polifonia. În cuvintele lui Mircea Vulcănescu, scrisul lui Nae Ionescu era „intransigent și țeapăn, neplăcut, dar reconfortant”. Iată un model de scriitură profetică, dar civilizată, greu de acceptat numai în mediile ecleziastice sclerozate. Nunc pro tunctc "Nunc pro tunc" Era loc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
consecința unei dezertări antiascetice în fața lipsurilor vieții la țară. Orașul este un arhetip mistic și o marcă stilistică ce, în sine, nu are nimic împotriva personalismului viu al tradiției ortodoxe. Cetatea istorică trebuie mereu imaginată într-o tensiune a unei polifonii narativ-conceptuale. Nevoile economice se modifică, spațiul locuirii se lărgește, trepidația deplasărilor transfrontaliere se accentuează, raporturile de vecinătate dintre individ și comunitate se transformă, iar răspunsurile teologiei politice la aceste provocări trebuie să țină cont de raportul invizibil dintre tradiție și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de fraze de neuitat. Asta-i viața!” Recunosc că geniul polifonic al lui Dostoievski este modelul aproape desăvârșit al mărturisirii care cunoaște valoarea apofatică a tăcerii. La el, discreția auctorială nu suspendă vertijul instrospecției psihologice și nici verdictul final. Dar polifonia nu înseamnă ambiguitate. Pe lângă celebrele opuri, trebuie să citim jurnalele și sutele de articole de presă ale lui Fedeor Mihailovici 1. Este adevărat că pravoslavnicele sale convingeri alunecau, adesea, într-un utopic panslavism. Dar esențialul stă în altă parte: pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologic va putea socoti soluția lui H.-R. Patapievici o ofertă marcată de imprecizie (¬153-164). Opțiunea autorului este, fără îndoială, mărturisit creștină. Ceea ce este mai greu de ghicit rămâne răspunsul la întrebarea fundamentală rostită de orice modern tulburat de contextul polifoniei culturale actuale: de ce mai degrabă creștinismul și nu, bunăoară, islamul? Sau, altfel spus, de ce „Viu este Domnul Dumnezeul nostru” reprezintă începutul unei rugăciuni rostite într-o biserică și nu într-o sinagogă sau moschee? Mai mult: avem oare nevoie, în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de emigranți întârzie să fie recuperată de instituțiile patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie în șezătorile mediului virtual și tradiția epistolarului. Mărturisirea publică și polifonia culturalătc "Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican francez, inhibarea manifestărilor religioase publice) ajunge să trădeze însăși realitatea unui Crez religios 1. Transformarea criticii teologice într-un simplu comentariu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
recuperată de instituțiile patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie în șezătorile mediului virtual și tradiția epistolarului. Mărturisirea publică și polifonia culturalătc "Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican francez, inhibarea manifestărilor religioase publice) ajunge să trădeze însăși realitatea unui Crez religios 1. Transformarea criticii teologice într-un simplu comentariu antropologic, suspin domestic sau fragment
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nevoia de a construi alianțe este la fel de acută ca imperativul unui diagnostic corect pus mediului înconjurător 2. Rolul discernământului este vital. Fără să ignore imperativul carității, Părinții Bisericii includeau nu doar encomiul, ci și diatriba în discursul lor apologetic. Această polifonie stilistică răspunde unei realități istorice: mai multe tipuri de modernități coabitează foarte adesea în același spațiu public 1. Prin urmare, într-un dialog despre lucrurile cu adevărat importante este mereu nevoie să pierzi din vedere sistemul de referință al preopinentului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370 Situl liturgic al teologiei 372 Concluzii 374 Epilog: critica teologică și dezbaterea culturală Absențe din societate 377 Mărturisirea publică și polifonia culturală 379 Atributul nuanțelor 383 Arta improvizației 386 Notă bibliografică 389 Ecouri critice la volumul Gramatica Ortodoxiei. Tradiția după modernitate 391
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
două reforme de o mare importanță. Pe de o parte, unificarea liturghiei, odată cu adoptarea în 786 a sacramentului gregorian care permite introducerea în întreg regatul a liturghiei romane și eliminarea liturghiilor locale, ceea ce a favorizat revoluția muzicală însoțită de inventarea polifoniei. Pe de altă parte, punerea la punct, de către scribii abației de la Corbie, plecînd de la o literă minusculă anglo-saxonă, a unei minuscule rotunde, pe care o numim carolină, și care va ușura munca de copiere a manuscriselor. Cum literații italieni și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
subcapitolul referitor la intratextualitatea transgenerică și organicitatea operei eminesciene, pentru unificare, precum și subcapitolul referitor la intratextu alitate transauctorială, pentru ruptură). Un studiu interesant este oferit și de Leyla Perrone-Moisés: "L'intertextualité critique"17. Autoarea consideră că orientarea producției literare către polifonie, dialogism, polisemie și pluralul textului nu putea să nu înregistreze efecte asupra criticii. După pierderea unității dintre operă și lectura ei, critica s-a văzut nevoită să își reconsidere atitudinea față de literatură și față de propriul demers. Paginile articolului care încheie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
După O. Ducrot (1980), "trebuie văzut în orice enunț negativ un fel de dialog cristalizat" (1980, p. 50); enunțurile din [P5] și [P9] ar conține astfel și aserțiunile, și refuzările lor, după cum am văzut în exemplele de mai sus. Asemănătoare polifoniei lui O. Ducrot, noțiunile de lume posibilă și de univers de credință de la R. Martin (1985) ansamblu de propoziții, explicite sau implicite, pe care locutorul, în momentul vorbirii, le consideră sau le acreditează ca adevărate pot fi completate de noțiunea
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în cazul de față, narative. Consideră izotopia farmecului și a seducției drept fundament al organizării unei reprezentări ("macrostructură semantică", după J.-M. Adam, 1989). Realizează o enunțare complexă în care propozițiile nu sînt asumate de către locutor. Consecința directă a acestei polifonii enunțiative este prezența implicitului și a subînțelesului (decriptate de cititor, ele trebuie să incite la lectură). Orientarea argumentativă Să povestești pentru a convinge, iată miza textului. Actul discursului (care reiese de aici) realizat de text și care îi rezumă orientarea
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Logici sociale 45 Macro-propoziție 39, 41 Metadiscurs 29, 30 Micro-propoziție 39, 41 Narațiune 124, 125, Numele autorului 51, 52, 54, 56 Omogenitate 41 Parodie 27, 28, 30 Pastișă 128, 129 Peritext auctorial 22, 51 Peritext editorial 22, 23, 25, 36 Polifonie/polifonic 71, 102, 115, 121 Prefață 72 Propoziție 37-39, 41, 42, 101 Publicitate 25, 36, 48, 140 Referință 37, 70, 148, 153, 174 Reformulare 31, 32, 90, 100, 138 Relație (punere în) 52, 55, 71, 85, 89 Reprezentări 37, 72
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Budapesta. A colaborat la „Steaua”, „Jurnalul literar”, „Tribuna”, „Poesis”, „Familia”, „Solstițiu” ș.a. A debutat editorial cu volumul Marin Preda. Fascinația iubirii, apărut în 1996. M. este autorul câtorva monografii dedicate unor prozatori români contemporani - Marin Preda. Facinația iubirii, Romulus Guga. Polifonia unei voci (1998) și Laurențiu Fulga (2001) -, scrieri care atestă incontestabile calități de analist. Cartea despre Laurențiu Fulga este un comentariu notabil asupra operei scriitorului, biografiei acordându-i-se doar câteva pagini. Capitolele Sub zodia lui Marte și Fantasticul-coordonată majoră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
se întreprinde un excurs prin toată literatura română, preferându-se, pentru exemplificări și comentarii, perioada pașoptistă și cea interbelică. Pamfletul ca discurs literar se impune ca o lucrare erudită, minuțios elaborată. SCRIERI: Marin Preda. Fascinația iubirii, București, 1996; Romulus Guga. Polifonia unei voci, Târgu Mureș, 1998; Pamfletul ca discurs literar, București, 1999; Laurențiu Fulga, Cluj-Napoca, 2001; Lecturi neconvenționale, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Gheorghe Glodeanu, „Pamfletul ca discurs literar”, JL, 2000, 1-2; Dan Mănucă, Dificultățile pamfletului, CL, 2000, 3; Al. Ruja, Teoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
operei literare în două sensuri: primul constituie un element particular în structura sa ca operă, al doilea joacă o funcție personală în alte straturi. Ca element particular, îmbogățește întregul operei prin particularitatea materială a cuvântului care constitue, alături de calitățile estetice, polifonia operei literare. Schimbarea radicală, ca are loc la baza fonetică a cuvântului, poate fi văzută în cazul traducerii limbajului original într-un limbaj secundar. Astfel, calitățile fonetice nu ajută la artisticitatea operei în mod direct, ci ele joacă un rol
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]